ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2017

Decizia nr. 485/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Călinești - Oaș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.- C., anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației nr. 18826 din data de 06 iunie 2014 emisă de către pârâtă, ca netemeinică și nelegală; admiterea contestației înregistrată la pârâtă sub nr. 15918 în data de 15 mai 2014, ca temeinică și legală; anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la sediul pârâtei din 08 aprilie 2014, ca netemeinic și nelegal.

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 49/CA/PI din 16 martie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Călinești Oaș, împotriva pârâtului B.- C., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței nr. 49/CA/PI din 16 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. Călinești-Oaș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă dezvoltă critici vizând nemotivarea hotărârii și, respectiv, încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei.

3.1. Dispoziții legale;

Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată:

Art. 486 - „(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic”.

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.”

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru;

Art. 33 alin. 1 : „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.

3.2. Acte îndeplinite în dosar;

- Prin Adresa de comunicare a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului emisă la data de 15 decembrie 2016 și comunicată recurentei-reclamante la 27decembrie 2016, conform dovezii aflate la fila 94 din dosarul de recurs, i s-a adus la cunoștință obligația de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în termenul legal, de 10 zile de la comunicare;

- Recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale comunicate prin adresele menționate, în termenul prevăzut de lege și nici până la examinarea recursului în completul de filtru.

4.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate;

În raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G nr. 80/2013, astfel cum i s-a pus în vedere prin Adresa emisă la data de 15 decembrie 2016 și comunicată recurentei la data de 27 decembrie 2016, deși unitatea administrativ-teritorială nu se încadrează în categoria instituțiilor pentru care au fost prevăzute scutiri la art. 30 din același act normativ.

Față de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., raportate la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reține că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, având în vedere că recurenta-reclamantă

nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței făcută în acest sens.

4.2. Concluzii;

Luând în considerare aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește cerința de formă a timbrării acestuia, prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., împrejurare care atrage aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. Călinești-Oaș împotriva sentinței nr. 49/CA/PI din 16 martie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2017.