ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 363/2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Specializat Cluj la 3 martie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. Domeniul Public Turda S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 385.318 de RON, reprezentând daune - interese (materiale și morale) constând în echivalentul tuturor drepturilor lunare la care ar fi fost îndreptățit până la sfârșitul mandatului, ca urmare a revocării acestuia din funcția de director general fără justă cauză, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 137

1

alin. (4) și art. 143

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 5.2 și 9.2 din cuprinsul contractului de mandat.

Prin sentința civilă nr. 920 din 24 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, s-a respins cererea formulată de reclamantul A..

Totodată, s-a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat reclamantul să-i achite pârâtei suma de 14.280 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 690/2018 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia și casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, a susținut în esență că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 143

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990, art. 36 alin. (6) din O.U.G. nr. 109/2011 coroborat cu prevederile art. 2032 din C. civ.

Intimata-pârâtă S.C. Domeniul Public Turda S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, deoarece decizia instanței de apel este temeinică și legală, iar motivarea este cuprinzătoare și fondată pe o analiză punctuală și explicită a motivelor de apel.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3729,09 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 15 aprilie 2019, recurentul-reclamant a depus la dosar o adresă prin care a arătat că nu va achita taxa judiciară de timbru aferentă acestui dosar, deoarece înțelege să nu stăruie în susținerea acestui demers judiciar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a depus la dosar punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 11 februarie 2020.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului promovat de recurentul-reclamant A., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Instanța a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 3729,09 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentul-reclamant a fost înștiințat cu privire la obligația de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte ce au fost comunicate recurentului la 2 aprilie 2019, respectiv 28 noiembrie 2019, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 690/2018 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2020.