ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VII-a civilă la 21 martie 2019 sub numărul x/2019, revizuenții A. și Centrul European de Afaceri Inventică și Cercetare S.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimații B. și C.. revizuirea și anularea hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2012, respectiv a încheierii de ședință din 25 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă și a deciziei nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă având în vedere unele înscrisuri descoperite în susținerea cauzei, reținute de părțile adverse.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 148 - 151, art. 192, art. 194 -195, art. 322 pct. 5, art. 333, art. 334 alin. (1) și alin. (2), art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 135 alin. (2) lit. c) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, dispozițiile art. 116, art. 173 și art. 179 din Tratatul de Funcționare al U.E., precum și art. 3, alin. (1) din Directiva C.E. nr. 48/2004.
Prin sentința civilă nr. 4590 din 4 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel București.
În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că, în speță, Curtea de Apel București este competentă să soluționeze litigiul potrivit art. 323 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., coroborat cu faptul că cererea de revizuire este îndreptată atât împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, cât și împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în același dosar.
Prin urmare, având în vedere că cererea de revizuire are la bază aceleași motive împotriva a două hotărâri, respectiv una prin care s-a soluționat fondul, iar prin cealaltă calea de atac, Tribunalul București - judecătorul sindic a apreciat că se impune soluționarea unitară a cererii de revizuire de către Curtea de Apel București, instanța care a soluționat prin decizia civilă nr. 171 din 12 iunie 2018 calea de atac promovată împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2017.
Prin decizia civilă nr. 1078 R din 11 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2012 și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Prin aceeași decizie, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București cu privire la cererea de revizuire a încheierii din 25 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2012 și s-a dispus declinarea competenței soluționării acestei cereri de revizuire, în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.
Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În ceea ce privește cererea de revizuire a încheierii din 25 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalului București, secția a VII-a civilă, cea de-a doua instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere", în speță instanța care a judecat cauza cu privire la această încheiere, fiind irelevant faptul că revizuenții ar fi invocat motive comune în cererea de revizuire a celor două hotărâri judecătorești, neoperând în acest sens o prorogare de competență.
În consecință, instanța a constatat că, în cauză, competentă a judeca cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a încheierii din 25 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă este instanța care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în temeiul normei generale de competență cuprinsă în art. 323 alin. (1) C. proc. civ., respectiv instanța care s-a pronunțat asupra fondului pricinii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 ianuarie 2020:
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, care s-au declarat deopotrivă necompetente în a judeca cererea de revizuire formulată împotriva încheierii din 25 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că obiectul litigiului îl reprezintă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și Centrul European de Afaceri Inventică și Cercetare S.A. împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin care s-a admis cererea pentru stabilirea onorariului consorțiului de lichidatori judiciari ai societății debitoare.
Deși inițial revizuenții au formulat cerere de revizuire împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă și împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte constată că a fost învestită să stabilească competența soluționării cauzei doar cu privire la cererea de revizuire promovată împotriva încheierii din 25 octombrie 2017, având în vedere că cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018 a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1078 R din 11 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Raportat la obiectul litigiului, se constată că sunt incidente prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere".
Prin urmare, având în vedere că cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost formulată împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze această cerere de revizuire este cea care a pronunțat încheierea atacată.
În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2020.