ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 333/2017

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

- obligarea pârâților la plata sumei de 1.138.592,04 RON reprezentând despăgubiri (daune morale, daune materiale, diferența dintre venitul minim pe economie și cuantumul pensiei de invaliditate pe perioada 1 iulie 2006 - 1 noiembrie 2013, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare) pe care reclamanta în calitate de succesoare a comitentului Spitalul Clinic Caritas - Academician Nicolae Cajal - parte responsabilă civilmente în dosarul nr. x/2007, a plătit-o părții civile conform extrasului de cont din data de 18 iulie 2011 și a ordinelor de plată nr. x din 25 februarie 2013, nr. 383 din 15 mai 2013 și nr. 1391 din 5 decembrie 2013, în temeiul titlurilor executorii decizia penală nr. 168/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a Penală, modificată prin decizia penală nr. 200/R din 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală;

- restituirea prestațiilor periodice lunare recalculate periodic de la data de 1 noiembrie 2013 reprezentând diferența între venitul minim pe economie și cuantumul pensiei de invaliditate până la încetarea stării de invaliditate a părții civile, pe care reclamanta le va plăti, astfel cum au fost stabilite prin titlurile executorii decizia penală nr. 168/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, modificată prin decizia penală nr. 200R din 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, precum și cheltuielile ocazionate cu plata acestor prestații periodice.

La data de 15 mai 2014, reclamanta a formulat cerere completatoare a acțiunii, prin care a solicitat instanței să constate:

- deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctului B.;

- constatarea calității de moștenitori a pârâților A.-fiu și C.-fiu de pe urma defunctului B.,

- acceptarea moștenirii de către pârâți, având în vedere faptul că aceștia au făcut acte cu valoare de acceptare tacită a moștenirii, respectiv acte de administrare și folosință a unor bunuri din moștenire, în speță a imobilului situat în București, str. x.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că, pârâții nu au calitate procesuală pasivă întrucât între reclamantă și pârâți nu există niciun raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin prezenta cerere.

Astfel, s-a constatat că pârâții A. și C. nu și-au manifestat în niciun fel dreptul de opțiune succesorală și nu au acceptat succesiunea tatălui lor B. - decedat la data de 30 octombrie 2008 - prin vreuna din modalitățile exprese și limitativ prevăzute de art. 689 și art. 703 C. civ.

Totodată, instanța de fond a analizat pricina prin prisma prevederilor art. 1108 și art. 1110 C. civ. reținând că nu a fost făcută dovada acceptării tacite a succesiunii prin preluarea unor bunuri ale moștenirii. Vocația succesorală a pârâților nefiind suficientă pentru a deveni moștenitorul unui defunct, fiind necesar ca în termenul de opțiune succesorală aceștia să își manifeste dreptul de opțiune într-una din formele prevăzute de lege, în caz contrar urmând a se considera că pârâții sunt străini de moștenire.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel București a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul C., în sensul că apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul - pârât C., iar nu A., cum din eroare s-a consemnat.

Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență că, deși instanța de fond a reținut ca temei de drept dispozițiile Noului C. civ., respectiv art. 1108 și art. 1110 C. civ., dreptul aplicabil în cauză îl reprezintă dispozițiile vechiul C. civ., respectiv art. 689, 659 și 666 C. civ., potrivit dispozițiilor art. 3, 5 și 91 din Legea nr. 71/2011.

Astfel că, indicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor Noului C. civ. nu atrage anularea hotărârii, câtă vreme dispozițiile sunt similare, presupunând aceeași marjă de apreciere a instanțelor, în privința actelor care pot fi considerate expresii ale acceptării tacite.

Sub aspectul probatoriului privind acceptarea succesiunii de către pârâți - fii defunctului -, instanța de apel a reținut că imobilul situat în str. x, Sector 2 a fost atribuit în deplină proprietate lui D., conform sentinței civile nr. 4337/2005 a Judecătoriei Sectorului 2, iar faptul că aceasta figurează în cartea funciară doar cu 1/2 din dreptul de proprietate dobândit prin sus-menționata hotărâre judecătorească nu duce la concluzia că cealaltă jumătate de 1/2 ar fi intrat în patrimoniul intimaților-pârâți, fiii defunctului, prin acceptare tacită a succesiunii tatălui lor.

În ceea ce privește situația intimatului - pârât A., în raport cu probele administrate s-a reținut că acesta a locuit și locuiește în imobilul situat în comuna Voluntari.

Față de considerentele expuse, instanța de apel în baza art. 480 Noul C. proc. civ. a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat nesocotirea de către instanța de apel a regulilor de procedură prevăzute de art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Sub acest aspect, s-a arătat că instanța de fond nu a judecat fondul cauzei și că s-a pronunțat doar asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților-pârâți.

În acest sens, recurenta - reclamantă a arătat că fondul cauzei a vizat atât acțiunea în regres întemeiată pe subrogația legală în dreptul persoanei păgubite - art. 1108 pct. 3 din C. civ. de la 1865, aplicabil în cauză - dar și deschiderea procedurii succesorale pe cale oblică întemeiată pe dispozițiile art. 974 din același cod, de pe urma defunctului B. și constatarea calității de moștenitori acceptați a intimaților pârâți, potrivit cererii de modificare a acțiunii.

În cadrul cererii modificatoare, s-a solicitat ca, în cazul în care se apreciază că ar fi incidente dispozițiile art. 99 C. proc. civ., să se dispună disjungerea cauzei pentru acest capăt de cerere referitor la deschiderea succesiunii, și declinarea competenței, instanța competentă fiind Judecătoria în raza căreia defunctul a avut ultimul domiciliu, nicidecum Tribunalul.

Însă, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel pe acest capăt de cerere referitor la deschiderea succesiunii și constatarea calității de moștenitori, ci a analizat numai excepția lipsei calității procesuale pasive raportată doar la acțiunea inițial formulată - acțiune în regres - și nu la acțiunea ulterior precizată.

Observând faptul că instanța de fond a soluționat procesul în mod greșit fără a intra în judecata fondului pe cererea de deschidere a succesiunii pe cale oblică și constatarea calității de moștenitori acceptatori, instanța de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și a judecat procesul evocând și fondul cererii modificatoare.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat aplicarea și încălcarea greșită a prevederilor vechiul C. civ. aplicabil în speță, a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Referitor la capătul de cerere privitor la deschiderea succesiunii pe cale oblică, instanța a omis să rețină faptul că neacceptarea s-a făcut în mod evident cu rea-credință, declarațiile de neacceptare fiind date ulterior introducerii acțiunii, neavând valoarea juridică și neechivocă a unei declarații de renunțare.

Mai mult decât atât, instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 974 din vechiul C. civ., temei în baza căruia în doctrină s-a admis faptul că acțiunea oblică are aplicabilitate și în materia dreptului de opțiune succesorală, deoarece acest drept are natură patrimonială și nu este exclusiv personal, fiind o măsură de protecție a creditorilor succesiunii.

Recurenta - reclamantă a mai arătat că aplicarea greșită a normei legale evocate nu face altceva decât să o prejudicieze în realizarea creanței certe, lichide și exigibile pe care o are, întrucât plata prejudiciului a fost efectuată, iar intimații în calitate de moștenitori ai defunctului refuză să înregistreze procedura succesorală de pe urma defunctului B. decedat la data de 30 octombrie 2008, în dauna evidentă a sa.

Totodată, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3, 5 și art. 91 din Legea nr. 71/201l.

Astfel, instanța de apel deși a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1110 C. civ. invocate de către instanța de fond, aceasta a respins apelul și a menținut ca temeinică și legală hotărârea primei instanțe greșit întemeiată pe dispozițiile noului C. civ., motivând faptul că prevederile art. 1110 C. civ. sunt asemănătoare cu cele ale art. 689 din vechiul C. civ.

Această apreciere este total eronată, întrucât prevederile art. 1110 C. civ. vizează actele de dispoziție, respectiv vânzarea, cesionarea, donarea bunurilor succesorale, iar art. 689 din vechiul C. civ. nu face vorbire despre actele de dispoziție greșit invocate de instanța de apel.

De asemenea, instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 659 și art. 669 C. civ., având în vedere faptul că aceștia sunt fii defunctului B., iar instanța a apreciat probele administrate de către aceștia.

Pentru argumentele expuse, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a deciziei recurate.

Criticile recurentei vizând greșita soluționare a cauzei pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în argumentarea cărora au fost invocate încălcarea mai multor norme de drept material, respectiv a art. 480 alin. (3) C. proc. civ., art. 974 C. civ., art. 3, 5 și art. 91 din Legea nr. . 71/2011, art. 659 și art. 669 C. civ., sunt neîntemeiate.

În analiza calității procesuale pasive a pârâților, instanța de apel a pornit de la dreptul de opțiune succesorală a celor doi pârâți A. și C., moștenitori ai defunctului B., reținându-se că această prerogativă nu a fost manifestată de către pârâți și că reclamanta nu a probat acceptarea succesiunii de către fii defunctului prin vreuna din modalitățile exprese și limitativ prevăzute de legiuitor.

Sub aspectul probării acceptării succesiunii, instanța de apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză în raport cu normele de drept incidente cauzei, în urma cărora s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada vreunei preluări a masei succesorale de către pârâți de pe urma defunctului.

Astfel, faptul că pricina a fost soluționată pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și că fondul litigiului nu a făcut obiectul analizei instanțelor anterioare, fiind menținută legalitatea și temeinicia soluției apelate, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la normele de drept aplicabile prezentului litigiu se constată că instanța de apel în mod corect a reținut că sunt incidente dispozițiile C. civ. de la 1865 și nu cele din noul C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, având în vedere prevederile art. 3, 5 și 91 din Legea nr. 71/2011 și faptul că situația juridică dedusă judecății s-a născut sub incidența vechiul C. civ., iar actele de acceptare tacită rămân la aprecierea instanțelor, dispozițiile fiind similare în ceea ce privește acceptarea moștenirii de către succesibili.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la deschiderea succesiunii pe cale oblică în raport cu dispozițiile art. 974 C. civ. de la 1865 se observă că recurenta - reclamantă sub pretextul încălcării prevederilor art. 659 și art. 669 C. civ. tinde să repună în discuție aspecte ce țin de modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză, reproșând instanței de apel că nu a reținut reaua-credință a pârâților prin neacceptarea de către aceștia a succesiunii de pe urma defunctului B..

Or, aceste aspecte de netemeinicie exced prezentei etape procesuale față de caracterul nedevolutiv al recursului.

În consecință, în condițiile în care nu s-a demonstrat că instanța de apel a nesocotit neregularitățile de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. sau că a fost încălcată sau aplicată greșit legea, criticile recurentei vor fi respinse.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei Administrarea Spitalelor și Serviciilor Medicale București împotriva deciziei civile nr. 537/A din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

În baza dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta - reclamantă Administrarea Spitalelor și Serviciilor Medicale București va fi obligată să-i achite intimatului-pârât C. suma de 3.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Administrarea Spitalelor și Serviciilor Medicale București împotriva deciziei civile nr. 537/A din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Obligă recurenta-reclamantă Administrarea Spitalelor și Serviciilor Medicale București să-i achite intimatului-pârât C. suma de 3000 RON cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2017.