ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 315/2017

HOTĂRÂRE

23.02.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 315/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 02.08.2016 sub nr. x/2016 contestatoarea Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.A. (creditor) și S.C. B. S.A. (terț poprit) a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare și anularea actelor de executare reprezentate de publicația de vânzare din data de 20.07.2016 și a raportului de expertiză contabilă judiciară care au fost comunicate contestatoarei prin adresa nr. x/21.07.2016, anularea actelor de executare subsecvente care au legătură cu acestea, precum și întoarcerea executării silite.

În drept, au fost invocate disp. art. 399 și urm., art. 403 alin. (1) și urm. C. proc. civ., art. 379

C. proc. civ., art. 371

lit. b), d) C. proc. civ., art. 404 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 15/1990 R, Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002 rep., O.U.G. nr. 51/1998, O.U.G. nr. 88/1997 rep., Legea nr. 137/2002.

La termenul de judecată din data de 06.10.2016, instanța a reținut cauza spre soluționare asupra excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Năsăud, invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 1877/06.10.2016, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Năsăud și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Obiectul prezentei contestații la executare este reprezentat de publicația de vânzare din data de 20.07.2016 emisă de executorul judecătoresc C., în cadrul dosarului de executare 10/2011.

Instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, și potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestația se judecă de către instanța de executare, instanța de executare fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

S-a mai reținut că atât creditoarea, cât și debitoarea au sediul în sectorul 1 București, însă locul executării silite este sediul Bursei de Valori S.A. sector 2 București, față de care instanța de executare este Judecătoria Sectorului 2 București, indiferent de sediul terțului poprit.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 03.11.2016, sub nr. de dosar x/2016

Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 14963/13.12.2016 a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea AAAS în favoarea Judecătoriei Năsăud; a constatat ivit conflictul negativ de competență și s suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Analizând excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție invocată din oficiu, instanța a reținut:

Instanța a reținut că acțiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părți a capitalului social al societății emitente, proprietarul lor fiind proprietarul unei părți din societatea emitentă (modalitate de participare la capitalul social).

De asemenea, potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ. dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.

Totodată, conform art. 432 C. proc. civ. vânzarea la licitație se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motive temeinice, în alt loc.

Astfel, instanța a reținut că, în raport de aceste dispoziții legale, în cazul urmăririi bunurilor, locul unde se realizează în mod efectiv executarea, este locul situării acestora, respectiv la sediul terțului poprit - S.C. B. S.A. cu sediul în Năsăud, județul Bistrița Năsăud.

Împrejurarea că procedura de vânzare a valorilor mobiliare prin vânzare specială la ordin se realizează prin intermediul Bursei de Valori București, nu poate duce la concluzia că executarea silită se desfășoară la sediul acesteia, iar nu la sediul terțului poprit unde se află acțiunile, întrucât aceasta (BVB) doar intermediază vânzarea dintre terțul poprit și cumpărător a unor bunuri situate la sediul terțului poprit și nu la sediul BVB, asigurând condițiile tehnice pentru executarea tranzacțiilor (art. 236 și urm. Codul BVB).

Locul unde are loc executarea silită este locul unde se află valorile patrimoniale supuse executării, iar în cazul acțiunilor acest loc este sediul societății.

Locul unde are loc operațiunea de vânzare a acțiunilor, similar situației executării unor bunuri mobile, care se pot vinde în cadrul procedurii de executare silită în alt loc decât sediul/domiciliul debitorului nu determină stabilirea instanței de executare ca fiind cea de la locul vânzării.

În consecință, raportat și la natura bunurilor executate, executarea silită a acțiunilor aparținând S.C. B. S.A. are loc la sediul acestuia, astfel că instanța de executare competentă să soluționeze și contestația la executare este Judecătoria Năsăud.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 22 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Năsăud și Judecătoria Sectorului 2 București s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Se reține că, în speță este vorba despre o contestație la executare care vizează publicația de vânzare din data de 20.07.2016, prin care s-au scos la vânzare, prin metoda specială la ordin prin sistemul de vânzare al Bursei de Valori București, un pachet de acțiuni de 260780 deținute în proprietate la S.C. B. S.A. de către debitoarea AAAS.

Este de observat că poprirea a fost înființată la data de 08.07.2015, iar procesul-verbal de sechestru definitiv a fost întocmit la data de 20.08.2015, publicația de vânzare fiind afișată la sediul organului de executare, la sediul Primăriei Sectorului 2 București și la locul unde se desfășoară vânzarea.

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Or, este știut că acțiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părți a capitalului social al societății emitente, proprietarul lor fiind proprietarul unei părți din societatea emitentă (modalitate de participare la capitalul social). Împrejurarea că operațiunile de poprire sunt obiectivate în înscrierea și evidențierea distinctă a acestor valori mobiliare în sistemul Depozitarului Central duce la concluzia că executarea silită se desfășoară la sediul acestuia, iar nu la sediul terțului poprit către care a fost emisă adresa de înființare a popririi.

În consecință, executarea silită prin poprirea acțiunilor aparținând contestatoarei deținute la S.C. B. S.A., a avut loc în București, Sectorul 2 în conformitate cu dispozițiile sus-menționate, astfel că instanța de executare competentă să soluționeze și contestația la executare este Judecătoria Sectorului 2 București.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) și art. 373

alin. (1) din același cod, în raport și de împrejurarea că locul executării silite este sediul Bursei de Valori București, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.