ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 222/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2015 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. BUCUREȘTI și B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. - SUCURSALA CLUJ:

A.1. constatarea caracterului abuziv și, implicit, nulitatea absolută a următoarelor clauze abuzive din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, cu consecința înlăturării lor din convenții, după cum urmează:

a) clauzele prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. b) și c) din contractul de credit referitoare la comisioanele stabilite unilateral de către bancă;

b) clauzele prevăzute la art. 6 pct. 1 teza finală și pct. 3 din contractul de credit, referitoare la caracterul variabil al dobânzii curente;

c) obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor achitate în baza clauzelor considerate ca fiind abuzive, respectiv:

A.2. Constatarea caracterului abuziv și, implicit, nulitatea absolută a următoarelor clauze abuzive din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, art. 1 pct. 2, coroborat cu art. 8 și art. 9 pct. 1 din contract, referitoare la obligația de a restitui creditul prin plata ratelor lunare calculate în CHF, la cursul practicat de bancă în ziua debitării automate a conturilor împrumutatului, pentru stingerea obligațiilor de plată lunare ale acestuia. Consecutiv, a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional și la recalcularea obligațiilor sale în RON, raportate la cursul CHF - LEU de la data utilizării creditului, pe toată durata executării raporturilor contractuale (luând în considerare și sumele achitate de către reclamant pentru rambursarea creditului până la data formulării acțiunii, și în continuare, până la data îndeplinirii de către pârâtă a obligației de recalculare, constatată printr-un grafic de rambursare întocmit în acest sens pe întreaga durată de executare a contractului, comunicat și reclamantului),

B. În subsidiar, raportat la petitul de la pct. A.2., a solicitat să se dispună revizuirea pe cale judiciară a contractului de credit, în sensul modificării obligațiilor sale de plată, cu titlu de rate asumate pentru rambursarea creditului, astfel încât contravaloarea acestora să fie recalculată pentru întreaga durată a contractului, raportat la cursul valutar CHF-RON de la data la care i-a fost acordat creditul de 135.800 CHF, având o contravaloare în RON, la acea dată, de 282.667,7 RON (raportat la cursul CHF - RON de 2,0815 RON/CHF, practicat de bancă, la data de 7 ianuarie 2008, la care a fost utilizată suma creditată și retrasă din contul bancar deschis la cererea băncii, potrivit condițiilor din contractul de credit). Consecutiv, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea obligațiilor sale, raportate la revizuirea pe cale judiciară a contractului de credit, pe toată durata executării raporturilor contractuale, luând în considerare și sumele achitate de către el pentru rambursarea creditului până la data formulării cererii de chemare în judecată și în continuare până la data îndeplinirii de către pârâtă a obligației de recalculare, constatată printr-un grafic de rambursare întocmit în acest sens pe întreaga durata de executare a contractului și care să-i fie comunicat.

C. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată angajate de reclamant în legătură cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Tribunalul Specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 215/2016 din 25 ianuarie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului reclamantului A. la acțiune în sens material în ceea ce privește restituirea sumelor încasate de pârâtă în temeiul clauzelor abuzive mai jos arătate, excepție invocată de pârâta B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C..

Prin aceeași sentință, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C., în sensul că:

- s-a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 5.1 lit. b) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x/20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"Pentru creditul acordat împrumutatul va plăti următoarele comisioane: ... b) comision de administrare a creditului: 1,00% flat calculat asupra sumei creditului contractat; se achită din credit la data efectuării primei utilizări din credit", precum și caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse în art. 8 pct. 2 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007 în măsura în care se referă la acest comision de administrare.

- s-a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută parțială a clauzelor cuprinse în art. 6 pct. 1 teza finală și pct. 3 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"Dacă banca decide să revizuiască nivelul ratei dobânzii..." și " ...banca își rezervă dreptul de a comunica ulterior modificarea nivelului dobânzii curente fie prin notificare scrisă cu confirmare de primire, fie prin includerea noii valori a dobânzii în extrasul de cont. Împrumutatul este de acord că această metodă de notificare este suficientă, iar împrumutatul renunță la orice plângere, apărare sau reclamație ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită sau inadecvată.", în măsura în care pârâta are doar dreptul, nu și obligația, de a revizui nivelul dobânzii după primele 6 luni din perioada de creditare, respectiv în măsura în care pârâta nu ar avea obligația de a aduce la cunoștința reclamantului, prin notificare scrisă cu confirmare de primire, modificarea nivelului dobânzii curente conform formulei din cuprinsul art. 6 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007.

- pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1358,00 CHF, percepută cu titlu de comision de administrare conform clauzei abuzive cuprinse în art. 5.1 lit. b) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, împreună cu dobânda legală aferentă pentru perioada 7 ianuarie 2008 - 31 august 2011, respectiv cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2011 și ziua plății.

- s-a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 1 pct. 2 și, respectiv, art. 8 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"Creditul va fi restituit în aceeași valută" și, respectiv "Orice plată efectuată de împrumutat în vederea rambursării creditului se va face în moneda în care a fost acordat creditul".

- s-a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse în art. 9 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x/20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"... Împrumutatul/Codebitorul autorizează banca să facă numele său și pe contul său orice operațiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deținute de împrumutat/codebitor în conturile sale de disponibilități în moneda prezentului contract, la cursul practicat de bancă, în ziua operării ...", în măsura în care autorizează pârâta să efectueze schimbul valutar în numele și pentru împrumutat/codebitor la o altă cotație decât cea de la data încheierii contractului, 1 CHF = 2,1231 RON.

- s-a dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul BNR valabil la momentul semnării contractului de credit, 20 decembrie 2007, de 1CHF = 2,1231 RON, atât pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului, 20 decembrie 2007 și momentul sesizării instanței, 16 martie 2015, cât și pentru viitor, de la momentul sesizării instanței și până la încetarea contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007.

- pârâta a fost obligată să recalculeze, fără aplicarea comisionului de rambursare anticipată prevăzut de art. 5 pct. 1 lit. c) din contract și să comunice reclamantului noile rate de restituire a împrumutului, cu aceleași scadențe lunare convenite prin contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, ținând cont de toate sumele achitate în plus până la pronunțarea prezentei hotărâri, rezultate din diferența de curs valutar dintre cursul avut în vedere la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar stabilizat, mai sus arătat, de 1 CHF = 2,1231 RON.

- s-au respins, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere având ca obiect:

- s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în cuantum de 6417,28 RON.

- s-a luat act de intenția reclamantului de a își recupera celelalte cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel principal pârâta B. S.A. MEMEBRĂ A GRUPULUI C. și apel incident reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins apelul declarat de către pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 215 din 25.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj, care a fost păstrată în întregime; de asemenea, s-a respins apelul incident formulat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe.

La data de 29 iunie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de pârâta B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. împotriva deciziei civile nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului și respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamant.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 martie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, intimatul-reclamant A., prin avocat D., a solicitat instanței, în ședință publică, să ia act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În acest sens, reprezentantul convențional al intimatului-reclamant A. a depus la dosarul cauzei o copie, conform cu originalul, de pe adresa emisă la 18 septembrie 2018 de B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C., prin care societatea recurentă-pârâtă din prezenta cauză aduce la cunoștința reclamantului faptul că a implementat voluntar dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 215 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj și o copie, conform cu originalul, de pe actul adițional nr. x din 23.10.2018 la contractul de credit bancar nr. x din 20.12.2007.

Examinând cu prioritate solicitarea formulată de către intimatul-reclamant A., prin apărător, în sensul de a se lua act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la decizia ce formează obiectul recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 C. proc. civ. și presupune că părțile pot determina existența procesului, respectiv declanșarea acestuia și au libertatea de a-i pune capăt; el include, așadar, dreptul părților de a efectua acte de dispoziție, acestea fiind desistarea (renunțarea reclamantului), achiesarea și tranzacția judiciară.

Dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că renunțarea la calea de atac se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Manifestarea expresă de voință a părții reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanță sau în apel, renunță la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre", iar art. 464 alin. (3) din același cod prevede că "achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre".

În cauza de față, Înalta Curte notează că recurenta-pârâtă B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. a executat voluntar sentința civilă nr. 215/2016 din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2015, sentință care a fost păstrată, în întregime, ca urmare a respingerii apelului prin decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, astfel cum rezultă din conținutul actului adițional nr. x din 23.10.2018 la contractul de credit bancar nr. x din 20.12.2007 .

Prin urmare, se constată că manifestarea de voință a recurentei-pârâte de a executa voluntar sentința civilă nr. 215/2016 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii instanței.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. și, reținând culpa procesuală a acesteia, o va obliga la plata sumei de 8.039,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., ia act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la plata sumei de 8.039,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2020.