ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4603/2018

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Cluj- Napoca, la data de 22 decembrie 2015, astfel cum a fost precizată la 04.04.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze din Contractul de Credit Ipotecar Nr. 13726/24.02.2016- art. 4 "Dobânzi și comisioane", pct. 4.1, 4.2, 4.3, 4.6, 4.11 lit. a) și, pe cale de consecință, constatarea nulității absolute a acestor clauze, în sensul că nu produc efecte asupra reclamantului, în calitatea sa de consumator, conform art. 6 din Legea nr. 193/2000, în detalierea acestui petit, arătându-se că se solicită: - constatarea caracterului fix al ratei dobânzii prevăzută în contractul de credit încheiat cu B. S.A., la nivelul prevăzut la momentul încheierii contractului de credit, pe întreaga perioadă cuprinsă între momentul încheierii contractului și momentul refinanțării, respectiv de 6,9% pe an și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.580 RON, plătită în plus de reclamant, în baza clauzei de modificare unilaterală a ratei dobânzii de la 6,9% la 11,9% pentru perioada 24.02.2007 - 12.06.2007, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 4, pct. 4.1, 4.3 și 4.6 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. 13726/24.02.2006, plus dobânda legală asupra sumei de restituit din momentul plății și până la data recuperării acestei sume. - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7.500 RON, achitată de reclamant cu titlu de "comision de acordare și gestiune de 2,5%, calculat la valoarea creditului, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 4, pct. 4.11 lit. a) din Contractul de Credit Ipotecar Nr. 13726/24.02.2006, plus dobânda legală asupra sumei de restituit din momentul plății și până la data recuperării acestei sume. 2. constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze din Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007 (contract de credit având ca obiect refinanțarea creditului ipotecar nr. 13726/24.02.2006)- art. 4 "Dobânzi și comisioane", pct. 4.1, 4.4, 4.5, 4.7, 4.12 lit. b); art. 7 "Asigurări", pct. 7.1, 7.3; art. 9 "Cazuri de culpă", pct. 9.1, 9.3 și, pe cale de consecință, să constate nulitatea absolută a acestor clauze, în detalierea acestui petit, arătându-se că se solicită: - constatarea caracterului variabil al ratei dobânzii, după primul an de creditare și, anume, începând cu data de 26.05.2008, raportat la indicele LIBOR la trei luni plus marja de 2,88%, calculată în raport cu rata dobânzii la momentul încheierii contractului; - obligarea pârâtei să restituie suma de 6.319,20 CHF, achitată de reclamant cu titlu de "comision de administrare lunară a creditului de 0,1%, aplicat la valoarea soldului creditului", de la momentul refinanțării și, anume: 24.06.2007, până la data semnării actului adițional nr. x/11.02.2011, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 4 pct. 4.12 lit. b) din Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007, plus dobânda legală asupra sumei de restituit din momentul plății și până la data recuperării acestei sume. 3. constatarea caracterului abuziv al Actului Adițional Nr. 1 din data de 11.02.2011 la Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007- Condiții Speciale de Creditare și Condiții Generale de Creditare, în întregul său, iar, în subsidiar, constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze din actul adițional: pct. 2.2, 2.3, 2.4, 2.5 subpunctele 2.5.3, 2.54, 2.5.5 și 2.6 și, pe cale de consecință: să oblige pârâta la recalcularea dobânzii începând cu data de 11.02.2011, în sensul aplicării formulei LIBOR 6 luni + marja Băncii de 2,88%, acceptată de reclamant la momentul încheierii contractului inițial, în detalierea acestui petit, arătându-se că se solicită: - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 24.615,35 CHF, achitată de reclamant în plus, din momentul refinanțării creditului contractat inițial în RON și până în prezent, plus dobânda legală asupra sumei, din momentul plății fiecărei rate și până la recuperare. 4. constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze din Contractul de Credit de Consum Nr. x din data de 08.06.2007- art. IV "Dobânzi și Comisioane", pct. 4.1 alin. (2), pct. 4.3 și, pe cale de consecință, constatarea nulității absolute a acestor clauze, în detalierea acestui petit, arătându-se că se solicită: - obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 250 CHF, achitată de reclamant cu titlu de "comision de acordare credit, de 2,5% din valoarea creditului", ca urmare a constatării caracterului abuziv a clauzei prevăzută la art. IV pct. 4.1 din Contractul de Credit de Consum Nr. x din data de 08.06.2007, plus dobânda legală asupra sumei, din momentul plății fiecărei rate și până la recuperare. - obligarea pârâtei să restituie suma de 2.073,11 CHF, achitată de reclamant cu titlu de "comision de administrare lunară a creditului de 0,3 %, aplicat la valoarea soldului creditului", ca urmare a constatării caracterului abuziv a clauzei prevăzută la art. IV pct. 4.1 din Contractul de Credit de Consum Nr. x din data de 08.06.2007, precum și restituirea sumelor care se vor plăti cu acest titlu, plus dobânda legală asupra sumei, din momentul plății fiecărei rate și până la recuperare. - constatarea caracterului variabil al ratei dobânzii, după primul an de creditare, raportat la indicele LIBOR și marja băncii de 5,48%, calculată în raport cu rata dobânzii la momentul încheierii contractului, anume 08.06.2007 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.809,6 CHF, achitată în plus de reclamant de la momentul încheierii contractului de credit de consum, precum și dobânda legală asupra sumei, din momentul plății fiecărei rate și până la recuperare; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 7179/2016 din data de 22.07.2016 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. x/2015, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. București, citată în proces și prin Sucursala Alba- Iulia, și în consecință: S-au respins, ca fiind neîntemeiate, pretențiile reclamantului privind constatarea caracterului abuziv și, pe cale de consecință, a nulității absolute ce caracterizează clauzele din Contractul de Credit Ipotecar Nr. 13726/24.02.2016- art. 4 "Dobânzi și comisioane", pct. 4.1, 4.2, 4.3, 4.6, 4.11 lit. a) și cele din Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007- art. 4 "Dobânzi și comisioane", pct. 4.1, 4.4, 4.5, 4.7, 4.12 lit. b); art. 7 "Asigurări", pct. 7.1, 7.3; art. 9 "Cazuri de culpă", pct. 9.1, 9.

S-au respins, ca fiind neîntemeiate, pretențiile reclamantului privind constatarea caracterului abuziv și, pe cale de consecință, a nulității absolute ce caracterizează Actul Adițional Nr. 1/11.02.2011 la Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007 (Condiții Speciale de Creditare și Condiții Generale de Creditare) în întregul său, precum și a următoarelor clauze inserate prin Actul Adițional Nr. 1/11.02.2011 la Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007: pct. 2.2, 2.3, 2.5 subpunctele 2.5.3, 2.54, 2.5.5 și 2.

S-a constatat că este abuzivă și nu poate produce efecte asupra consumatorului clauza stipulată prin art. 2.4 din Condițiile Speciale de Creditare ale Actului Adițional Nr. 1/11.02.2011 la Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007, privind obligația împrumutatului de plată a unei dobânzi penalizatoare majorată cu 2% față de valoarea ratei de dobândă curentă. A fost înlăturată clauza contractuală constatată ca fiind abuzivă și s-a dispus derularea în continuare a Actului Adițional Nr. 1/11.02.2011 la Contractul de Credit Imobiliar Nr. HL 12126/12.06.2007, încheiat între reclamant și B. S.A., fără incidența acestei prevederi contractuale. S-au respins, ca fiind neîntemeiate, pretențiile reclamantului privind constatarea caracterului abuziv și, pe cale de consecință, a nulității absolute ce caracterizează art. IV "Dobânzi și Comisioane", pct. 4.3 din Contractul de Credit de Consum Nr. x/08.06.2007, în sensul de a se constata caracterul variabil al ratei dobânzii, după primul an de creditare, în funcție de indicele LIBOR și marja băncii de 5,48%, calculată în raport cu rata dobânzii la momentul încheierii contractului, anume 08.06.2007. Însă, s-a constatat că este abuzivă și nu poate produce efecte asupra consumatorului clauza stipulată prin art. 4.3 din Contractul de Credit de Consum Nr. x/08.06.2007, privind posibilitatea Băncii de a modifica, în mod unilateral, dobânzile, comisioanele și taxele bancare, clauză contractuală pe care a înlăturat-o din contract și s-a dispus derularea în continuare a Contractului de Credit de Consum Nr. x/08.06.2007, încheiat între reclamant și B. S.A., fără incidența acestei prevederi contractuale. S-a constatat că este abuzivă și nu poate produce efecte asupra consumatorului clauza stipulată prin art. IV "Dobânzi și Comisioane", pct. 4.1 alin. (2) din Contractul de Credit de Consum Nr. x/08.06.2007, privind obligația împrumutatului de plată a comisionului de acordare credit, de 2,5% din valoarea creditului și a comisionului de administrare lunară a creditului, de 0,3%, aplicat la valoarea soldului. A fost înlăturată clauza contractuală constatată ca fiind abuzivă și s-a dispus derularea în continuare a Contractului de Credit de Consum Nr. x/08.06.2007 încheiat între reclamant și B. S.A., fără incidența acestei prevederi contractuale. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de bani avansată cu titlu de comision de acordare: 250 CHF, precum și sumele plătite cu titlu de comision de administrare lunară a creditului, pe întreaga perioadă contractuală, precum și dobânda legală penalizatoare, calculată conform disp. O.G. nr. 13/2011, începând cu data fiecărei plăți a sumelor achitate în plus și a căror restituire s-a dispus prin dispozițiile prezentei hotărâri judecătorești și până la data restituirii integrale și efective a sumelor avansate fără a fi datorate. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON. C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe. 3. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal și motivat reclamantul A., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei- intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fondul cauzei în totalitate, precum și cheltuielilor de judecată din apel, cât și pârâta B. S.A. BUCUREȘTI, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. D. Hotărârea instanței de apel. 4. Prin decizia civilă nr. 1222/A/2017 din 20 septembrie 2017 a Tribunalului Specializat Cluj, a fost admis apelul formulat de apelantul-intimat A., în contradictoriu cu intimata-apelantă S.C. B. S.A. București, împotriva sentinței civile nr. 7179/22 iulie 2016 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează: A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și, în consecință: S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse în art. 4.1 teza a 2-a, art. 4.2 teza a II-a, art. 4.3 și art. 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 în măsura în care după trecerea unei perioade de 12 luni de la data primei trageri rata dobânzii variază în funcție de indicele de referință stabilit de banca pârâtă pentru creditele ipotecare acordate în RON, indice de referință care se stabilește în funcție de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancară din România, indice care se publică în presă și se afișează la sediile unităților teritoriale ale băncii pârâte. Pe cale de consecință: A obligat pârâta să utilizeze în relația cu reclamantul, în desfășurarea relațiilor contractuale guvernate de contractul de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006, formula de calcul al dobânzii ROBOR/ROBID 3M + marja băncii (= 6,9% p.a. - ROBOR/ROBID 3M la data de 24 februarie 2006) începând cu data încheierii contractului, 24 februarie 2006 și până la finalizarea relațiilor contractuale guvernate de contractul de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului toate sumele de bani percepute ca dobândă până la pronunțarea prezentei hotărâri care exced dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.1.2 plus dobânda legală aferentă pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv plus dobânda legală penalizatoare aferentă prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 4.11. lit. a) din contractul de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 referitoare la comisionul de acordare și gestiune de 2,5% din valoarea creditului. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 7.500,00 RON reprezentând comisionul de acordare și gestiune de 2,5% din valoarea creditului, plus dobânda legală aferentă pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv plus dobânda legală penalizatoare aferentă prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula de la data plății de către reclamant a comisionului de acordare și gestiune și până la data restituirii sale de către pârâtă. S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse în art. 4.1, 4.3. teza I, 4.4, 4.7, 4.10 din contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007 în măsura în care rata dobânzii variază în funcție de indicele de referință stabilit de banca pârâtă pentru creditele imobiliare acordate în CHF, indice de referință care se stabilește în funcție de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele imobiliare de pe piața bancară din România, indice care se publică în presă și se afișează la sediile unităților teritoriale ale băncii pârâte. Pe cale de consecință: A obligat pârâta să utilizeze în relația cu reclamantul, în desfășurarea relațiilor contractuale guvernate de contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007, inclusiv în ceea ce privește dobânda penalizatoare, ca bază de calcul, formula de calcul al dobânzii LIBOR CHF 3M + marja băncii (= 5,35% p.a. - LIBOR CHF 3M la data de 12 iunie 2007) începând cu data încheierii contractului, 12 iunie 2007 și până la finalizarea relațiilor contractuale guvernate de contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului toate sumele de bani percepute ca dobândă până la pronunțarea prezentei hotărâri care exced dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.2.2 plus dobânda legală aferentă pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv plus dobânda legală penalizatoare aferentă prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula prin raportare la valoarea în RON la data plății a sumelor percepute ca dobândă până la pronunțarea prezentei hotărâri, care exced dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.2.2. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula de la data introducerii de către reclamant a cererii de chemare în judecată, 22 decembrie 2015 și până la data restituirii sumelor de bani percepute ca dobândă până la pronunțarea prezentei hotărâri care exced dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.2.2 de către pârâtă. S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 4.12. lit. b) din contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007 referitoare la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma percepută cu titlu de comision de administrare lunară a creditului de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului, calculat până la data pronunțării prezentei decizii, plus dobânda legală aferentă pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv plus dobânda legală penalizatoare aferentă prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula prin raportare la valoarea în RON la data plății a sumelor percepute cu titlu de comision de administrare lunară a creditului. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula de la data introducerii de către reclamant a cererii de chemare în judecată, 22 decembrie 2015 și până la data restituirii sumelor de bani percepute cu titlu de comision de administrare lunară a creditului până la pronunțarea prezentei hotărâri de către pârâtă. S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută parțială a clauzelor cuprinse în art. 7.1 și 7.3 din contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007 în măsura în care impun reclamantului să asigure imobilul care formează garanția pârâtei la un asigurator agreat de pârâtă. S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 9.3 din contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007, care permite pârâtei să declare scadente anticipat toate obligațiile din prezentul contract în cazul în care împrumutatul reclamant are alte obligații față de banca pârâtă care nu au fost onorate la termen și au fost declarate scadente, considerându-se această situație un caz de culpă conform contractului de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007 (cross default). S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 4.1 alin. (2) teza I din contractul de credit de consum nr. x/8 iunie 2007, referitoare la comisionul de acordare a creditului de 2,5% din valoarea creditului și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 250,00 CHF reprezentând comisionul de acordare de 2,5% din valoarea creditului, plus dobânda legală aferentă pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv plus dobânda legală penalizatoare aferentă prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit de consum nr. x/8 iunie 2007 au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula de la data plății de către reclamant a comisionului de acordare și până la data restituirii sale de către pârâtă. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula prin raportare la valoarea în RON la data plății a sumei percepute cu titlu de comision de acordare de 2,5% din valoarea creditului. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele reprezentând comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului percepute de la momentul încheierii contractului de credit de consum nr. x/8 iunie 2007 și până la data pronunțării prezentei decizii, plus dobânda legală aferentă pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv plus dobânda legală penalizatoare aferentă prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit de consum nr. x/8 iunie 2007 au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula de la data plății de către reclamant a fiecărui comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului și până la data restituirii sale de către pârâtă. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în prezentul aliniat se va calcula prin raportare la valoarea în RON la data plății a sumei percepute cu titlu de comision de administrare lunară a creditului. S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. x/8 iunie 2007 în măsura în care rata dobânzii variază la discreția băncii pârâte. Pe cale de consecință: A obligat pârâta să utilizeze în relația cu reclamantul, în desfășurarea relațiilor contractuale guvernate de contractul de credit de consum nr. x/8 iunie 2007, inclusiv în ceea ce privește dobânda penalizatoare, ca bază de calcul, formula de calcul al dobânzii LIBOR CHF 3M + marja băncii (= 7,95% p.a. - LIBOR CHF 3M la data de 8 iunie 2007) începând cu data încheierii contractului, 8 iunie 2007 și până la finalizarea relațiilor contractuale guvernate de contractul de credit de consum nr. x/8 iunie 2007. Au fost menținute, ca urmare a aplicării principiului "non reformatio in pejus", următoarele dispoziții ale sentinței civile nr. 7179/22 iulie 2016 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2015: "Respinge, ca fiind neîntemeiate, pretențiile reclamantului privind constatarea caracterului abuziv și, pe cale de consecință, a nulității absolute ce caracterizează actul adițional nr. x februarie 2011 la contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007 (condiții speciale de creditare și condiții generale de creditare) în întregul său, precum și a următoarelor clauze inserate prin actul adițional nr. x februarie 2011 în contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12.06.2007: pct. 2.2, 2.3, 2.5 subpunctele 2.5.3, 2.54, 2.5.5 și 2.6. Constată că este abuzivă și nu poate produce efecte asupra consumatorului clauza stipulată prin art. 2.4 din condițiile speciale de creditare ale actului adițional nr. x februarie 2011 la contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007, privind obligația împrumutatului de plată a unei dobânzi penalizatoare majorate cu 2% față de valoarea ratei de dobândă curentă. Înlătură clauza contractuală constatată ca fiind abuzivă și dispune derularea în continuare a actului adițional nr. x februarie 2011 la contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007, încheiat între reclamant și pârâta B. S.A., fără incidența acestei prevederi contractuale." A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 5.000,00 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță. A obligat intimata-apelantă S.C. B. S.A. să plătească apelantului-intimat A. suma de 4.000,00 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Această decizie a fost îndreptată, prin încheierea de ședință publică din data de 13 noiembrie 2017 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2015, urmare admiterii cererii formulate de apelantul-intimat A., în contradictoriu cu intimata-apelantă S.C. B. S.A. având ca obiect îndreptarea erorii materiale strecurate în pct. 2.2.3. al dispozitivului deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015 și, în consecință: S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în pct. 2.2.3. al dispozitivului deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015, în sensul că numărul corect al contractului de credit la care se referă acest punct 2.2.3. este "HL 12126/12 iunie 2017" și nu "13726/24 februarie 2006", cum din eroare s-a menționat. Îndreptarea erorii materiale se va efectua în ambele exemplare originale ale deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015. A fost admisă cererea formulată de apelantul-intimat A., în contradictoriu cu intimata-apelantă S.C. B. S.A. având ca obiect lămurirea pct. 2.1.3. al dispozitivului deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015 și, în consecință: S-a stabilit că obligația pârâtei intimatei-apelante S.C. B. S.A. de a restitui reclamantului apelant intimat A. toate sumele de bani percepute ca dobândă până la pronunțarea deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 care exced dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.1.2 are ca obiect toate sumele de bani percepute de pârâta intimată-apelantă S.C. B. S.A. cu titlu de dobândă care exced dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.1.2. din decizia civilă nr. 1222/20 septembrie 2017, începând cu data încheierii contractului de credit ipotecar nr. 13726, 24 februarie 2006 și până la data pronunțării deciziei civile nr. 1222, 20 septembrie 2017. Suma arătată în cuprinsul prezentului pct. 2.2 este purtătoare de dobândă: dobânda legală aferentă perioadei în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aferentă perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 13726/24 februarie 2006 au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în cuprinsul prezentului pct. 2.2 se va calcula pentru fiecare sumă achitată de reclamantul apelant intimat A. excedentar dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.1.2. din decizia civilă nr. 1222/20 septembrie 2017 începând cu data achitării de către reclamant a sumei excedentare respective și până la data achitării integrale de către pârâta intimată-apelantă S.C. B. S.A. a obligațiilor arătate în cuprinsul prezentului pct. 2.2. A fost admisă în parte cererea formulată de apelantul-intimat A. în contradictoriu cu intimata-apelantă S.C. B. S.A. având ca obiect completarea deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015 și, în consecință: S-a dispus completarea pct. 2 al dispozitivului deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015 după cum urmează: A obligat pârâta să restituie reclamantului toate sumele de bani percepute ca dobândă până la pronunțarea prezentei hotărâri care exced dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.3.5. din decizia civilă nr. 1222/20 septembrie 2017 plus dobânda legală aferentă pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit de consum nr. x/8 iunie 2007 au fost guvernate de O.G. nr. 9/2000, respectiv plus dobânda legală penalizatoare aferentă prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți în temeiul contractului de credit de consum nr. x/8 iunie 2007 au fost/sunt guvernate de O.G. nr. 13/2011. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în cuprinsul prezentului punct se va calcula prin raportare la valoarea în RON la data achitării de către reclamant a sumelor percepute ca dobândă excedentară formulei arătate la 2.3.5. în perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului de credit de consum nr. x, 8 iunie 2007 și până la pronunțarea deciziei civile nr. 1222, 20 septembrie 2017. Dobânda legală/legală penalizatoare arătată în cuprinsul prezentului pct. 3.3. se va calcula pentru fiecare sumă achitată de reclamantul apelant intimat A. excedentar dobânzii rezultate din aplicarea formulei arătate la 2.3.5. din decizia civilă nr. 1222/20 septembrie 2017, începând cu data achitării de către reclamant a sumei excedentare respective și până la data achitării integrale de către pârâta intimată-apelantă S.C. B. S.A. a obligațiilor arătate în cuprinsul prezentului pct. 3.3. A fost respins, ca neîntemeiat, capătul cererii de completare a deciziei civile nr. 1222/20 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015 prin care reclamantul apelant intimat A. a solicitat pronunțarea unei dispoziții de obligare a pârâtei intimate apelante S.C. B. S.A. la restituirea dobânzii legale/dobânzii legale penalizatoare cu privire la dobânda excedentară formulei de calcul arătate la pct. 2.2.2. din decizia civilă nr. 1222/20 septembrie 2017 cu privire la contractul de credit imobiliar nr. HL 12126/12 iunie 2007 de la data plății de către reclamant a fiecărei rate și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 22 decembrie 2015. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel. 5. Împotriva hotărârii instanței de apel, precum și împotriva încheierii de ședință publică din data de 13 noiembrie 2017, a declarat recurs, recurentul-reclamant A., iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Tribunalul Specializat Cluj- prin adresa emisă la 07.06.2018 și înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/11.06.2018. F. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. 6. Instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Cluj.

După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, a fost declarată ca neconstituțională sintagma "precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, decizia Curții Constituționale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidența acestor dispoziții și referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Rezultă că sintagma declarată neconstituțională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casație și Justiție, adică cele care pornesc în primă instanță de la tribunale.

De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale. Conținutul acestui paragraf este următorul: "Întrucât recursul se soluționează de Înalta Curte de Casație și Justiție și, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, Curtea reține că, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile legale criticate introduc o dublă măsură în privința evaluării legalității hotărârilor judecătorești, stabilind, pe de-o parte, că instanța supremă își exercită acest rol numai în anumite situații și, pe de altă parte, că își exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine și dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție".

Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituțională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puțin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și că doar anumite recursuri ajung să fie soluționate la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, aceasta însemnând că, în concepția actualului C. proc. civ., tribunalul este instanța care are plenitudine de competență, în primă instanță, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanțe au competența în primă instanță.

În ce privește criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluționate de către judecătorii, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, aceasta însemnând că, în ce privește criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competența, în primă instanță, a tribunalelor.

Coroborând aceste dispoziții legale cu Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât și în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depășesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

În altă ordine de idei, se poate reține că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 și 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului și hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competența de soluționare a recursurilor revine instanțelor imediat superioare, respectiv curților de apel.

Faptul că intră în competența curților de apel soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluționate în primă instanță de judecătorii, rezultă și din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situație tribunalul nu are plenitudine de competență, soluționarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competența judecătoriilor.

Nu se poate reține că dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conținutul dispozițiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție "în condițiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casație și Justiție examinează recursurile care sunt în competența sa "în condițiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanță de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiași articol, care nu a fost declarat neconstituțional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluționa de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, așa după cum s-a arătat mai sus, în speța de față aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curților de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situație ce nu se regăsește în speța de față.

Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicție, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziție care să permită "sărirea" vreunei instanțe imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanța competentă este cea imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

În plus, o interpretare care să atribuie competența de drept comun a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, situație ce ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție și cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

Mai mult, prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că: ""În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel".

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite excepția de necompetență și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.