ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2017

HOTĂRÂRE

14.02.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata drepturilor bănești pentru perioada 24.09.2002 - 15.03.2003, conform contractului individual de muncă, plata CAS-ului la ITM și operarea în carnetul de muncă a mențiunilor aferente, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 525.600 RON despăgubiri civile.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 3676/2015 din 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B. și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat apel, care a fost suspendat prin încheierea din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ.

La data de 22 februarie 2016, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva încheierii din 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că a omis să solicite judecarea în lipsă a apelului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților.

La data de 2 noiembrie 2016, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În motivarea recursului, criticile recurentului-reclamant se rezumă la susținerea că a omis să solicite judecarea apelului în lipsă, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, susținerile privind omisiunea de a solicita judecarea apelului în lipsă nu sunt suficiente, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 486 și 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) același cod.