ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 13 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a procedurii de evacuare, formulată de recurenții-reclamanți A., B. și C., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal, recurenții-reclamanți A., B. și C., fără a motiva în drept cererea de recurs.
Examinând încheierea atacată, în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o încheiere de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
În legătură cu acest obiect, se impune evocarea considerentelor Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (parag. 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
În acest context, soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituțională are competența de a decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin urmare, doar actele cu caracter legislativ fac obiectul controlului de constituționalitate, astfel că cerința de admisibilitate subliniată nu poate fi reținută în cauză, motivat de faptul că prin excepția invocată se urmărește a se constata neconstituționalitatea unei proceduri de evacuare.
Având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, devină inutilă examinarea celorlalte condiții.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva Încheierii din 13 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva Încheierii din 13 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.