ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 965/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

La data de 11.01.2016, reclamantul-contestator A. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei civile nr. 342 din 04 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2013, intimată fiind S.C. B. S.R.L.

Au fost invocate prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ.

În cadrul acestei contestații a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 C. proc. civ., conform cărora "pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare".

Prin încheierea din 3 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de A., privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor dispozițiilor art. 46 C. proc. civ.

La data de 4 mai 2016, recurentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 3 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, solicitând casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Recurentul susține că, încălcând prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța nu a motivat soluția de respingere, atrăgând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar în subsidiar pct. 6, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; ca și consecință recursul va putea fi motivat doar cu observarea prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, arată că, oricare ar fi considerentele hotărârii, aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8), cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind admisibilă, întrucât au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Consideră că nu este exclusă nici incidența prevederilor art. 488 pct. 4 în situația că instanța a adăugat alte condiții de admisibilitate, depășind astfel atribuțiile puterile judecătorești. Invocă și prevederile art. 488 pct. 1, instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale, președintele completului fiind incompatibil, precum a arătat în cererea de recuzare formulată în cauză.

La data de 25 mai 2016, recurentul a depus motivele de recurs, solicitând repunerea în termenul de motivare a recursului, având în vedere că încheierea atacată abia i-a fost comunicată.

Recurentul arată că în mod greșit instanța a reținut că excepția trebuia să privească o normă care să aibă legătură cu soluționarea contestației în anulare, întrucât art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu prevede ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei strict în faza în care excepția este formulată, ci cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului.

De asemenea, susține că este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., instanța încălcând principiul contradictorialității (art. 224 și art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ.) întemeindu-și hotărârea pe acest considerent, care nu a fost supus, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Intimata S.C. B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil, însă recurentul trebuie să facă dovada motivării recursului în termenul legal.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, susținând că a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Fiind necesare verificări, prin încheierea din 29 martie 2017, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru a se înainta dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Pitești, în care s-a pronunțat încheierea recurată.

Astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit în cauză, hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Totodată, din verificările efectuate s-a constatat că încheierea a fost pronunțată la data de 3 mai 2016, iar recursul a fost declarat la data de 4 mai 2016 și motivat la data de 25 mai 2016, în condițiile în care încheierea i-a fost comunicată petentului la 24 mai 2016, prin urmare, cu respectarea termenului legal, prevăzut de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Criticile întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt fondate întrucât curtea de apel nu a încălcat principiul contradictorialității și a dreptului reclamantului la apărare, prin nepunerea în discuție a excepției de neconstituționalitate, astfel cum se susține prin recursul declarat.

Din conținutul încheierii recurate rezultă că reclamantul a fost prezent personal la termenul din data de 3 mai 2016 și instanța i-a acordat cuvântul asupra cererii de sesizare privind excepția de neconstituționalitate, acesta formulând concluzii de admitere a cererii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în cauză nu a existat o încălcare a drepturilor procesuale ale reclamantului în sensul celor susținute prin motivele de recurs, astfel încât casarea deciziei în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 224 și art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ. nu poate fi dispusă.

Nu este fondată nici critica întemeiată pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ. privind nemotivarea de către curtea de apel a soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Contrar susținerilor recurentului, încheierea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, argumentând motivele pentru care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate invocată neavând legătură cu calea de atac promovată.

Recurentul a mai invocat și prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținând încălcarea de către curtea de apel a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât textul legal nu prevede ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei strict în faza în care excepția este formulată, ci cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe și a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia".

Corelativ, alin. (5) al textului, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluționării cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

În etapa judecării contestației în anulare, reclamantul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 C. proc. civ. conform cărora "pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare", solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea cererii sale.

În mod corect, curtea de apel a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată, ce vizează dispoziții legale care reglementează instituția recuzării judecătorilor, nu are legătură cu fondul pricinii ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac de retractare a contestației în anulare în conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Drept urmare, curtea de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul-reclamant, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate potrivit căreia dispozițiile normative a căror constituționalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În ce privește celelalte motive de recurs invocate de recurent și reglementate de dispozițiile art. 488 pct. 1 C. proc. civ. ("când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale") și de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. ("când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești"), se constată că nu s-au dezvoltat critici încadrabile în conținutul acestor texte de lege, ele fiind invocate formal.

În consecință, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cum legal a reținut curtea de apel, în baza art. 493 alin. (6) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 3 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.