ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 794/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la 15 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIȚA, să se constate caracterul abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de acordare credit, comisionul de administrare, comisionul de rambursare anticipată, comisionul de urmărire riscuri și comisionul de întocmire și analizare documentație de credit, precum și a clauzei referitoare la acordarea de credit pf "cămin super B." și rezidențial B. și a celei privind dobânda variabilă, prevăzute în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 309/pf/av/16.02.2006; să se constate nulitatea absolută a clauzelor menționate și să fie obligată pârâta B. S.A. la restituirea sumelor achitate în plus și a dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, precum și la emiterea unui nou grafic de rambursare.

La 21 septembrie 2016, reclamantul a formulat o cerere de extindere a acțiunii față de pârâții A. - senior și C., motivat de faptul că aceștia au avut calitatea de coplătitor, respectiv garant ipotecar, solicitând sesizarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 3938/2016 din 08 decembrie 2016, Judecătoria Bistrița, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița și a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIȚA, A. - senior și C..

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Bistrița a reținut, în esență, următoarele considerente:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar în virtutea art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

S-a constatat că pârâta C. are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Bistrița.

Totodată, s-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, dacă un judecător (procuror, asistent judiciar sau grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, acesta va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Astfel, s-a arătat că Înalta Curte a statuat că, deși acest articol are denumirea marginală "competența facultativă", în realitate, dispozițiile acestuia nu sunt facultative, ci imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".

Totodată, s-a evocat că Înalta Curte a reținut că, prin reglementarea acestui articol, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea (Decizia nr. 271/29.01.2015 pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect conflict negativ de competență).

Astfel, Judecătoria Bistrița a reținut că rațiunea normei legale anterior menționate rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei prin prisma calității părții.

De asemenea, s-a arătat că din modul în care este redactat textul de lege, condițiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existența unei cauze în curs de soluționare pe rolul unei instanțe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier și să-și desfășoare activitatea profesională la instanța competentă să judece cauza.

Așadar, s-a reținut că art. 127 C. proc. civ. instituie o prezumție legală de lipsă de aparență a imparțialității, peste care nu se poate trece prin actul de voință al reclamantului.

Totodată, s-a apreciat că norma de competență este de ordine publică, de strictă interpretare și limitată aplicare (excepția de necompetență poate fi invocată și din oficiu de către instanță până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe), iar nu de ordine privată (cu precizarea faptului că doar alegerea instanței este facultativă).

Pe de altă parte, s-a reținut că alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. folosește imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) al aceluiași articol arată că "poate sesiza", de unde rezultă o obligație a reclamantului în prima ipoteză și o facultate a acestuia în cea de-a doua ipoteză (putându-se prevala sau nu de acest beneficiu legal).

Astfel, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș (aflată în raza de competență a Curții de Apel Târgu Mureș, învecinată Curții de Apel Cluj, de care aparține Judecătoria Bistrița).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș la 11 ianuarie 2017, având aceleași număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1614/2017 din 30 martie 2017, Judecătoria Târgu-Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Mureș, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu-Mureș și Judecătoria Bistrița; a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Târgu-Mureș a reținut, în esență, următoarele motive:

În speță, reclamantul a învestit Judecătoria Bistrița cu acțiunea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, acțiune formulată în contradictoriu cu B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIȚA.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa litisconsorțiului procesual activ, motivat de faptul că în litigiu nu figurează în calitate de parte soția reclamantului, C., în calitate de garant ipotecar.

Ca efect al invocării acestei excepții, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată anterior primului termen de judecată stabilit în cauză, extinzând cadrul procesual stabilit inițial prin introducerea în proces a soției sale, C., în calitate de pârâtă.

S-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., reclamantul putea să își extindă cadrul procesual prin cooptarea în calitate de reclamantă și a soției sale, C., ipoteză care ar fi atras într-adevăr incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie un caz de competență teritorială imperativă.

S-a constatat că modalitatea juridică pentru care a optat reclamantul a fost aceea de a o introduce în proces în calitate de pârâtă pe garanta ipotecară a contractului de credit, aspect care atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător (în speță, grefier) care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii".

S-a apreciat că, în condițiile în care reclamantul a ales instanța învestită cu soluționarea cauzei, acesta nu mai poate reveni asupra opțiunii, solicitând sesizarea unei alte instanțe.

Totodată, s-a reținut că raționamentul legiuitorului în momentul în care a făcut distincția între competența exclusivă, atunci când calitatea de reclamant o are grefierul și competența facultativă, dată de calitatea de pârâtă a grefierului, este acela că în ipoteza ultimă, persoana care își desfășoară activitatea în cadrul instanței nu a fost introdusă în proces prin voința sa, rămânând la latitudinea reclamantului să aprecieze dacă există sau nu vreo suspiciune de lipsă de imparțialitate generată de această calitate.

Astfel, s-a stabilit că formularea cererii de extindere a cadrului procesual, în acest dosar, aflat deja pe rolul Judecătoriei Bistrița, prin introducerea unui nou pârât în cauză, echivalează cu optarea pentru această instanță, opțiune obligatorie atât pentru părți, cât și pentru instanța de judecată.

Apreciind că nu este competentă material să soluționeze cauza, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Analizând actele și lucrările dosarului și constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Bistrița și Judecătoria Târgu-Mureș - s-au declarat, deopotrivă, necompetente să judece aceeași cauză, prin hotărâri date fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competență, ivit între Judecătoria Bistrița și Judecătoria Târgu-Mureș, a avut la bază interpretarea diferită dată de cele două instanțe dispozițiilor art. 127 alin. (1) prin raportare la cele ale alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Bistrița a statuat, în esență, că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. una dintre condițiile care trebuie îndeplinite este aceea ca reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza.

În schimb, Judecătoria Târgu-Mureș a statuat, în esență, că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează atât un caz de competență teritorială exclusivă atunci cand grefierul are calitatea de reclamant, cât și un caz de competență facultativă atunci când grefierul are calitatea de pârât, ultima ipoteză fiind incidentă în prezenta cauză.

În legătură cu aceste aspecte, se constată că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, se constată că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca situație premisă faptul că judecătorul are calitatea de reclamant, iar cererea este de competența teritorială a instanței la care acesta își desfășoară activitatea.

Totodată, se reține că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. are ca situație premisă faptul că judecătorul are calitatea de pârât, iar cererea este de competența teritorială a instanței la care acesta își desfășoară activitatea.

Având în vedere că dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. fac referire și la categoria profesională a grefierilor, rezultă că dispozițiile legale anterior evocate se aplică și în privința acestora.

În condițiile în care dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. folosesc imperativul "va sesiza", iar dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. utilizează sintagma "poate sesiza", rezultă că legiuitorul a instituit o obligație a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) și o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2).

Având în vedere că, în prezenta cauză, calitatea de grefier o are pârâta C., introdusă în proces prin cererea modificatoare formulată de reclamantul A. la 21 septembrie 2016, față de formularea clară a textelor de lege anterior menționate, se constată că este incidentă ipoteză reglementată de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un caz de competență facultativă între instanța la care grefierul își desfășoară activitatea și o altă instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care acesta din urmă își desfășoară activitatea.

Astfel, în condițiile în care reclamantul A. a ales să introducă acțiunea la instanța la care pârâta C. își desfășoară activitatea în calitate de grefier, se poate conchide că instanța sesizată de acesta devine competentă să soluționeze cauza.

Totodată, în sensul că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile numai în cazul în care reclamantul are calitatea de grefier la instanța la care acesta introduce acțiunea, sunt și considerentele deciziei nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a reținut că interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât acestea circumstanțiază atât persoanele care intră sub incidența normei (calitatea de reclamant a judecătorului, procurorului, asistentului judiciar, grefierului), cât și instanța vizată (care nu poate fi decât prima instanță).

De asemenea, în considerentele aceleiași decizii s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate decât strict și limitativ, având în vedere caracterul special al normei care face trimitere în mod expres la instanța la care reclamantul își desfășoară activitatea.

Astfel, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă de reclamant la instanța la care pârâta are calitatea de grefier, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) prin raportare la cele ale alin. (3) C. proc. civ., nu și cele ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că reclamantul A. a sesizat în mod legal Judecătoria Bistrița cu soluționarea cererii formulate împotriva pârâților B. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIȚA, A. - senior și C., această instanță fiind competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Pentru considerentele evocate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2017.