ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5285/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la 15 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1170, art. 1175, art. 1238 C. civ. din 1864, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6 din Legea nr. 193/2000 și art. 1 lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000.

Prin cererea formulată la 21 septembrie 2016, reclamantul a extins cadrul procesual pasiv, în sensul că i-a chemat în judecată și pe C. și D., în calitate de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 3938/2016 din 8 decembrie 2016, Judecătoria Bistrița, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

Prin sentința civilă nr. 1614/2017 din 30 martie 2017, Judecătoria Târgu-Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe; a suspendat judecata și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Prin decizia nr. 794 din 4 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la 13 iunie 2017 sub nr. x/2016*.

Prin sentința civilă nr. 2963/2017 din 26 octombrie 2017, Judecătoria Bistrița a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C., D. și B. S.A.; a constatat nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 8 lit. b) și c) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 309/pf/av din 16 februarie 2006; a obligat-o pe pârâta B. S.A. la restituirea către reclamant a sumelor încasate în temeiul acestor clauze și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală; a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei stipulate la art. 5 din același contract; a obligat-o pe pârâta B. S.A. la restituirea către reclamant a sumei reprezentând diferența dintre dobânda încasată în plus ca urmare a revizuirii și dobânda de 7% pe an, în temeiul clauzei de la art. 5 din contractul de credit și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală, precum și la emiterea unui nou grafic de rambursare; a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a clauzei stipulate la art. 8 lit. a) din același contract, referitoare la comisionul de rambursare anticipată; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității clauzelor referitoare la comisionul de urmărire riscuri, comisionul de analiză și la acordarea creditului pf "cămin super B." și rezidențial B.; a obligat-o pe pârâta B. S.A. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.250 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 598/2018 din 7 iunie 2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. și schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la dobânda contractuală; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate;i-a obligat pe intimați la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la 29 august 2018.

Tribunalul Bistrița-Năsăud a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 1 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 598/2018 din 7 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Bistrița-Năsăud este Curtea de Apel Cluj, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 598/2018 din 7 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.