ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5049/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 octombrie 2015 pe rolul Judecătoriei Bistrița, sub număr de dosar x/2015, și precizată la 6 noiembrie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 192 PF/AV/30.01.2006, precum și din actul adițional din 25.04.2013, respectiv cele referitoare la dobânda curentă variabilă revizuibilă semestrial, la comisionul de acordare credit, în cuantum de 0,30%, respectiv 75 RON, la comisionul de transformare pentru prima solicitare, în cuantum de 0,5%, la comisionul de transformare pentru următoarele solicitări, în cuantum de 1%, la comisionul de rambursare anticipată, la comisionul de urmărire riscuri, în cuantum de 42,50 RON lunar, la dobânda penalizatoare prevăzută la pct. 8.1 din actul adițional, și la comisionul de administrare, în cuantum de 12,50 RON lunar; să se constate nulitatea absolută a clauzelor anterior menționate și, pe cale de consecință, să se dispună restituirea sumelor achitate în plus; și să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente acestor sume, începând cu data acțiunii și până la stingerea debitului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 68/2017 din 18 ianuarie 2017, Judecătoria Bistrița a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și C., a constatat nulitatea absolută parțială a prevederii contractuale cuprinse în art. 5 din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. și pârâta B. S.A. și în art. 2.10.a din condițiile generale de creditare anexă la contract, potrivit căreia dobânda este revizuibilă semestrial și este formată din dobânda de referință revizuibilă semestrial, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 2 puncte procentuale. A dispus restituirea de către pârâta B. S.A. reclamantei a sumei reprezentând diferența dintre dobânda încasată în plus ca urmare a revizuirii semestriale a dobânzii și dobânda de 10% pe an, în temeiul prevederii contractuale cuprinse în art. 5 din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. și pârâta B. S.A. și în art. 2.10.a din condițiile generale de creditare anexă la contract, și a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate asupra acestei sume începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 29.10.2015, și până la achitarea integrală a acesteia. A respins cererea de constatare a nulității absolute a clauzei cuprinse în art. 9.1 din actul adițional la contractul de credit nr. x/30.01.2006, încheiat la data de 25.04.2013 între reclamanta A., pârâtul C. și pârâta B. S.A., referitoare la cuantumul dobânzii. A constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 9 lit. b), c), d), e) și f) din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. și pârâta B. S.A. și a clauzelor cuprinse în art. 9.2 lit. a) din actul adițional încheiat între părți la data de 25.04.2013, prin care s-au stabilit comisioanele de acordare a creditului, de urmărire riscuri, de administrare, de transformare pentru prima solicitare și de transformare pentru următoarele solicitări. A dispus restituirea de către pârâta B. S.A. reclamantei a sumelor încasate în temeiul clauzelor cuprinse în art. 9 lit. b), c), d), e) și f) din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. și pârâta B. S.A. și a clauzelor cuprinse în art. 9.2 lit. a) din actul adițional încheiat între părți la data de 25.04.2013 și a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate asupra acestor sume începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 29.10.2015, și până la achitarea integrală a acesteia. A respins cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a clauzei cuprinse în art. 9.a din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. și pârâta B. S.A., referitoare la comisionul de rambursare anticipată, și a clauzei cuprinse în art. 8.1 din actul adițional încheiat la data de 25.04.2013. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei B. S.A. la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare anticipată. A obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 931/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul declarat de B. S.A., în contradictoriu cu intimații A. și C., împotriva sentinței civile nr. 68/18.01.2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr. x/2015. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității prevederii contractuale cuprinse în art. 5 din Contractul de credit, respectiv art. 2.10 din Condițiile generale, precum și dispoziția privind restituirea sumelor încasate cu acest titlu, plus dobânda legală. S-au menținut celelalte dispoziții din sentința apelată.

A fost obligată intimata A. să plătească apelantei suma de 2000 RON, cheltuieli parțiale de judecată în apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 931/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin adresa emisă de Tribunalul Bistrița-Năsăud, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 13 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin rezoluția completului din 14 august 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 931/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.