ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.11.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4847/2018

HOTĂRÂRE
14.11.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4847/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la punctele 1.1 -1.3 (clauze ce se regăsesc în convențiile de credit bancar ce fac obiectul prezentei cauze, încheiate de reclamant cu pârâta) respectiv: clauzele referitoare la dobânda creditului; clauzele referitoare la comisionul de acordare credit; clauzele referitoare la comisionul de administrare; ca o consecință a constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate la pct. I, să se constate nulitatea absolută a acestora; să fie obligată pârâta să restituie reclamantului toate sumele de bani achitate nedatorat în temeiul clauzelor nule menționate mai sus, mai precis: dobânda de referință variabilă aferentă perioadei 24.07.2008-11.04.2011, în sumă de aproximativ 4.000 Euro; comision de acordare credit în sumă totală de 806,25 Euro; comision de administrare în sumă de 16,12 Euro/lună începând cu data de 24.07.2007-23.04.2014; să fie obligată pârâta să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor menționate din acțiune, începând cu data achitării lor și până la restituirea lor efectivă; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 1109/2017 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția Civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., B. S.A. - Sucursala Bistrița Năsăud și intervenienta C. și, în consecință s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale din contractul de credit bancar nr. 684 pf av/24.07.2007, încheiat între părți:

- clauzele privind comisionul de acordare credit stipulat la pct. 8 lit. a) din contractul de credit bancar și la pct. 3.1 din condițiile generale ale contractului de credit bancar;

- clauzele privind comisionul de administrare, stipulate la pct. 8 lit. b) și la) pct. 3.9 din condițiile generale ale contractului de credit bancar;

- clauzele privind partea variabilă din dobânda contractuală denumită "dobândă de referință variabilă" stipulate la pct. 5 alin. (2) din contractul de credit bancar, precum și a clauzei privind posibilitatea băncii de a modifica dobânda fără consimțământul împrumutatului în funcție de costul resurselor de creditare stipulată la pct. 20.10 lit. a) din condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului toate sumele de bani achitate nedatorat în temeiul clauzelor nule mai sus menționate, astfel: comision de acordare credit în sumă de 806,25 Euro, comision administrare în sumă de 1.305,72 Euro, dobânda de referință variabilă în sumă de 15.869,01 Euro.

A fost obligată pârâta să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor menționate începând cu data achitării lor și până la restituirea efectivă. A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 961/2017 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul declarat de intimata B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1109/2017 din data de 11 aprilie 2017, în contradictoriu cu intimatul A. și C., care a fost schimbată în parte în sensul că:

- a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv și nulitatea clauzei privind dobânda de referință variabilă stipulată la pct. 5 alin. (2) din contractul de credit, precum și a clauzei privind posibilitatea băncii de a modifica dobânda fără consimțământul reclamantului în funcție de costul resurselor de creditare prevăzute de dispozițiile pct. 20.10 lit. a) din condițiile generale;

- a fost înlăturată obligarea pârâtei-apelante de a restitui reclamantului suma de 15.869,01 Euro, încasată cu titlu de dobândă.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată.

A fost obligat intimatul A. să plătească apelantei suma de 2.372,98 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 30 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 961/2017 din 7 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-11-13
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4823/2018
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bistrița, secția Civilă la data de 6 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în con
ÎCCJ 2018-06-13
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2804/2018
Ședința publică din data de 13 iunie 2018 Asupra recursului de față; Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10.06.2016 pe rolul Judecătoriei Bistrița, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S
ÎCCJ 2018-11-13
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4814/2018
G. nr. 21/1992, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011, O.G. nr. 50/2010, jurisprudența ÎCCJ și CJUE. Prin sentința civilă nr. 107 din 20 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte
ÎCCJ 2018-03-06
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 667/2018
Ședința publică din data de 6 martie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bistrița, secția Civilă, la data de 04 decembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâ
ÎCCJ 2018-10-03
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3939/2018
Ședința publică din data de 3 octombrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 59/2017 din 20 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost ad
Sursă