ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 750/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Lipova, reclamanta-creditoare S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. B. S.R.L. Constanța, a solicitat aplicarea procedurii somației de plată pentru suma de 21.738,29 RON reprezentând debit restant, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Prin sentința civilă nr. 919 din 8 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Lipova, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Lipova, invocată din oficiu de către instanță și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoria Constanța.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, în speță, nu este vorba de o competență teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât în facturi nu a fost prevăzut un loc al executării. În plus, s-a apreciat că obligația reclamantei a fost executată la sediul pârâtei, iar cea a pârâtei tot la sediul său, plata făcându-se la curier sau la ridicarea coletului, adică tot în Constanța, motiv pentru care s-a reținut că Judecătoria Constanța este competentă să soluționeze prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 906 din 2 februarie 2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Lipova. Totodată, a fost constatat intervenit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia dispunându-se înaintarea dosarului către instanța supremă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., coroborate cu art. 130 alin. (3) același cod, în situația în care nu este în discuție o competență teritorială exclusivă, excepția poate fi invocată doar de către pârât, iar în cauză acesta nu a formulat o astfel de apărare, motiv pentru care s-a apreciată că Judecătoria Lipova nu mai poate invoca o astfel de excepție, fiind astfel instanța competentă să soluționeze litigiul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 23 februarie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl constituie somația de plată pentru suma de 21.738,29 RON reprezentând debit restant.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale, este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Distinct de considerentele expuse anterior, se subliniază modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze în Noul C. proc. civ. regimul excepțiilor de necompetență, statuând asupra posibilității invocării din oficiu a acestei excepții doar în cazul necompetenței generale a instanțelor și al necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică, cu distincțiile arătate în art. 130 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Necompetența de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. În consecință, o asemenea necompetență nu poate fi invocată din oficiu de către instanța investită cu soluționarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce privește persoana care poate sesiza această neregularitate.

În raport cu considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Lipova s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

În consecință, în raport cu considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Lipova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2017.