ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul, proprietatea acesteia, spațiul comercial în suprafață de 114,35 mp, situat în Craiova, cartier Lăpuș, str. x x, unitatea 120, județul Dolj, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, începând cu data de 17 iulie 2015 (momentul preluării în posesie a imobilului de către pârâtă urmare a întocmirii procesului-verbal de punere în posesie, întocmit în cadrul dosarului nr. x/E/2015 - BEJ C.) și până la momentul restituirii efective în posesia reclamantei a imobilului, la care se adaugă dobânda legală, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, onorariul de expert și onorariul de avocat.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Protocolul încheiat la data de 6 iunie 2000, astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 31.10.2002, societății D. S.A. (actualmente, S.C. A. S.A.), în urma reorganizării prin divizare a patrimoniului S.C. ALIA S.A., i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra unor clădiri (spații comerciale), printre care, la poziția 17, se reține și spațiul situat în Craiova, Calea x, bl. T11 în suprafață de 423 mp.

A precizat că prin Actul Adițional la protocol nr. 1 din 31.10.2002 s-a reținut împrejurarea că poziția 17 din protocol, respectiv spațiul din Calea x, include atât fosta unitate 120 (deținută la acel moment, în baza unui contract de închiriere, de către S.C. B. S.R.L.), cât și fosta unitate 84.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 563 și art. 566 raportat la art. 555 alin. (1) C. civ., art. 916 alin. (1), art. 1357, art. 1381 și art. 1385 alin. (1) și alin. (3) din C. civ.

B. Hotărârea primei instanțe

Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 1566/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins cererea având ca obiect efectuarea expertizei contabile, ca nefiind utilă și concludentă; totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că pârâta S.C. B. S.R.L. beneficiază de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care operează în favoarea acesteia în ceea ce privește deciziile menționate în considerentele hotărârii pronunțate. S-a arătat că acele decizii se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze raporturile juridice dintre părți, modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel, prima instanță a ajuns la concluzia că în prezenta cauză trebuie să se dea eficiență prezumției de lucru judecat, în sensul că ceea ce s-a tranșat jurisdicțional într-un proces, nu poate fi combătut într-o judecată ulterioară de părțile procesului inițial, cărora hotărârea li se opune cu valoare normativă, nesusceptibilă de dovadă contrară.

Prin urmare, s-a apreciat că nu se impune administrarea altor mijloace de probă în dovedirea dreptului de proprietate și nici pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință, astfel încât proba cu expertiza de specialitate solicitată de către reclamantă nu este pertinentă, concludentă și utilă.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În temeiul art. 480 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.

D. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 1566 din 12 decembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

E. Considerentele instanței de apel

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, autoritatea de lucru judecat este reglementată de dispozițiile art. 1201 din C. civ. de la 1864 și presupune tripla identitate: de părți, obiect și cauză.

S-a arătat că obiectul este reprezentat nu doar de obiectul material (în speță, bunul), ci și de dreptul subiectiv asupra bunului, iar cauza constituie temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere.

Instanța de prim control judiciar a menționat că dispozitivul hotărârii trece în puterea lucrului judecat, însă considerentele dobândesc acest efect numai în măsura în care explică dispozitivul și se reflectă în acesta.

În speță, curtea de apel a constatat că prima instanță a apreciat greșit asupra autorității de lucru judecat, prezumției de lucru judecat, respectiv efectului pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat în Craiova, str. x x, în suprafață de 114,35 mp.

Se arată că începând cu anul 1999 între părți au existat litigii ce au vizat spațiul situat în Craiova, str. x x, însă toate acestea s-au purtat în legătură cu dreptul S.C. B. S.R.L. de a beneficia de un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, obligația corelativă, dreptul S.C. A. S.A. de a încheia contract de închiriere cu terții și, respectiv cu privire la dreptul S.C. B. S.R.L. de a folosi spațiul, neexistând un litigiu referitor la dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestui bun.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că nu există tripla identitate cerută de lege pentru existența autorității de lucru judecat, deoarece niciunul dintre litigiile anterioare nu a avut ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului și nici nu s-a invocat deținerea abuzivă a spațiului de către S.C. B. S.R.L., cu solicitarea corelativă ca această deținere să înceteze.

S-a mai reținut că nu interesează, în speță, titularul obligației de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și, nefiind pe tărâm delictual, nici buna sau reaua credință a părților cu privire la încheierea acestui contract.

Curtea de Apel Craiova a ajuns la concluzia că dezlegările date de instanțe în considerentele hotărârilor pronunțate în litigiile anterioare cu privire la dreptul de proprietate asupra spațiului situat în Craiova, str. x x, bloc T11 nu au intrat în puterea lucrului judecat, întrucât niciuna dintre aceste instanțe nu a fost învestită cu o acțiune în revendicare și nici nu a analizat, pe fond, dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, iar dreptul de proprietate nu este susceptibil de analiză/soluționare pe cale incidentală.

Reținând că este greșită aprecierea primei instanțe referitoare la existența autorității de lucru judecat cu privire la proprietatea imobilului situat în Craiova, cartier Lăpuș, str. x x, instanța de apel a conchis că prin hotărârea apelată nu s-a verificat, pe fond, dreptul de proprietate, nu s-a analizat evoluția în timp a situației juridice a imobilului, nu s-a stabilit dacă și în ce mod a ieșit bunul din patrimoniul S.C. ALIA S.A., în procesul de reorganizare a S.C. ALIA S.A. sau prin acte juridice ulterioare, dacă și cu ce titlu este înregistrat acest bun în documentele contabile și dacă este intabulat în cartea funciară, pentru a se stabili dacă reclamanta S.C. A. S.A. este sau nu proprietara spațiului comercial.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, totodată, că soluția pronunțată face inutilă examinarea celorlalte critici și apărări, ce urmează să fie avute în vedere în rejudecare, ca apărări de fond.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

Împotriva deciziei nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., înregistrat la data de 28 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea intimatei-reclamante S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Instanța de apel a conchis că este greșită aprecierea primei instanțe, potrivit căreia în cauză operează principiul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, în condițiile în care, între cele două părți nu s-a mai dezbătut problema revendicării spațiului în discuție, respectiv Unitatea 120.

S-a apreciat, în mod eronat, că problemele ce au format obiectul litigiilor anterioare nu interesează în cauză, avându-se în vedere că acestea au vizat titularul obligației de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru spațiul Unitatea 120, respectiv pe S.C. ALIA S.A. Craiova.

În opinia recurentei-pârâte, toate aceste considerente sunt fundamental greșite, în contextul în care, în cauza dedusă judecății, erau aplicabile dispozițiile la care a făcut trimitere chiar instanța de apel.

Recurenta-pârâtă a reiterat faptul că dreptul de proprietate asupra spațiului Unitatea 120, situat în cartierul Lăpuș (actualmente str. x), bloc T11 parter, a făcut obiectul mai multor litigii și că a fost tranșată irevocabil situația juridică a acestuia, așa încât prima instanță a dezlegat corect cauza, dând eficiență efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Astfel, s-a învederat faptul că instanțele învestite anterior au folosit sintagma "urmare a divizării S.C. ALIA S.A., inclusiv protocolul încheiat la data de 06.06.2000, spațiul nu a ieșit din patrimoniul S.C. ALIA S.A. și nu rezultă că spațiul comercial ce face obiectul contractului de leasing, a trecut în administrarea FPS", din care s-a înființat S.C. D. S.A., antecesoarea reclamantei S.C. A. S.A.

Totodată, a arătat că prin protocolul încheiat la data de 6 iunie 2000, S.C. Alia S.A. și-a luat "un angajament pentru obligațiile trecute, cauzatoare de prejudicii, precum și pentru orice intervenție și cerere în pretenții, pentru perioada de dinainte de divizare", pagina 3, sub pct. 17.

Această statuare a fost supusă controlului judecătoresc în căile de atac, iar instanțele ierarhic superioare au stabilit irevocabil că spațiul Unitatea 120 nu a ieșit din proprietatea S.C. Alia S.A., așa cum, în mod tendențios, susține reclamanta și greșit a reținut instanța de apel.

Recurenta a precizat că situația spațiului a fost stabilită juridic de instanțele judecătorești, în sensul că urmare divizării S.C. ALIA S.A., spațiul Unitatea 120 nu a fost predat către FPS, din care a luat ființă S.C. D. S.A., societate care a fost absorbită de S.C. A. S.A. și, prin urmare, intimata-reclamantă nici nu poate pretinde dreptul de proprietate asupra acestui spațiu.

Or, despre aceste statuări de maximă importanță, instanța de apel nu face nicio vorbire și nici nu le transpune în datele speței, ceea ce conduce la concluzia că fie nu le-a observat, fie cu bună-știință le-a ignorat, tocmai pentru a constata că asupra dreptului de proprietate nu s-a stabilit anterior.

Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă a învederat că aspectele arătate în cuprinsul memoriului de recurs sunt consacrate și în alte litigii, care au dezbătut problema proprietății spațiului - Unitatea 120, însă nu au fost avute în vedere de Curtea de Apel Craiova și puteau forma opinia, potrivit căreia asupra a ceea ce s-a tranșat anterior, o altă judecată nu mai poate avea loc.

În ceea ce privește cauza având ca obiect obligarea S.C. ALIA S.A. la plata unei amenzi civile pentru neexecutarea obligației de peste 18 ani, a precizat că instanțele de judecată învestite la acel moment au reținut că proprietatea aparține S.C. Alia S.A. și că aceasta este titularul obligației de a încheia contractul de leasing imobiliar, dispunând obligarea la plata de amendă civilă.

A arătat că antecesoarea reclamantei din prezenta cauză, S.C. D. S.A., deși a intervenit în proces și a afirmat calitatea de proprietară a spațiului Unitatea 120, instanța a respins intervenția, fiindu-i negată în acest mod această calitate.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că din considerentele hotărârilor pronunțate cu privire la amenda civilă, rezultă că dosarul a făcut obiect de analiză în mai multe grade de jurisdicție, de două ori în fața instanței supreme, care a reținut, într-un mod unitar și neechivoc, faptul că S.C. D. S.A. nu poate fi considerată proprietara spațiului Unitatea 120, câtă vreme prin hotărâri judecătorești irevocabile a fost evacuată.

Totodată, a menționat că punerea în posesie a recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. a căpătat caracter definitiv, ca urmare a respingerii contestației la executare formulate de către S.C. D. S.A. - S.C. A. S.A., prin decizia nr. 770 din 08.11.2016 a Tribunalului Dolj.

În concret, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a susținut că din toate hotărârile pronunțate anterior, rezultă fără putere de tăgadă că asupra dreptului de proprietate s-a dispus irevocabil, așa încât, în mod greșit, instanța de apel, a dispus noi cercetări cu privire la proprietatea spațiului.

Instanța de apel, deși evocă aceste dispoziții legale, le interpretează în mod defectuos, raportat la situația de fapt dedusă judecății.

Recurenta-pârâtă opinează că este temeinică și legală hotărârea pronunțată de instanța de fond, întrucât aceasta chiar dacă face o analiză generală a litigiilor precedente operează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prevăzut de art. 430 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

G. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză, iar prin concluziile scrise depuse la data de 18 aprilie 2019 a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, a susținut că în cuprinsul memoriului de recurs s-au formulat critici de nelegalitate, care nu se circumscriu motivelor de recurs invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

H. Considerentele instanței de recurs

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că deși recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și-a întemeiat calea de atac exercitată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., critica referitoare la nesocotirea de către instanța de apel a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, se reține că prin hotărârea dată instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât s-a reținut că prima instanță a considerat greșit că există autoritate de lucru judecat cu privire la proprietatea spațiului în discuție, deși nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Contrar raționamentului instanței de apel, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară în materie, s-a statuat în mod constant că în timp ce în manifestarea sa de excepție procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (de părți, obiect și cauză), nu la fel se întâmplă atunci când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, el impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime.

Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau, cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.

Noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, altfel s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale.

Raportat la aceste considerente, se constată că în speță instanța de apel a făcut confuzie între autoritatea de lucru judecat și puterea lucrului judecat, pronunțând o hotărâre nelegală.

Din considerentele sentinței nr. 1566/2017 din data de 12 decembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, rezultă, fără echivoc, faptul că nu a fost soluționată cauza pe excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, nu era necesar să fie întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Totodată, se reține că este greșită concluzia instanței de apel referitoare la faptul că nu operează prezumția de lucru judecat, reglementată de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., deoarece în litigiile anterioare au fost dezlegate probleme de drept diferite de cea care face obiectul prezentei cauze.

Într-o altă exprimare, fiind distinctă de autoritatea de lucru judecat, puterea de lucru judecat nu impune condiția ca între litigiile soluționate anterior și litigiul în care se invocă puterea de lucru judecat să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca prin considerentele hotărârilor anterioare să se fi tranșat aspecte deduse judecății în cauză.

Or, în condițiile în care prin alte hotărâri judecătorești, intrate în puterea lucrului judecat, s-a statuat că reclamanta S.C. A. S.A. nu are calitatea de proprietar al spațiului Unitatea 120, din cartierul Lăpuș (actualmente str. x), raționamentul instanței de apel este vădit nelegal și reprezintă o încălcare flagrantă a dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, instanța de apel urmează să procedeze la rejudecarea cauzei, în limitele stabilite de către apelanta S.C. A. S.A. prin cererea de apel, ținând cont de faptul că apelul este o cale de atac devolutivă, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale care reglementează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2020.