ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4893/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4893/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 35696/3/2007,

la data de 17 octombrie 2007, reclamanții T.C. și S.E. au solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând

valoarea de circulație a terenului imposibil de restituit în natură, în suprafață

de 15.000 m.p., situat în Galați, în condițiile stipulate de art. 1073 C. civ.

În motivarea

cererii, reclamanții au arătat că, în anul 2000, au formulat o acțiune în restituire

în natură sau prin echivalent, privind terenul în suprafață de 15.000 m.p., proprietatea

autorilor lor, teren naționalizat de către Statul Român, prin preluarea abuzivă,

fără titlu, teren dobândit de autoarea reclamanților S.C.M., prin contractul de

vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Covurlui sub nr. AA din 29 martie 1947.

Reclamanții

au arătat că acțiunea a format obiectul Dosarului nr. 15327/2000 al Judecătoriei

Galați, iar în urma judecării cauzei în mai multe cicluri procesuale, Tribunalul

Galați a pronunțat sentința civilă nr. 1213 din 29 iunie 2007, prin care a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați și

a respins acțiunea în despăgubiri ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite

de calitate procesuală pasivă, întrucât calitatea procesuală pasivă revine Statului

Român.

Au mai precizat

reclamanții că li s-a stabilit irevocabil dreptul de proprietate asupra terenului,

faptul că acesta este imposibil de restituit în natură, precum și faptul că trebuie

acordate despăgubiri în echivalent, respectiv contravaloarea terenului.

La data de

19 noiembrie 2007, reclamanții T.C. și S.E., au formulat în temeiul art. 244

pct. 1 C. proc. civ., cerere de suspendare a judecării cauzei, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei civile având ca obiect plata de despăgubiri pentru

terenul imposibil de restituit în natură, înregistrată sub nr. 2566/121/2007, aflată

pe rolul Curții de Apel Galați.

Prin încheierea

de ședință din data de 27 noiembrie 2007, Tribunalul a dispus, în temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii, față de lipsa părților

la strigarea pricinii și având în vedere că niciuna dintre părți nu a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de

12 iulie 2007, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se

termen de judecată la data de 23 septembrie 2008.

La data de

23 septembrie 2008, reclamanții au solicitat suspendarea judecării cauzei, conform

art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabila a Dosarului nr.

2566/121/2007.

Prin încheierea

de ședință din data de 23 septembrie 2008, Tribunalul a dispus, în temeiul art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării prezentei cauzei până

la

soluționarea

definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 2566/121/2007

aflat pe rolul Tribunalului Galați.

Cauza a fost

repusă pe rol din oficiu la data de 08 noiembrie 2010.

Litigiul pentru care s-a

dispus suspendarea, a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 319/2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

La data de

07 februarie 2011, reclamanții au depus în temeiul art. 132 C. proc. civ., cerere

de

întregire

a acțiunii, prin care, arătând că în prezent executarea silită

a hotărârii anterioare prin care au obținut obligarea Consiliului Local la plata

despăgubirilor, este blocată, au solicitat să fie introduși în cauză, în calitate

de pârâți, Municipiul Galați, Consiliul Local al Municipiului Galați, Primăria Municipiului

Galați și Primarul Municipiului Galați, pentru ca, în urma administrării probelor,

să se stabilească de către instanță cui revine efectiv obligația de a face, respectiv

plata sumei de 4.200.000 euro și cheltuielile de judecată și executare, stabilită

irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în sarcina

debitorului Consiliul Local Galați.

Prin încheierea

de ședință din data de 07 februarie 2011, Tribunalul a dispus introducerea în cauză

în calitate de pârâți a Municipiului Galați, a Consiliului Local al Municipiului

Galați, a Primăriei Municipiului Galați, a Primarului Municipiului Galați.

La data de

05 septembrie 2011, pârâtul Consiliul Local Galați a formulat întâmpinare, prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în temeiul dispozițiilor

art. 23 alin. (1), art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația

publică locală, arătând că în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt

reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean; în schimb,

consiliul local al unui municipiu este un organ deliberativ, fără personalitate

juridică. A mai arătat pârâtul că nu este proprietarul bunului solicitat, acesta

fiind Statul Român.

La data de

12 septembrie 2011, reclamanții au formulat, în temeiul art. 132 C. proc. civ.,

o nouă cerere de

întregire

a acțiunii, în cuprinsul căreia, față de modalitatea în care

decurgea executarea silită a titlului executoriu obținut în contradictoriu cu Consiliul

Local al Municipiului Galați, au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor

legale aferente sumei datorate de 4.200.000 euro, începând cu data de 18

decembrie 2000 (data depunerii acțiunii introductive la Judecătoria Galați) și până

la plata efectivă integrală a sumei, precum și constatarea obligației de plată a

sumei la care debitorul a fost obligat, respectiv faptul că această obligație revine

Municipiului Galați, Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăriei

Municipiului Galați și Primarului Municipiului Galați, urmând a se stabili în urma

administrării probatoriului cui revine calitatea procesuală pasivă.

La data de

12 septembrie 2011, pârâții Municipiul Galați, reprezentat de Primarul Municipiului

Galați, Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați au formulat

întâmpinare, solicitând instanței respingerea cererii de întregire a acțiunii

în sensul introducerii

lor în cauză

ca formulată în afara termenului prevăzut

de art. 132 C. proc. civ. și a acțiunii întregite a reclamanților S.E. și T.C. ca

inadmisibilă și aflată sub putere și autoritate de lucru judecat.

Întrucât acțiunea

a fost introdusă în contradictoriu cu Statul Român în anul 2007, iar cererea de

întregire a acțiunii este formulată în 2011, peste termenul prevăzut de art. 132

C. proc. civ., pârâții au apreciat că reclamanții nu își mai pot completa cererea,

introducând în cauză alte părți și schimbând petitul acțiunii.

În susținerea

excepției inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 804/2009

a Tribunalului Galați, modificată în parte prin decizia civilă nr. 45/2010 a Curții

de Apel Galați, s-a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Consiliul

Local Galați.

Față de cele

decise în acel litigiu, apare ca vădit inadmisibilă prezenta acțiune, în care, prin

completare, se solicită instanței să stabilească „cui îi revine obligația de a face”,

întrucât din dispozitivul sentinței și deciziei indicate rezultă în mod clar cine

este debitorul obligației de a face.

Faptul că

sentința este imposibil de executat nu creează premisa reclamanților de a o executa

în contra altor persoane cărora nu li s-a stabilit nici o obligație prin dispozitivul

acesteia, ci constituie o sancțiune pentru inițierea unei acțiuni contra unui pârât

altul decât titularul obligației.

În ceea ce

privește acțiunea reclamanților și obiectul acesteia, pârâții au considerat că față

de Municipiul Galați și Primarul Municipiului Galați se impune invocarea excepției

puterii de lucru judecat respectiv a autorității de lucru judecat pentru 2 considerente

principale, și anume; deși Municipiul Galați, prin sentința dată în fond a fost

cuprins în dispozitivul acesteia, prin decizia civilă nr. 45/2010 a Curții de Apel

Galați s-a decis înlăturarea din cauză a Municipiului Galați, decizie menținută

și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 319/2011. Prin urmare,

în ceea ce privește Municipiul Galați există autoritate de lucru judecat, acesta

neputând fi chemat în judecată pentru aceleași pretenții de mai multe ori.

S-a mai arătat

că, deși Primarul Municipiului Galați a fost cuprins în dispozitivul sentinței de

fond, nu ca parte distinctă, ci doar ca reprezentant al Municipiului, și față de

acesta există putere de lucru judecat, întrucât pretenția cu privire la care este

chemat în judecată a fost recunoscută reclamanților față de altă persoană.

În ceea ce

privește chemarea în judecată a Primăriei Galați, pârâții au invocat excepția lipsei

capacității procesuale a acesteia, noțiunea de primărie fiind definită de art. 77

din Legea nr. 215/2001 ca o structură funcțională și nu ca o entitate de sine stătătoare.

Prin sentința

civilă nr. 2120 din 28 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local

al Municipiului Galați, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată

de pârâtul Municipiul Galați, prin Primarul Municipiului Galați, a admis excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Galați

și a respins primul capăt al cererii modificatoare, formulat în contradictoriu cu

această pârâtă, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără capacitate procesuală

de folosință. A admis excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt al cererii

modificatoare și a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere. A admis primul

capăt al cererii modificatoare formulată de reclamanții T.C. și S.E. și a obligat

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați la plata către reclamanți a dobânzii

legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 și

până la plata efectivă și integrală a debitului principal. A respins ca neîntemeiat

primul capăt al cererii modificatoare formulată de reclamanții T.C. și S.E., în

contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor,

și Primarul Municipiului Galați și a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește modificarea acțiunii

de către reclamanți prin cererile depuse la 07 februarie 2011, respectiv la 12

septembrie 2011, că modificarea cererii de chemare în judecată (sub aspectul obiectului

și al cadrului procesual pasiv) nu a fost tardiv formulată, având în vedere că judecata

fusese suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar cererea de

întregire a acțiunii depusă la data de 07 februarie 2011 a fost formulată la prima

zi de înfățișare, în înțelesul prevederilor art. 132 raportat la art. 134 C.

proc. civ.

De asemenea,

s-a constatat că prin cererea depusă la data de 12 septembrie 2011 reclamanții nu

și-au modificat obiectul acțiunii, întrucât solicitarea de obligare a pârâților

la plata dobânzii legale reprezintă o micșorare a câtimii obiectului cererii inițiale,

potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare,

Tribunalul s-a considerat învestit a se pronunța asupra cererii reclamanților, astfel

cum a fost modificată la data de 07 februarie 2011 și precizată la data de 12

septembrie 2011.

Tribunalul

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local

al Municipiului Galați reținând că acțiunea formulată de reclamanții S.E. și T.C.,

înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 18 decembrie 2000, după parcurgerea

mai multor cicluri procesuale, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 804

din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 2021/121/2009, astfel

cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 45A din 10 februarie 2010

a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20

ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința

civilă nr. 804 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis acțiunea

formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul Consiliul Local Galați (Municipiul

Galați) reprezentat de Primarul Municipiului Galați la plata sumei de 4.200.000

euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1,5

ha teren intravilan situat în Municipiul Galați, cu obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia

civilă nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat

de pârâții Consiliul Local al Municipiului Galați și Municipiul Galați, prin Primar,

împotriva sentinței civile nr. 804 din 14 mai 2009, care a fost schimbată în parte,

în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării Municipiului Galați la plata despăgubirilor,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În considerentele deciziei

menționate s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului

Galați este întemeiată, întrucât reclamanții nu au înțeles să se judece în contradictoriu

cu această parte, în timp ce excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

Local Galați a fost apreciată ca neîntemeiată.

Examinând

dispozitivul sentinței civile nr. 804 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul

Galați, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 45A din 10

februarie 2010 a Curții de Apel Galați, instanța de fond a apreciat că obligația

de a achita reclamanților S.E. și T.C. suma de 4.200.000 euro cu titlu de despăgubiri,

revine pârâtului Consiliul Local Galați.

Așadar, având

în vedere că s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești

menționate entitatea care are calitatea de debitor al obligației de plată a sumei

de 4.200.000 euro către reclamanți, Tribunalul a constatat că este inadmisibil cel

de-al doilea capăt al cererii modificatoare din prezenta cauză, prin care reclamanții

solicită să se stabilească de către instanță cui revine obligația de plată a acestei

sume, respectiv să constate că obligația de plată a sumei revine Municipiului Galați,

Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăriei Municipiului Galați

și Primarului Municipiului Galați (această din urmă acțiune în constatare fiind

totodată inadmisibilă și față de prevederile art. 111 C. proc. civ., reclamanții

având la dispoziție acțiunea în realizare, respectiv cererea de obligare a pârâților

la plata sumei menționate, cerere ce a fost soluționată irevocabil prin sentința

civilă nr. 804 din 14 mai 2009).

Față de obiectul

primului capăt al cererii modificatoare formulate de reclamanți (obligarea pârâților

la plata dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18

decembrie 2000 și până la plata efectivă a sumei), Tribunalul a constatat că legitimarea

procesuală pasivă aparține pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați, acesta

având calitatea de debitor al sumei de 4.200.000 euro.

Excepția autorității

de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată de către prima instanță, care a

apreciat că nu este întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză,

potrivit art. 1201 C. civ., între acțiunea de față (astfel cum a fost modificată)

și cererea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 804 din 14 mai 2009 a

Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 45A/2010 a Curții de Apel

Galați și irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Astfel, obiectul

primului capăt de cerere al prezentei acțiuni modificate este reprezentat de obligarea

pârâților Municipiul Galați, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul

Local Galați, Primăria Municipiului Galați și Primarul Municipiului Galați la plata

dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, în timp ce obiectul acțiunii ce

a făcut obiectul Dosarului nr. 2021/121/2009 era reprezentat de restituirea terenului

în suprafață de 1,5 ha situat în comuna F., jud. Galați, respectiv plata despăgubirilor

constând în valoarea de piață a imobilului imposibil de restituit în natură.

Tribunalul

a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului

Galați, față de prevederile art. 77 raportate la art. 21 din Legea nr. 215/2001

constatând că primăria este o structură funcțională, iar unitatea administrativ-teritorială

este reprezentată în justiție de primar.

Analizând

pe fond primul capăt al cererii modificate, Tribunalul a constatat că prin sentința

civilă nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă

nr. 45A/2010 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20

ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit în

sarcina debitorului Consiliul Local Galați obligația de plată către reclamanți a

sumei de 4.200.000 euro.

Având în vedere

că debitorul din titlul executoriu (Consiliul Local Galați) nu și-a îndeplinit obligația

de plată a sumei de 4.200.000 euro către reclamanții-creditori, în baza dispozițiilor

art. 1088 C. civ., Tribunalul a dispus obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului

Galați la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000

euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 (data introducerii cererii de chemare

în judecată ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2021/121/2009 al Tribunalului Galați)

și până la plata efectivă și integrală a debitului principal.

A fost respins

ca neîntemeiat primul capăt al cererii modificatoare formulat de reclamanți în contradictoriu

cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul Galați

și Primarul Municipiului Galați, întrucât s-a apreciat că obligația de plată a dobânzii

legale aferente sumei de 4.200.000 euro revine debitorului acestei sume, astfel

cum acesta a fost stabilit în mod irevocabil, respectiv Consiliului Local al Municipiului

Galați. În acest sens, a fost considerată întemeiată apărarea pârâților Municipiul

Galați și Primarul Municipiului Galați, referitoare la puterea de lucru judecat

a sentinței civile nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galați, definitivă prin

decizia civilă nr. 45A/2010 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin decizia

nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în ceea ce privește debitorul obligației de plată către reclamanți a sumei de 4.200.000

euro.

În termenul

legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., împotriva acestei sentințe au declarat

recurs pârâtul Consiliul Local Galați și reclamanții T.C. și S.E.

Pârâtul Consiliul

Local Galați a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că punerea în aplicare

a sentinței civile nr. 804/2009, pronunțată în contradictoriu cu Consiliul Local

Galați nu întrunește condițiile de admisibilitate, nefiind o unitate administrativ-teritorială,

reprezentată în instanță, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean,

ci un organ deliberativ, fără personalitate juridică, ce nu poate sta, în astfel

de cazuri, în judecată.

A susținut

că nu refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu,

ci că Trezoreria Galați (terțul poprit) tehnic nu are cum să procedeze la o poprire

asupra unei entități care nu are cont deschis la aceasta. În plus, instituția nu

este proprietarul bunului solicitat și nici nu a fost, acesta fiind Statul Român,

lucru pe care reclamanții îl cunoșteau și totuși au insistat să se judece cu un

neproprietar.

În concluzie,

pârâtul a apreciat că nu poate fi sancționat deoarece culpa pentru neexecutarea

debitului nu aparține Consiliului Local Galați.

Reclamanții

au criticat respingerea de către prima instanță a acțiunii în constatare ca inadmisibilă,

arătând că au solicitat, pe calea acțiunii în constatare, în condițiile în care

executarea silită directă și efectivă a titlului executoriu este imposibilă (fapt

ce contravine practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului) datorită

poziției organelor Statului Român, să se constate cui revine obligația de a achita

debitul.

În speță,

obligația de plată, conform titlului executoriu irevocabil, sentința civilă nr.

804 din 14 mai 2009 pronunțat de Tribunalul Galați, revine Consiliului Local al

Municipiului Galați.

Debitorul

însă, nu poate fi executat silit, direct, fiindcă „nu are patrimoniu”, „nu are personalitate

juridică”, „nu răspunde în cadrul unei executări silite” etc.

Cum toate

aceste persoane (pârâte) se sustrag de la plată, refuzând să execute plata de bunăvoie,

ori să o prevadă în buget, deși obligații pozitive există în sarcina tuturor pârâților

atât conform Legii nr. 215/2001, cât și conform O.G. nr. 22/2001, dar și conform

Convenției Europene a Drepturilor Omului la care România a aderat încă din 1994,

pentru ca dreptul reclamanților să fie unul efectiv este necesar ca instanța să

constate, că obligația de plată – „a face” poate fi executată direct asupra bugetului

Municipiului Galați în caz contrar o condamnare la Curtea Europeană a Drepturilor

Omului fiind previzibilă.

La data de

30 octombrie 2012, recurentul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

recalificarea ca apel a căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 282 și

282

1

C. proc. civ. și a invocat excepția lipsei capacității de folosință

a Consiliului Local Galați și excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii

depusă la data de 07 februarie 2011.

Prin încheierea

din 30 octombrie 2012, Curtea a calificat drept apel calea de atac promovată de

părți în prezenta cauză, în raport de valoarea obiectului pricinii, care depășește

suma de 100.000 RON, prevăzută de art. 282

1

C. proc. civ.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar la data de 28 ianuarie 2013, apelantul pârât a invocat excepția

prescripției dreptului material de a cere dobânzile aferente perioadei 18

decembrie 2000 (momentul promovării cererii în revendicare) până la momentul plății

efective la care apelantul pârât a fost obligat în mod irevocabil, prin decizia

nr. 319 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia

nr. 93A din 12 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins apelul reclamanților,

a admis apelul declarat de apelantul pârât Consiliul Local Galați, a schimbat în

parte sentința apelată, a admis excepția tardivității formulării cererilor modificatoare,

a desființat în parte sentința și a trimis spre rejudecare cererea inițială formulată

în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 132 și 134 C.

proc. civ., legea de procedură distinge două categorii de cereri: de întregire și

de modificare a cererii inițiale.

Cererile de

întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum

ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor

sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt

acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale

cererii de chemare in judecata, precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic

al acesteia.

În lumina

celor arătate, Curtea de apel a apreciat că cererea reclamantului din 07

februarie 2011 nu reprezintă o cerere de întregire a acțiunii inițiale sau o cerere

precizatoare, pentru a se afla în situația prevăzută de art. 132 alin. (2) pct.

3 și 4 C. proc. civ., ci o evidentă cerere modificatoare a acțiunii, pentru că,

prin intermediul ei, reclamantul a lărgit cadrul procesual pasiv, introducând în

cauză pârâții noi, alături de pârâtul inițial, iar prin cererea depusă la dosar

la data de 12 septembrie 2011 a fost schimbat obiectul acțiunii, reclamantul formulând

noi capete de cerere.

Întrucât norma

procedurală înscrisă în art. 132 alin. (1) C. proc. civ. conține prevederi ce sunt

statornicite în interesul pârâtului, ei i se conferă și un caracter imperativ în

măsura în care pârâții Municipiul Galați, reprezentat de Primarul Municipiului Galați,

Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați nu au consimțit expres

sau tacit la modificarea acțiunii ulterioară primei zile de înfățișare, ci, din

contră, s-au opus modificării într-un mod neechivoc, invocând inadmisibilitatea

acestei cereri, formulată cu încălcarea art. 132 C. proc. civ.

În literatura

de specialitate s-a reținut că „a putea pune concluzii”, în sensul art. 134 C.

proc. civ., înseamnă că partea este în măsură să își exprime poziția, punctul de

vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv.

Cu alte cuvinte,

a apreciat instanța de apel, a putea pune concluzii nu înseamnă a se pune concluzii

pe fondul cauzei, ci a avea posibilitatea să se pună concluzii asupra oricărui aspect

procedural.

Concluziile

care pot fi puse la prima zi de înfățișare nu se identifică și nu se confundă cu

concluziile în fond, finale, care se pun înainte de închiderea dezbaterilor.

În speță,

instanța de apel a constatat că cererea modificatoare a fost formulată de către

reclamant cu mult după „prima zi de înfățișare”, instanța de fond dând o interpretare

eronată acestei sintagme.

Astfel, la

termenul din 19 noiembrie 2007, când instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul

art. 242 pct. 2 C. proc. civ., cadrul procesual era stabilit, părțile erau legal

citate și aveau cunoștință reciprocă de pretenții și apărări, ceea ce permitea acestora

să pună concluzii (prima zi de înfățișare). Faptul că acestea au lipsit de la judecată,

ceea ce a determinat suspendarea cauzei conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., nu

presupune modificarea primei zile de înfățișare.

În aceste

condiții, instanța de apel a apreciat că neefectuarea modificării la prima zi de

înfățișare, trebuia sa atragă sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini,

instanța de fond rămânând învestită cu acțiunea în forma ei inițială, pe care trebuia

să o analizeze în limitele stabilite de reclamant prin această cerere.

Reținând că

instanța de fond, considerându-se învestită exclusiv cu cererile modificatoare,

nu a mai analizat capătul de cerere inițial formulat în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice, Curtea de Apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ. a admis apelul

declarat de apelantul pârât Consiliul Local Galați, a schimbat în parte sentința

apelată, a admis excepția tardivității formulării cererilor modificatoare, a desființat

în parte sentința și a trimis spre rejudecare cererea inițială formulată în contradictoriu

cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Având în vedere

soluția față de cererile modificatoare, motivele de apel formulate de către reclamant,

precum și celelalte excepții invocate, care privesc exclusiv aceste cereri, nu au

mai fost analizate de către instanța de apel, apreciindu-se că această analiză este

de prisos.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții T.C. și S.E. și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice.

În recursul

declarat, reclamanții au solicitat modificarea

deciziei atacate, menținerea hotărârii

instanței de fond în ceea ce privește obligația Consiliului Local al Municipiului

Galați la plata dobânzii legale. În plus, au solicitat admiterea apelului lor și

constatarea că obligația de plată a sumelor datorate de către Consiliul Local al

Municipiului Galați, în măsura în care nu sunt achitate de bunăvoie și nu pot fi

executate silit direct și efectiv, revine Municipiului Galați, prin Primarul Municipiului

Galați, sau, după caz, celorlalte părți, Primăria Municipiului Galați, prin Primarul

Municipiului Ga

lați,

Primarului Municipiului Galați, Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Au fost dezvoltate următoarele

motive de recurs:

proc. civ.: instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, soluția fiind pronunțată

ultra petita, în condițiile în care recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului

Galați nu a cuprins niciun motiv în sensul admiterii excepției tardivității modificării

cererii la instanța de fond.

Prin recursul, ulterior

calificat apel, s-a criticat sentința atacată exclusiv pentru că punerea în aplicare

a sentinței nr. 804/2009 nu întrunește „condițiile de admisibilitate”, punându-se

în discuție, exclusiv calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului

Galați.

Mai mult, întâmpinarea

a fost tardiv depusă, recurenții invocând această excepție admisă de Curtea de Apel

prin încheierea din 30 octombrie 2012.

În aceste condiții, susțin

recurenții, instanța de apel nu a fost învestită cu motivul de apel privind tardivitatea

modificării acțiunii introductive în fața instanței de fond, motiv ce se circumscrie

art. 304 pct. 9 (ca motiv de recurs) și art. 287 alin. (2) ca motiv de completare

(după recalificare în apel), fiind un motiv de ordine privată ce nu poate fi avut

în vedere din oficiu, ci poate fi invocată numai de către pârât, in limine litis.

proc. civ.: cererea modificatoare din 12 septembrie 2011 este făcută la prima zi

de înfățișare și chiar dacă ar fi peste, nefiind invocată tardivitatea cu privire

la aceasta în condițiile art. 108 în termen legal, fiind o excepție de ordine privată,

tardivitatea nu mai poate fi constatată în calea de atac.

Susțin recurenții că,

atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apei, excepția tardivității

formulării cererii modificatoare a acțiunii, a fost invocată la rândul ei tardiv,

cu nerespectarea prevederilor art. 108 alin. (1) și (3) C. proc. civ..

În fața instanței de fond,

i

mediat după

demararea acțiunii introductive, au formulat o cerere de suspendare a judecații

conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., dar instanța a suspendat cauza la primul

termen de judecată, astfel că prima zi de înfățișare nu a avut loc. Consideră că

pricina a fost suspendată pe baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. greșit,

cât timp și-au manifestat voința în termen, solicitând instanței prin cerere, suspendarea

cauzei cu dovezile aferente conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Deși eronată măsura suspendării,

ulterior pentru a evita perimarea, au solicitat repunerea pe rol pentru a fi suspendată

corect de această dată pricina, pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1, suspendare

dispusă la 23 septembrie 2008.

Chiar și așa, cât timp

suspendarea se face la prima zi de înfățișare, odată cu repunerea pe rol, se reia

judecata din același moment procesual, anume prima zi de înfățișare, altfel înseamnă

că, după reluarea judecății, niciuna dintre părți nu avea dreptul să propună probe

ori să invoce excepții relative (tardivitatea modificării acțiunii) ceea ce nu poate

acceptat din punct de vedere procedural.

Arată că, la 07

februarie 2011 au formulat o cerere de întregire a acțiunii. La acea dată la care

instanța a repus cauza pe rol și a dispus citarea părților nou introduse în cauză,

nu are loc prima zi de înfățișare, părțile nou introduse nefiind citate.

La 09 mai 2011 s-a pus

în vedere a se depune acțiunile introductive spre a fi comunicate noilor pârâți,

astfel încât aceștia să formuleze apărări, neavând loc prima zi de înfățișare.

La 12 septembrie 2011

au depus cererea de modificare a acțiunii, intitulată greșit întregire, la aceeași

dată, invocându-se prin întâmpinare, tardivitatea primei cereri de modificare a

acțiunii, însă numai cu privire la modificarea cadrului procesual din data de din

07 februarie 2011, în referire exclusivă la

introducerea in cauză a altor

persoane.

Nu s-a invocat excepția

tardivității modificării acțiunii, niciodată, în ceea ce privește modificarea acțiunii

în sensul solicitării dobânzilor aferente de la Consiliul Local al Municipiului

Galați din 12 septembrie 2011.

Dimpotrivă, la 12

septembrie 2011, dată la care au modificat cererea introductivă în ceea ce privește

cererea dobânzilor, în locul principalului, de la Consiliul Local al Municipiului

Galați, a depus întâmpinare Municipiul Galați, invocând tardivitatea cererii modificatoare

din 7 februarie 2011, prin care cadrul procesului a fost extins.

De altfel, nu puteau în

mod firesc să invoce tardivitatea cu privire la o cerere care nu le fusese comunicată.

În încheierea din 12 septembrie

2011, se menționează expres că toate părțile au fost citate cu cererea modificatoare

(din 12 septembrie 2011), iar ulterior comunicării acestei modificări, părțile au

invocat excepția tardivității modificării acțiunii cu privire la modificarea din

12 septembrie 2011.

La 7 noiembrie 2011, atunci

când părțile legal citate, fiind comunicate toate actele de procedură, ambele cereri

de întregire/modificare, au propus probe, are loc prima zi de înfățișare și instanța

pășește la judecarea pe fond într-un singur termen conform art. 132 și 134 C.

proc. civ. Întrucât modificarea acțiunii nu este ulterioară primei zile de înfățișare,

nu se poate reține tardivitatea modificării.

Susțin recurenții reclamanți

că nu s-a invocat tardivitatea relativ la cererea formulată la 12 septembrie 2011

în fața instanței de fond, ci numai față de cererea formulată la 7 februarie 2011,

de către Municipiul Galați și nu de către Consiliul Local al Municipiului Galați,

astfel că nu se pot formula noi apărări direct în apel.

În plus, este corectă

și reținerea instanței de fond, în sensul că, solicitând în locul principalului

numai accesoriul, obiectul este diminuat.

În recursul formulat de

Consiliul Local al Municipiului Galați, nu există niciun motiv privind admiterea

excepției tardivității modificării cererii la instanța de fond. Așadar, nefiind

invocată prin recurs și neexistând o completare a motivelor de apel după calificare,

această excepție de ordine privată nu se poate analiza, fiind tardiv invocată chiar

și în fața instanței de apel.

În plus, tardivitatea

cererii modificatoare formulată în fața instanței de fond, poate fi invocată exclusiv

pe calea motivelor de apel, fiindcă vizează o chestiune de drept dezlegată de către

instanța de fond care este o critică propriu-zisă a acestei hotărâri și nu pe calea

unei întâmpinări la apelul reclamanților.

Mai mult, excepția tardivității

invocată prin întâmpinare vizează exclusiv modificarea din 07 februarie 2011 și

nu pe cea din 12 septembrie 2011, însă chiar și așa această excepție de ordine privată

nu putea fi analizată de către Curte cât timp a fost admisă excepția tardivității

depunerii întâmpinării.

de apel este nulă potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 304

pct. 5 și art. 129 C. proc. civ.

Niciuna dintre părți nu

a invocat în apel motivul de desființare reținut probabil din oficiu de către Curtea

de Apel, motiv pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Așadar, Curtea nu a fost

învestită de către părți cu acest motiv de apel sau recurs.

Curtea nu a pus în discuția

contradictorie a părților vreun motiv de apel, ce atrage desființarea din oficiu,

așadar hotărârea este dată cu nerespectarea contradictorialității, lipsind părțile

de dreptul de a se apăra sau formula puncte de vedere.

Subsidiar, în baza

art. 304 pct. 9 raportat la art. 314 C. proc. civ., recurenții critică și soluția

de respingere a celui de-al doilea capăt al cererii modificatoare, prin care reclamanții

au solicitat să se stabilească persoana căreia îi revine obligația de „a face”,

respectiv de a plăti suma datorată de către Consiliul Local al Municipiului Galați.

În cazul în care se va aprecia de către instanța de recurs că în discuție sunt numai

probleme de corectă aplicare a legii conform art. 314 C. proc. civ. recurenții reclamanți

aduc următoarele argumente:

Este admisibilă

acțiunea în constatare

dedusă judecății, prin care se solicită ca instanța să stabilească în sarcina cărei

persoane cade obligația plății sumei de bani datorată de către Consiliul Local al

Municipiului Galați, suma consfințită prin hotărâre judecătorească irevocabilă (constatare

deplin valabilă în ce privește plata sumei de bani reprezentând dobânzile acordate

chiar de către instanța de fond).

În acest sens reclamanții

arată că dețin o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, nr. 804 din

14 mai 2009, (în apel – nr. 45A din 10 februarie 2010 – Curtea de Apel Galați) conform

căreia debitorul Consiliul Local al Municipiului Galați are a plăti suma de 4.200.000

euro, stabilindu-se că Municipiul Galați nu are calitatea de debitor în raportul

obligațional dedus judecății.

Odată epuizată calea acțiunii

în realizare (care face inadmisibilă acțiunea în constatare conform art. 111 C.

proc. civ.) acțiunea în constatare devine admisibila, întrucât nu mai pot recurge

iarăși la o acțiune în realizare, conform principiului non bis in idem, dar și pentru

că există deja o hotărâre pronunțată cu autoritate de lucru judecat, favorabilă

creditorilor.

Arată că hotărârea judecătorească

nr. 804 din 14 mai 2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, deși irevocabilă,

nu a putut fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite directe deși executarea

a debutat în iulie 2010, pe motiv că debitorul Consiliul Local al Municipiului Galați

nu are patrimoniu, deci nu poate fi executat silit, celelalte componente ale administrației

neavând nicio răspundere.

Imposibilitatea executării

hotărârii este direct și nemijlocit legată de prevederile Legii nr. 215/2001 și

ale O.G. nr. 22/2002, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consfințit faptul

că executarea silită efectivă a unei hotărâri judecătorești irevocabile, este o

componentă esențială a liberului acces la justiție, fiind chiar scopul final urmărit

de întreg procesul civil.

Cât timp obligația de

plată nu poate fi realizată pe calea executării silite, ci numai prin fapta debitorului,

care poate plăti debitul de bunăvoie direct sau alocând resursele necesare în buget

conform O.G. nr. 22/2002, aceasta obligație este una „de a face”, care în opinia

recurenților revine ex lege, atât Consiliului Local al Municipiului Galați cât și

Municipiului Galați, iar în subsidiar Statului Român ca garant general al executării

hotărârilor irevocabile.

În astfel de condiții,

obligația de a face poate constitui obiectul unei acțiuni în constatare, prin care

se tinde a se stabili că deși debitorul este o persoană (instituție publică locală

- parte a aparatului administrativ), obligația de a face revine întregului aparat

administrativ (Primarul Municipiului, Primăria, Municipiul - unitate

administrativ-teritorială), bugetul efectiv fiind constituit la nivelul unității

administrativ teritoriale, din acest buget achitându-se obligațiile întregului aparat

administrativ local - conform Legii nr. 215/2001.

Din bugetul local, constituit

conform Legii nr. 215/2001 pe numele Municipiului Galați - unitate administrativ-teritorială,

se achită inclusiv obligațiile Consiliului Local al Municipiului Galați.

Instanța de fond, dar

și cea de apel au reținut în mod greșit ca neîntemeiată

(folosind noțiunea de

inadmisibil) cererea în constatare pe motiv că este irevocabil stabilit ca debitor

al acestei obligații, Consiliul Local al Municipiului Galați, o altă persoană neputând

fi obligată la plată.

Singura persoană juridică

de drept public care deține buget, este Municipiul Galați, căruia îi revine în mod

firesc, în conlucrare cu debitorul Consiliul Municipiului Galați, obligația de a

prevedea suma în buget și de a o plați conform O.G. nr. 22/2002.

În motivarea recursului

său, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, susține că hotărârea este

nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), având în vedere următoarele motive:

În mod eronat, a reținut

instanța de apel că cererea reclamanților din 07 februarie 2011, calificată drept

modificatoare, a fost tardiv formulată și că la termenul din 19 noiembrie 2007 erau

îndeplinite condițiile pentru a fi considerată „prima zi de înfățișare”.

În acest

sens, arată că, la termenul

din 19 noiembrie 2007, când instanța de fond a dispus suspendarea cauzei în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reclamanții formulaseră deja în temeiul

art. 244 pct. 1 C. proc. civ. cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 2566/121/2007, aflat pe rolul Curții de

Apel Galați.

Prin urmare, chiar dacă

părțile ar fi fost prezente la termenul din 19 noiembrie 2007, cauza tot ar fi fost

suspendată, dar în baza altui temei de drept (art. 244 pct. 1 C. proc. civ.), așa

cum s-a întâmplat de altfel la termenul din 23 septembrie 2008.

Reclamanții au insistat

în cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât

la acel moment executarea silită începută de către aceștia era blocată, debitorul

afirmând că titlul executoriu invocat nu poate fi executat.

În consecință, cererea

de întregire a acțiunii formulată de reclamanți la data de 07 februarie 2011 a fost

depusă la dosarul cauzei la prima zi de înfățișare după repunerea cauzei pe rol

(în urma suspendării).

Analizând decizia recurată,

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Nu este fondat motivul

de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., care viza împrejurarea că

instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv tardivitatea

cererii modificatoare.

Astfel, excepția de tardivitate

a modificării acțiunii inițiale a fost invocată la termenul de judecată din data

de 30 octombrie 2012, ce reprezintă prima zi de înfățișare în fața instanței de

apel, de către apelantul Consiliul Local Galați, prin înscrisul intitulat întâmpinare

depus la acel termen la dosar, termen la care și calea de atac a fost recalificată

ca fiind apel.

Acest înscris, depus în

termenul prevăzut de art. 287 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., a fost

apreciat de către instanța de apel ca un motiv de apel asupra căruia s-a pronunțat

cu prioritate, întrucât constituia o excepție procesuală, fără a da înscrisului

eficiența juridică a unei întâmpinări, considerând că, din perspectiva acestui act

procedural, a fost tardiv depusă la dosarul cauzei, față de dispozițiile art. 289

alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța

de apel a fost legal învestită să analizeze excepția de tardivitate a modificării

acțiunii introductive de instanță, formulată în termenul prevăzut de lege pentru

depunerea motivelor de apel, nefiind un motiv de ordine privată pe care l-ar fi

analizat din oficiu, cu încălcarea principiului disponibilității și nici o apărare

nouă în apel.

De asemenea nu poate fi

reținută nici incidența cazului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv

nulitatea hotărârii pentru încălcarea principiului contradictorialității, de vreme

ce, fiind formulat ca motiv de apel, nu se impunea dezbaterea distinctă a excepției,

recurenții intimați fiind cei care aveau obligația procesuală de a formula apărări

raportat la criticile dezvoltate în apel. De altfel, la termenul de judecată în

fond a apelului, s-au pus concluzii și asupra acestei excepții.

Recurenții reclamanți

au mai criticat și faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat pe critica referitoare

la inadmisibilitatea acțiunii în constatare reținută de instanța de fond, critică

formulată în apelul declarat de aceștia.

Înalta Curte apreciază

că nu se poate reține nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ., referitor la nesoluționarea pe fond a apelului reclamanților,

întrucât apelul acestora viza cererea modificatoare, cerere ce a fost considerată

tardiv formulată, de către instanța de apel, fiind de prisos cercetarea fondului.

În ceea ce privește critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., comună ambelor recursuri,

Înalta Curte apreciază că nu este fondată.

Astfel, în mod corect

instanța de apel a făcut distincție între cererile precizatoare/întregitoare și

cele modificatoare ale unei acțiuni introductive de instanță, apreciind că o cerere

modificatoare nu se poate formula decât până la prima zi de înfățișare, în caz contrar,

partea adversă având dreptul de a se opune unei modificări peste termen.

Prima modificare de acțiune,

din data de 7 februarie 2011, a privit extinderea cadrului procesual prin introducerea

în cauză de noi pârâți.

A doua modificare de acțiune

din data de 12 septembrie 2011, a privit înlocuirea obiectului acțiunii, din solicitarea

de plată a creanței principale, într-o cerere de acordare de dobânzi, raportată

la creanța principală stabilită într-un litigiu distinct, început anterior, ce s-a

desfășurat paralel cu acest litigiu, timp în care cauza pendinte a fost suspendată.

Prin urmare nu se poate

aprecia că modificarea obiectului acțiunii reprezintă doar o reducere a câtimii

pretențiilor în condițiile în care, în fapt, această cerere este o schimbare a petitului

acțiunii, respectiv a raportului juridic obligațional dedus judecății și a temeiului

juridic aplicabil.

La data de 12

septembrie 2011, primul termen după comunicarea cererii modificatoare din 7

februarie 2011, pârâții

Municipiul Galați, reprezentat de Primarul Municipiului

Galați, Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați

se opun

acestei modificări, susținând tardivitatea acesteia.

Înalta Curte reține că

opoziția la modificarea acțiunii din 7 februarie 2011 fost formulată la primul termen

de judecată, 12 septembrie 2013, ce a urmat comunicării către pârâți a acestei modificări.

Efectul pe care opunerea exprimată de oricare dintre pârâți, cu consecința admiterii

excepției de tardivitate a modificării de acțiune, îl are asupra acțiunii, profită

tuturor celor aflați în litisconsorțiu procesual, întrucât nu este posibilă divizarea

raportului juridic dedus judecății în sensul că modificarea acțiunii ar fi opozabilă

numai acelor pârâți care nu s-au opus, iar cei care și-au exprimat opoziția ar trebui

să participe la soluționarea raportului juridic litigios inițial.

Datorită acestui efect,

este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că excepția de tardivitate a modificării

acțiunii a fost invocată la fond de pârâții

Municipiul Galați, reprezentat de

Primarul Municipiului Galați, Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului

Galați

și

ca motiv de apel de către Consiliul Local, singurul dintre pârâți, căzut în pretenții,

care avea interes procesual să continue judecata cauzei prin promovarea căii de

atac.

În ceea ce privește stabilirea

momentului până la care putea fi formulată o cerere modificatoare, respectiv prima

zi de înfățișare la instanța de fond, Înalta Curte apreciază că instanța de apel

a interpretat corect dispozițiile art. 132 și 134 C. proc. civ., atunci când a apreciat

că aceasta nu se confundă cu momentul la care părțile pun concluzii în dezbateri

și că a avut loc la termenul la care instanța de fond a dispus suspendarea cauzei,

indiferent de temeiul juridic în baza căruia a pronunțat o astfel de soluție de

suspendare. Aceasta pentru că nici soluția de suspendare a cauzei nu se putea dispune

decât la prima zi de înfățișare ca sancțiune procesuală aplicată părților care,

legal citate, nu s-au prezentat pentru a-și susține punctele de vedere asupra litigiului.

Cum cererile modificatoare

au fost formulate după repunerea cauzei pe rol, învestirea instanței cu soluționarea

lor s-a făcut după epuizarea momentului procesual definit de prima zi de înfățișare.

Recurenții reclamanți

au mai susținut că nu s-a contestat tardivitatea celei de-a doua cereri, de modificare

a obiectului acțiunii, însă prin constatarea tardivității cererii inițiale, pârâții

introduși ulterior în cauză au pierdut calitatea de părți în proces, la reluarea

judecății cererii inițiale urmând ca Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, să

își dezvolte propriile apărări.

În ceea ce privește motivul

de recurs formulat în subsidiar în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de recurenții

reclamanți, referitor la greșita respingere ca inadmisibilă a acțiunii în constatare,

față de împrejurarea că aceasta constituie obiectul cererii modificatoare, apreciată

ca tardivă, nu mai poate fi analizată pe fond.

Față de toate aceste considerente,

apreciind că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și că nu sunt

incidente disp. art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

În baza art. 274 C.

proc. civ., va obliga

pe recurenți la plata sumei de 1.786,88 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât

Consiliul Local Galați, reprezentând cheltuieli suportate cu deplasarea consilierului

juridic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții T.C. și S.E. și de pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a municipiului București, împotriva deciziei nr. 93A din 12 martie 2013

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenți la

1.786,88 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Consiliul local Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 octombrie 2013.