ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4893/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 35696/3/2007, la data de 17 octombrie 2007, reclamanții T.C. și S.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând valoarea de circulație a terenului imposibil de restituit în natură, în suprafață de 15.000 m.p., situat în Galați, în condițiile stipulate de art. 1073 C. civ.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în anul 2000, au formulat o acțiune în restituire în natură sau prin echivalent, privind terenul în suprafață de 15.000 m.p., proprietatea autorilor lor, teren naționalizat de către Statul Român, prin preluarea abuzivă, fără titlu, teren dobândit de autoarea reclamanților S.C.M., prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Covurlui sub nr. AA din 29 martie 1947. Reclamanții au arătat că acțiunea a format obiectul Dosarului nr. 15327/2000 al Judecătoriei Galați, iar în urma judecării cauzei în mai multe cicluri procesuale, Tribunalul Galați a pronunțat sentința civilă nr. 1213 din 29 iunie 2007, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați și a respins acțiunea în despăgubiri ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, întrucât calitatea procesuală pasivă revine Statului Român.

Au mai precizat reclamanții că li s-a stabilit irevocabil dreptul de proprietate asupra terenului, faptul că acesta este imposibil de restituit în natură, precum și faptul că trebuie acordate despăgubiri în echivalent, respectiv contravaloarea terenului. La data de 19 noiembrie 2007, reclamanții T.C. și S.E., au formulat în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cerere de suspendare a judecării cauzei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei civile având ca obiect plata de despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură, înregistrată sub nr. 2566/121/2007, aflată pe rolul Curții de Apel Galați. Prin încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2007, Tribunalul a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., suspendarea judecării cererii, față de lipsa părților la strigarea pricinii și având în vedere că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 12 iulie 2007, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen de judecată la data de 23 septembrie 2008. La data de 23 septembrie 2008, reclamanții au solicitat suspendarea judecării cauzei, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabila a Dosarului nr. 2566/121/2007. Prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2008, Tribunalul a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării prezentei cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 2566/121/2007 aflat pe rolul Tribunalului Galați.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 08 noiembrie 2010. Litigiul pentru care s-a dispus suspendarea, a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 319/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La data de 07 februarie 2011, reclamanții au depus în temeiul art. 132 C. proc.

civ., cerere de întregire a acțiunii, prin care, arătând că în prezent executarea silită a hotărârii anterioare prin care au obținut obligarea Consiliului Local la plata despăgubirilor, este blocată, au solicitat să fie introduși în cauză, în calitate de pârâți, Municipiul Galați, Consiliul Local al Municipiului Galați, Primăria Municipiului Galați și Primarul Municipiului Galați, pentru ca, în urma administrării probelor, să se stabilească de către instanță cui revine efectiv obligația de a face, respectiv plata sumei de 4.200.000 euro și cheltuielile de judecată și executare, stabilită irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în sarcina debitorului Consiliul Local Galați.

Prin încheierea de ședință din data de 07 februarie 2011, Tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Municipiului Galați, a Consiliului Local al Municipiului Galați, a Primăriei Municipiului Galați, a Primarului Municipiului Galați. La data de 05 septembrie 2011, pârâtul Consiliul Local Galați a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în temeiul dispozițiilor art. 23 alin. (1), art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, arătând că în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean; în schimb, consiliul local al unui municipiu este un organ deliberativ, fără personalitate juridică.

A mai arătat pârâtul că nu este proprietarul bunului solicitat, acesta fiind Statul Român. La data de 12 septembrie 2011, reclamanții au formulat, în temeiul art. 132 C. proc.

civ., o nouă cerere de întregire a acțiunii, în cuprinsul căreia, față de modalitatea în care decurgea executarea silită a titlului executoriu obținut în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Galați, au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente sumei datorate de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 (data depunerii acțiunii introductive la Judecătoria Galați) și până la plata efectivă integrală a sumei, precum și constatarea obligației de plată a sumei la care debitorul a fost obligat, respectiv faptul că această obligație revine Municipiului Galați, Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăriei Municipiului Galați și Primarului Municipiului Galați, urmând a se stabili în urma administrării probatoriului cui revine calitatea procesuală pasivă.

La data de 12 septembrie 2011, pârâții Municipiul Galați, reprezentat de Primarul Municipiului Galați, Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați au formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea cererii de întregire a acțiunii în sensul introducerii lor în cauză ca formulată în afara termenului prevăzut de art. 132 C. proc. civ. și a acțiunii întregite a reclamanților S.E. și T.C. ca inadmisibilă și aflată sub putere și autoritate de lucru judecat. Întrucât acțiunea a fost introdusă în contradictoriu cu Statul Român în anul 2007, iar cererea de întregire a acțiunii este formulată în 2011, peste termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., pârâții au apreciat că reclamanții nu își mai pot completa cererea, introducând în cauză alte părți și schimbând petitul acțiunii.

În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 804/2009 a Tribunalului Galați, modificată în parte prin decizia civilă nr. 45/2010 a Curții de Apel Galați, s-a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Consiliul Local Galați. Față de cele decise în acel litigiu, apare ca vădit inadmisibilă prezenta acțiune, în care, prin completare, se solicită instanței să stabilească „cui îi revine obligația de a face”, întrucât din dispozitivul sentinței și deciziei indicate rezultă în mod clar cine este debitorul obligației de a face. Faptul că sentința este imposibil de executat nu creează premisa reclamanților de a o executa în contra altor persoane cărora nu li s-a stabilit nici o obligație prin dispozitivul acesteia, ci constituie o sancțiune pentru inițierea unei acțiuni contra unui pârât altul decât titularul obligației.

În ceea ce privește acțiunea reclamanților și obiectul acesteia, pârâții au considerat că față de Municipiul Galați și Primarul Municipiului Galați se impune invocarea excepției puterii de lucru judecat respectiv a autorității de lucru judecat pentru 2 considerente principale, și anume; deși Municipiul Galați, prin sentința dată în fond a fost cuprins în dispozitivul acesteia, prin decizia civilă nr. 45/2010 a Curții de Apel Galați s-a decis înlăturarea din cauză a Municipiului Galați, decizie menținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 319/2011. Prin urmare, în ceea ce privește Municipiul Galați există autoritate de lucru judecat, acesta neputând fi chemat în judecată pentru aceleași pretenții de mai multe ori.

S-a mai arătat că, deși Primarul Municipiului Galați a fost cuprins în dispozitivul sentinței de fond, nu ca parte distinctă, ci doar ca reprezentant al Municipiului, și față de acesta există putere de lucru judecat, întrucât pretenția cu privire la care este chemat în judecată a fost recunoscută reclamanților față de altă persoană. În ceea ce privește chemarea în judecată a Primăriei Galați, pârâții au invocat excepția lipsei capacității procesuale a acesteia, noțiunea de primărie fiind definită de art. 77 din Legea nr. 215/2001 ca o structură funcțională și nu ca o entitate de sine stătătoare.

Prin sentința civilă nr. 2120 din 28 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Municipiul Galați, prin Primarul Municipiului Galați, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Galați și a respins primul capăt al cererii modificatoare, formulat în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. A admis excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt al cererii modificatoare și a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.

A admis primul capăt al cererii modificatoare formulată de reclamanții T.C. și S.E. și a obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 și până la plata efectivă și integrală a debitului principal. A respins ca neîntemeiat primul capăt al cererii modificatoare formulată de reclamanții T.C. și S.E., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și Primarul Municipiului Galați și a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește modificarea acțiunii de către reclamanți prin cererile depuse la 07 februarie 2011, respectiv la 12 septembrie 2011, că modificarea cererii de chemare în judecată (sub aspectul obiectului și al cadrului procesual pasiv) nu a fost tardiv formulată, având în vedere că judecata fusese suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar cererea de întregire a acțiunii depusă la data de 07 februarie 2011 a fost formulată la prima zi de înfățișare, în înțelesul prevederilor art. 132 raportat la art. 134 C. proc. civ. De asemenea, s-a constatat că prin cererea depusă la data de 12 septembrie 2011 reclamanții nu și-au modificat obiectul acțiunii, întrucât solicitarea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale reprezintă o micșorare a câtimii obiectului cererii inițiale, potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ. Prin urmare, Tribunalul s-a considerat învestit a se pronunța asupra cererii reclamanților, astfel cum a fost modificată la data de 07 februarie 2011 și precizată la data de 12 septembrie 2011. Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați reținând că acțiunea formulată de reclamanții S.E. și T.C., înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 18 decembrie 2000, după parcurgerea mai multor cicluri procesuale, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 804 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 2021/121/2009, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 804 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul Consiliul Local Galați (Municipiul Galați) reprezentat de Primarul Municipiului Galați la plata sumei de 4.200.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1,5 ha teren intravilan situat în Municipiul Galați, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Galați și Municipiul Galați, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 804 din 14 mai 2009, care a fost schimbată în parte, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării Municipiului Galați la plata despăgubirilor, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În considerentele deciziei menționate s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Galați este întemeiată, întrucât reclamanții nu au înțeles să se judece în contradictoriu cu această parte, în timp ce excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Galați a fost apreciată ca neîntemeiată. Examinând dispozitivul sentinței civile nr. 804 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Galați, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, instanța de fond a apreciat că obligația de a achita reclamanților S.E. și T.C. suma de 4.200.000 euro cu titlu de despăgubiri, revine pârâtului Consiliul Local Galați.

Așadar, având în vedere că s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești menționate entitatea care are calitatea de debitor al obligației de plată a sumei de 4.200.000 euro către reclamanți, Tribunalul a constatat că este inadmisibil cel de-al doilea capăt al cererii modificatoare din prezenta cauză, prin care reclamanții solicită să se stabilească de către instanță cui revine obligația de plată a acestei sume, respectiv să constate că obligația de plată a sumei revine Municipiului Galați, Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăriei Municipiului Galați și Primarului Municipiului Galați (această din urmă acțiune în constatare fiind totodată inadmisibilă și față de prevederile art. 111 C. proc.

civ., reclamanții având la dispoziție acțiunea în realizare, respectiv cererea de obligare a pârâților la plata sumei menționate, cerere ce a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 804 din 14 mai 2009). Față de obiectul primului capăt al cererii modificatoare formulate de reclamanți (obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 și până la plata efectivă a sumei), Tribunalul a constatat că legitimarea procesuală pasivă aparține pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați, acesta având calitatea de debitor al sumei de 4.200.000 euro.

Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată de către prima instanță, care a apreciat că nu este întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, potrivit art. 1201 C. civ., între acțiunea de față (astfel cum a fost modificată) și cererea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 45A/2010 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, obiectul primului capăt de cerere al prezentei acțiuni modificate este reprezentat de obligarea pârâților Municipiul Galați, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local Galați, Primăria Municipiului Galați și Primarul Municipiului Galați la plata dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, în timp ce obiectul acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2021/121/2009 era reprezentat de restituirea terenului în suprafață de 1,5 ha situat în comuna F., jud. Galați, respectiv plata despăgubirilor constând în valoarea de piață a imobilului imposibil de restituit în natură. Tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Galați, față de prevederile art. 77 raportate la art. 21 din Legea nr. 215/2001 constatând că primăria este o structură funcțională, iar unitatea administrativ-teritorială este reprezentată în justiție de primar.

Analizând pe fond primul capăt al cererii modificate, Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 45A/2010 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit în sarcina debitorului Consiliul Local Galați obligația de plată către reclamanți a sumei de 4.200.000 euro.

Având în vedere că debitorul din titlul executoriu (Consiliul Local Galați) nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 4.200.000 euro către reclamanții-creditori, în baza dispozițiilor art. 1088 C. civ., Tribunalul a dispus obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 (data introducerii cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2021/121/2009 al Tribunalului Galați) și până la plata efectivă și integrală a debitului principal.

A fost respins ca neîntemeiat primul capăt al cererii modificatoare formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul Galați și Primarul Municipiului Galați, întrucât s-a apreciat că obligația de plată a dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro revine debitorului acestei sume, astfel cum acesta a fost stabilit în mod irevocabil, respectiv Consiliului Local al Municipiului Galați. În acest sens, a fost considerată întemeiată apărarea pârâților Municipiul Galați și Primarul Municipiului Galați, referitoare la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 45A/2010 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește debitorul obligației de plată către reclamanți a sumei de 4.200.000 euro.

În termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Consiliul Local Galați și reclamanții T.C. și S.E. Pârâtul Consiliul Local Galați a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că punerea în aplicare a sentinței civile nr. 804/2009, pronunțată în contradictoriu cu Consiliul Local Galați nu întrunește condițiile de admisibilitate, nefiind o unitate administrativ-teritorială, reprezentată în instanță, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, ci un organ deliberativ, fără personalitate juridică, ce nu poate sta, în astfel de cazuri, în judecată. A susținut că nu refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, ci că Trezoreria Galați (terțul poprit) tehnic nu are cum să procedeze la o poprire asupra unei entități care nu are cont deschis la aceasta.

În plus, instituția nu este proprietarul bunului solicitat și nici nu a fost, acesta fiind Statul Român, lucru pe care reclamanții îl cunoșteau și totuși au insistat să se judece cu un neproprietar. În concluzie, pârâtul a apreciat că nu poate fi sancționat deoarece culpa pentru neexecutarea debitului nu aparține Consiliului Local Galați. Reclamanții au criticat respingerea de către prima instanță a acțiunii în constatare ca inadmisibilă, arătând că au solicitat, pe calea acțiunii în constatare, în condițiile în care executarea silită directă și efectivă a titlului executoriu este imposibilă (fapt ce contravine practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului) datorită poziției organelor Statului Român, să se constate cui revine obligația de a achita debitul.

În speță, obligația de plată, conform titlului executoriu irevocabil, sentința civilă nr. 804 din 14 mai 2009 pronunțat de Tribunalul Galați, revine Consiliului Local al Municipiului Galați. Debitorul însă, nu poate fi executat silit, direct, fiindcă „nu are patrimoniu”, „nu are personalitate juridică”, „nu răspunde în cadrul unei executări silite” etc. Cum toate aceste persoane (pârâte) se sustrag de la plată, refuzând să execute plata de bunăvoie, ori să o prevadă în buget, deși obligații pozitive există în sarcina tuturor pârâților atât conform Legii nr. 215/2001, cât și conform O.G. nr. 22/2001, dar și conform Convenției Europene a Drepturilor Omului la care România a aderat încă din 1994, pentru ca dreptul reclamanților să fie unul efectiv este necesar ca instanța să constate, că obligația de plată – „a face” poate fi executată direct asupra bugetului Municipiului Galați în caz contrar o condamnare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului fiind previzibilă.

La data de 30 octombrie 2012, recurentul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat recalificarea ca apel a căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 282 și 282 1 C. proc. civ. și a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local Galați și excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii depusă la data de 07 februarie 2011. Prin încheierea din 30 octombrie 2012, Curtea a calificat drept apel calea de atac promovată de părți în prezenta cauză, în raport de valoarea obiectului pricinii, care depășește suma de 100.000 RON, prevăzută de art. 282 1 C. proc. civ.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 28 ianuarie 2013, apelantul pârât a invocat excepția prescripției dreptului material de a cere dobânzile aferente perioadei 18 decembrie 2000 (momentul promovării cererii în revendicare) până la momentul plății efective la care apelantul pârât a fost obligat în mod irevocabil, prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 93A din 12 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul reclamanților, a admis apelul declarat de apelantul pârât Consiliul Local Galați, a schimbat în parte sentința apelată, a admis excepția tardivității formulării cererilor modificatoare, a desființat în parte sentința și a trimis spre rejudecare cererea inițială formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 132 și 134 C. proc. civ., legea de procedură distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare in judecata, precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia. În lumina celor arătate, Curtea de apel a apreciat că cererea reclamantului din 07 februarie 2011 nu reprezintă o cerere de întregire a acțiunii inițiale sau o cerere precizatoare, pentru a se afla în situația prevăzută de art. 132 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc.

civ., ci o evidentă cerere modificatoare a acțiunii, pentru că, prin intermediul ei, reclamantul a lărgit cadrul procesual pasiv, introducând în cauză pârâții noi, alături de pârâtul inițial, iar prin cererea depusă la dosar la data de 12 septembrie 2011 a fost schimbat obiectul acțiunii, reclamantul formulând noi capete de cerere. Întrucât norma procedurală înscrisă în art. 132 alin. (1) C. proc. civ. conține prevederi ce sunt statornicite în interesul pârâtului, ei i se conferă și un caracter imperativ în măsura în care pârâții Municipiul Galați, reprezentat de Primarul Municipiului Galați, Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați nu au consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii ulterioară primei zile de înfățișare, ci, din contră, s-au opus modificării într-un mod neechivoc, invocând inadmisibilitatea acestei cereri, formulată cu încălcarea art. 132 C. proc.

civ. În literatura de specialitate s-a reținut că „a putea pune concluzii”, în sensul art. 134 C. proc. civ., înseamnă că partea este în măsură să își exprime poziția, punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv. Cu alte cuvinte, a apreciat instanța de apel, a putea pune concluzii nu înseamnă a se pune concluzii pe fondul cauzei, ci a avea posibilitatea să se pună concluzii asupra oricărui aspect procedural. Concluziile care pot fi puse la prima zi de înfățișare nu se identifică și nu se confundă cu concluziile în fond, finale, care se pun înainte de închiderea dezbaterilor. În speță, instanța de apel a constatat că cererea modificatoare a fost formulată de către reclamant cu mult după „prima zi de înfățișare”, instanța de fond dând o interpretare eronată acestei sintagme.

Astfel, la termenul din 19 noiembrie 2007, când instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., cadrul procesual era stabilit, părțile erau legal citate și aveau cunoștință reciprocă de pretenții și apărări, ceea ce permitea acestora să pună concluzii (prima zi de înfățișare). Faptul că acestea au lipsit de la judecată, ceea ce a determinat suspendarea cauzei conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., nu presupune modificarea primei zile de înfățișare. În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că neefectuarea modificării la prima zi de înfățișare, trebuia sa atragă sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini, instanța de fond rămânând învestită cu acțiunea în forma ei inițială, pe care trebuia să o analizeze în limitele stabilite de reclamant prin această cerere.

Reținând că instanța de fond, considerându-se învestită exclusiv cu cererile modificatoare, nu a mai analizat capătul de cerere inițial formulat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ. a admis apelul declarat de apelantul pârât Consiliul Local Galați, a schimbat în parte sentința apelată, a admis excepția tardivității formulării cererilor modificatoare, a desființat în parte sentința și a trimis spre rejudecare cererea inițială formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Având în vedere soluția față de cererile modificatoare, motivele de apel formulate de către reclamant, precum și celelalte excepții invocate, care privesc exclusiv aceste cereri, nu au mai fost analizate de către instanța de apel, apreciindu-se că această analiză este de prisos.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții T.C. și S.E. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. În recursul declarat, reclamanții au solicitat modificarea deciziei atacate, menținerea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește obligația Consiliului Local al Municipiului Galați la plata dobânzii legale. În plus, au solicitat admiterea apelului lor și constatarea că obligația de plată a sumelor datorate de către Consiliul Local al Municipiului Galați, în măsura în care nu sunt achitate de bunăvoie și nu pot fi executate silit direct și efectiv, revine Municipiului Galați, prin Primarul Municipiului Galați, sau, după caz, celorlalte părți, Primăria Municipiului Galați, prin Primarul Municipiului Ga lați, Primarului Municipiului Galați, Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Au fost dezvoltate următoarele motive de recurs: 1. Art. 304 pct. 6 C. proc. civ.: instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, soluția fiind pronunțată ultra petita, în condițiile în care recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Galați nu a cuprins niciun motiv în sensul admiterii excepției tardivității modificării cererii la instanța de fond. Prin recursul, ulterior calificat apel, s-a criticat sentința atacată exclusiv pentru că punerea în aplicare a sentinței nr. 804/2009 nu întrunește „condițiile de admisibilitate”, punându-se în discuție, exclusiv calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului Galați.

Mai mult, întâmpinarea a fost tardiv depusă, recurenții invocând această excepție admisă de Curtea de Apel prin încheierea din 30 octombrie 2012. În aceste condiții, susțin recurenții, instanța de apel nu a fost învestită cu motivul de apel privind tardivitatea modificării acțiunii introductive în fața instanței de fond, motiv ce se circumscrie art. 304 pct. 9 (ca motiv de recurs) și art. 287 alin. (2) ca motiv de completare (după recalificare în apel), fiind un motiv de ordine privată ce nu poate fi avut în vedere din oficiu, ci poate fi invocată numai de către pârât, in limine litis. 2. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: cererea modificatoare din 12 septembrie 2011 este făcută la prima zi de înfățișare și chiar dacă ar fi peste, nefiind invocată tardivitatea cu privire la aceasta în condițiile art. 108 în termen legal, fiind o excepție de ordine privată, tardivitatea nu mai poate fi constatată în calea de atac.

Susțin recurenții că, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apei, excepția tardivității formulării cererii modificatoare a acțiunii, a fost invocată la rândul ei tardiv, cu nerespectarea prevederilor art. 108 alin. (1) și (3) C. proc. civ.. În fața instanței de fond, i mediat după demararea acțiunii introductive, au formulat o cerere de suspendare a judecații conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., dar instanța a suspendat cauza la primul termen de judecată, astfel că prima zi de înfățișare nu a avut loc. Consideră că pricina a fost suspendată pe baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. greșit, cât timp și-au manifestat voința în termen, solicitând instanței prin cerere, suspendarea cauzei cu dovezile aferente conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Deși eronată măsura suspendării, ulterior pentru a evita perimarea, au solicitat repunerea pe rol pentru a fi suspendată corect de această dată pricina, pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1, suspendare dispusă la 23 septembrie 2008. Chiar și așa, cât timp suspendarea se face la prima zi de înfățișare, odată cu repunerea pe rol, se reia judecata din același moment procesual, anume prima zi de înfățișare, altfel înseamnă că, după reluarea judecății, niciuna dintre părți nu avea dreptul să propună probe ori să invoce excepții relative (tardivitatea modificării acțiunii) ceea ce nu poate acceptat din punct de vedere procedural. Arată că, la 07 februarie 2011 au formulat o cerere de întregire a acțiunii.

La acea dată la care instanța a repus cauza pe rol și a dispus citarea părților nou introduse în cauză, nu are loc prima zi de înfățișare, părțile nou introduse nefiind citate. La 09 mai 2011 s-a pus în vedere a se depune acțiunile introductive spre a fi comunicate noilor pârâți, astfel încât aceștia să formuleze apărări, neavând loc prima zi de înfățișare. La 12 septembrie 2011 au depus cererea de modificare a acțiunii, intitulată greșit întregire, la aceeași dată, invocându-se prin întâmpinare, tardivitatea primei cereri de modificare a acțiunii, însă numai cu privire la modificarea cadrului procesual din data de din 07 februarie 2011, în referire exclusivă la introducerea in cauză a altor persoane.

Nu s-a invocat excepția tardivității modificării acțiunii, niciodată, în ceea ce privește modificarea acțiunii în sensul solicitării dobânzilor aferente de la Consiliul Local al Municipiului Galați din 12 septembrie 2011. Dimpotrivă, la 12 septembrie 2011, dată la care au modificat cererea introductivă în ceea ce privește cererea dobânzilor, în locul principalului, de la Consiliul Local al Municipiului Galați, a depus întâmpinare Municipiul Galați, invocând tardivitatea cererii modificatoare din 7 februarie 2011, prin care cadrul procesului a fost extins. De altfel, nu puteau în mod firesc să invoce tardivitatea cu privire la o cerere care nu le fusese comunicată.

În încheierea din 12 septembrie 2011, se menționează expres că toate părțile au fost citate cu cererea modificatoare (din 12 septembrie 2011), iar ulterior comunicării acestei modificări, părțile au invocat excepția tardivității modificării acțiunii cu privire la modificarea din 12 septembrie 2011. La 7 noiembrie 2011, atunci când părțile legal citate, fiind comunicate toate actele de procedură, ambele cereri de întregire/modificare, au propus probe, are loc prima zi de înfățișare și instanța pășește la judecarea pe fond într-un singur termen conform art. 132 și 134 C. proc. civ. Întrucât modificarea acțiunii nu este ulterioară primei zile de înfățișare, nu se poate reține tardivitatea modificării.

Susțin recurenții reclamanți că nu s-a invocat tardivitatea relativ la cererea formulată la 12 septembrie 2011 în fața instanței de fond, ci numai față de cererea formulată la 7 februarie 2011, de către Municipiul Galați și nu de către Consiliul Local al Municipiului Galați, astfel că nu se pot formula noi apărări direct în apel. În plus, este corectă și reținerea instanței de fond, în sensul că, solicitând în locul principalului numai accesoriul, obiectul este diminuat. În recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Galați, nu există niciun motiv privind admiterea excepției tardivității modificării cererii la instanța de fond. Așadar, nefiind invocată prin recurs și neexistând o completare a motivelor de apel după calificare, această excepție de ordine privată nu se poate analiza, fiind tardiv invocată chiar și în fața instanței de apel.

În plus, tardivitatea cererii modificatoare formulată în fața instanței de fond, poate fi invocată exclusiv pe calea motivelor de apel, fiindcă vizează o chestiune de drept dezlegată de către instanța de fond care este o critică propriu-zisă a acestei hotărâri și nu pe calea unei întâmpinări la apelul reclamanților. Mai mult, excepția tardivității invocată prin întâmpinare vizează exclusiv modificarea din 07 februarie 2011 și nu pe cea din 12 septembrie 2011, însă chiar și așa această excepție de ordine privată nu putea fi analizată de către Curte cât timp a fost admisă excepția tardivității depunerii întâmpinării. 3. Hotărârea instanței de apel este nulă potrivit art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. raportat la art. 304 pct. 5 și art. 129 C. proc. civ. Niciuna dintre părți nu a invocat în apel motivul de desființare reținut probabil din oficiu de către Curtea de Apel, motiv pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare. Așadar, Curtea nu a fost învestită de către părți cu acest motiv de apel sau recurs. Curtea nu a pus în discuția contradictorie a părților vreun motiv de apel, ce atrage desființarea din oficiu, așadar hotărârea este dată cu nerespectarea contradictorialității, lipsind părțile de dreptul de a se apăra sau formula puncte de vedere. Subsidiar, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 314 C. proc. civ., recurenții critică și soluția de respingere a celui de-al doilea capăt al cererii modificatoare, prin care reclamanții au solicitat să se stabilească persoana căreia îi revine obligația de „a face”, respectiv de a plăti suma datorată de către Consiliul Local al Municipiului Galați.

În cazul în care se va aprecia de către instanța de recurs că în discuție sunt numai probleme de corectă aplicare a legii conform art. 314 C. proc. civ. recurenții reclamanți aduc următoarele argumente: Este admisibilă acțiunea în constatare dedusă judecății, prin care se solicită ca instanța să stabilească în sarcina cărei persoane cade obligația plății sumei de bani datorată de către Consiliul Local al Municipiului Galați, suma consfințită prin hotărâre judecătorească irevocabilă (constatare deplin valabilă în ce privește plata sumei de bani reprezentând dobânzile acordate chiar de către instanța de fond).

În acest sens reclamanții arată că dețin o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, nr. 804 din 14 mai 2009, (în apel – nr. 45A din 10 februarie 2010 – Curtea de Apel Galați) conform căreia debitorul Consiliul Local al Municipiului Galați are a plăti suma de 4.200.000 euro, stabilindu-se că Municipiul Galați nu are calitatea de debitor în raportul obligațional dedus judecății. Odată epuizată calea acțiunii în realizare (care face inadmisibilă acțiunea în constatare conform art. 111 C. proc. civ.) acțiunea în constatare devine admisibila, întrucât nu mai pot recurge iarăși la o acțiune în realizare, conform principiului non bis in idem, dar și pentru că există deja o hotărâre pronunțată cu autoritate de lucru judecat, favorabilă creditorilor.

Arată că hotărârea judecătorească nr. 804 din 14 mai 2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, deși irevocabilă, nu a putut fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite directe deși executarea a debutat în iulie 2010, pe motiv că debitorul Consiliul Local al Municipiului Galați nu are patrimoniu, deci nu poate fi executat silit, celelalte componente ale administrației neavând nicio răspundere. Imposibilitatea executării hotărârii este direct și nemijlocit legată de prevederile Legii nr. 215/2001 și ale O.G. nr. 22/2002, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consfințit faptul că executarea silită efectivă a unei hotărâri judecătorești irevocabile, este o componentă esențială a liberului acces la justiție, fiind chiar scopul final urmărit de întreg procesul civil.

Cât timp obligația de plată nu poate fi realizată pe calea executării silite, ci numai prin fapta debitorului, care poate plăti debitul de bunăvoie direct sau alocând resursele necesare în buget conform O.G. nr. 22/2002, aceasta obligație este una „de a face”, care în opinia recurenților revine ex lege, atât Consiliului Local al Municipiului Galați cât și Municipiului Galați, iar în subsidiar Statului Român ca garant general al executării hotărârilor irevocabile.

În astfel de condiții, obligația de a face poate constitui obiectul unei acțiuni în constatare, prin care se tinde a se stabili că deși debitorul este o persoană (instituție publică locală - parte a aparatului administrativ), obligația de a face revine întregului aparat administrativ (Primarul Municipiului, Primăria, Municipiul - unitate administrativ-teritorială), bugetul efectiv fiind constituit la nivelul unității administrativ teritoriale, din acest buget achitându-se obligațiile întregului aparat administrativ local - conform Legii nr. 215/2001. Din bugetul local, constituit conform Legii nr. 215/2001 pe numele Municipiului Galați - unitate administrativ-teritorială, se achită inclusiv obligațiile Consiliului Local al Municipiului Galați.

Instanța de fond, dar și cea de apel au reținut în mod greșit ca neîntemeiată (folosind noțiunea de inadmisibil) cererea în constatare pe motiv că este irevocabil stabilit ca debitor al acestei obligații, Consiliul Local al Municipiului Galați, o altă persoană neputând fi obligată la plată. Singura persoană juridică de drept public care deține buget, este Municipiul Galați, căruia îi revine în mod firesc, în conlucrare cu debitorul Consiliul Municipiului Galați, obligația de a prevedea suma în buget și de a o plați conform O.G. nr. 22/2002. În motivarea recursului său, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), având în vedere următoarele motive: În mod eronat, a reținut instanța de apel că cererea reclamanților din 07 februarie 2011, calificată drept modificatoare, a fost tardiv formulată și că la termenul din 19 noiembrie 2007 erau îndeplinite condițiile pentru a fi considerată „prima zi de înfățișare”. În acest sens, arată că, la termenul din 19 noiembrie 2007, când instanța de fond a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reclamanții formulaseră deja în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 2566/121/2007, aflat pe rolul Curții de Apel Galați. Prin urmare, chiar dacă părțile ar fi fost prezente la termenul din 19 noiembrie 2007, cauza tot ar fi fost suspendată, dar în baza altui temei de drept (art. 244 pct. 1 C. proc.

civ.), așa cum s-a întâmplat de altfel la termenul din 23 septembrie 2008. Reclamanții au insistat în cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât la acel moment executarea silită începută de către aceștia era blocată, debitorul afirmând că titlul executoriu invocat nu poate fi executat. În consecință, cererea de întregire a acțiunii formulată de reclamanți la data de 07 februarie 2011 a fost depusă la dosarul cauzei la prima zi de înfățișare după repunerea cauzei pe rol (în urma suspendării). Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Nu este fondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., care viza împrejurarea că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv tardivitatea cererii modificatoare. Astfel, excepția de tardivitate a modificării acțiunii inițiale a fost invocată la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2012, ce reprezintă prima zi de înfățișare în fața instanței de apel, de către apelantul Consiliul Local Galați, prin înscrisul intitulat întâmpinare depus la acel termen la dosar, termen la care și calea de atac a fost recalificată ca fiind apel. Acest înscris, depus în termenul prevăzut de art. 287 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., a fost apreciat de către instanța de apel ca un motiv de apel asupra căruia s-a pronunțat cu prioritate, întrucât constituia o excepție procesuală, fără a da înscrisului eficiența juridică a unei întâmpinări, considerând că, din perspectiva acestui act procedural, a fost tardiv depusă la dosarul cauzei, față de dispozițiile art. 289 alin. (2) C. proc.

civ. Prin urmare, instanța de apel a fost legal învestită să analizeze excepția de tardivitate a modificării acțiunii introductive de instanță, formulată în termenul prevăzut de lege pentru depunerea motivelor de apel, nefiind un motiv de ordine privată pe care l-ar fi analizat din oficiu, cu încălcarea principiului disponibilității și nici o apărare nouă în apel. De asemenea nu poate fi reținută nici incidența cazului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nulitatea hotărârii pentru încălcarea principiului contradictorialității, de vreme ce, fiind formulat ca motiv de apel, nu se impunea dezbaterea distinctă a excepției, recurenții intimați fiind cei care aveau obligația procesuală de a formula apărări raportat la criticile dezvoltate în apel.

De altfel, la termenul de judecată în fond a apelului, s-au pus concluzii și asupra acestei excepții. Recurenții reclamanți au mai criticat și faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat pe critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în constatare reținută de instanța de fond, critică formulată în apelul declarat de aceștia. Înalta Curte apreciază că nu se poate reține nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la nesoluționarea pe fond a apelului reclamanților, întrucât apelul acestora viza cererea modificatoare, cerere ce a fost considerată tardiv formulată, de către instanța de apel, fiind de prisos cercetarea fondului. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., comună ambelor recursuri, Înalta Curte apreciază că nu este fondată. Astfel, în mod corect instanța de apel a făcut distincție între cererile precizatoare/întregitoare și cele modificatoare ale unei acțiuni introductive de instanță, apreciind că o cerere modificatoare nu se poate formula decât până la prima zi de înfățișare, în caz contrar, partea adversă având dreptul de a se opune unei modificări peste termen. Prima modificare de acțiune, din data de 7 februarie 2011, a privit extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză de noi pârâți. A doua modificare de acțiune din data de 12 septembrie 2011, a privit înlocuirea obiectului acțiunii, din solicitarea de plată a creanței principale, într-o cerere de acordare de dobânzi, raportată la creanța principală stabilită într-un litigiu distinct, început anterior, ce s-a desfășurat paralel cu acest litigiu, timp în care cauza pendinte a fost suspendată.

Prin urmare nu se poate aprecia că modificarea obiectului acțiunii reprezintă doar o reducere a câtimii pretențiilor în condițiile în care, în fapt, această cerere este o schimbare a petitului acțiunii, respectiv a raportului juridic obligațional dedus judecății și a temeiului juridic aplicabil. La data de 12 septembrie 2011, primul termen după comunicarea cererii modificatoare din 7 februarie 2011, pârâții Municipiul Galați, reprezentat de Primarul Municipiului Galați, Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați se opun acestei modificări, susținând tardivitatea acesteia. Înalta Curte reține că opoziția la modificarea acțiunii din 7 februarie 2011 fost formulată la primul termen de judecată, 12 septembrie 2013, ce a urmat comunicării către pârâți a acestei modificări.

Efectul pe care opunerea exprimată de oricare dintre pârâți, cu consecința admiterii excepției de tardivitate a modificării de acțiune, îl are asupra acțiunii, profită tuturor celor aflați în litisconsorțiu procesual, întrucât nu este posibilă divizarea raportului juridic dedus judecății în sensul că modificarea acțiunii ar fi opozabilă numai acelor pârâți care nu s-au opus, iar cei care și-au exprimat opoziția ar trebui să participe la soluționarea raportului juridic litigios inițial. Datorită acestui efect, este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că excepția de tardivitate a modificării acțiunii a fost invocată la fond de pârâții Municipiul Galați, reprezentat de Primarul Municipiului Galați, Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați și ca motiv de apel de către Consiliul Local, singurul dintre pârâți, căzut în pretenții, care avea interes procesual să continue judecata cauzei prin promovarea căii de atac.

În ceea ce privește stabilirea momentului până la care putea fi formulată o cerere modificatoare, respectiv prima zi de înfățișare la instanța de fond, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art. 132 și 134 C. proc. civ., atunci când a apreciat că aceasta nu se confundă cu momentul la care părțile pun concluzii în dezbateri și că a avut loc la termenul la care instanța de fond a dispus suspendarea cauzei, indiferent de temeiul juridic în baza căruia a pronunțat o astfel de soluție de suspendare. Aceasta pentru că nici soluția de suspendare a cauzei nu se putea dispune decât la prima zi de înfățișare ca sancțiune procesuală aplicată părților care, legal citate, nu s-au prezentat pentru a-și susține punctele de vedere asupra litigiului.

Cum cererile modificatoare au fost formulate după repunerea cauzei pe rol, învestirea instanței cu soluționarea lor s-a făcut după epuizarea momentului procesual definit de prima zi de înfățișare. Recurenții reclamanți au mai susținut că nu s-a contestat tardivitatea celei de-a doua cereri, de modificare a obiectului acțiunii, însă prin constatarea tardivității cererii inițiale, pârâții introduși ulterior în cauză au pierdut calitatea de părți în proces, la reluarea judecății cererii inițiale urmând ca Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, să își dezvolte propriile apărări. În ceea ce privește motivul de recurs formulat în subsidiar în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de recurenții reclamanți, referitor la greșita respingere ca inadmisibilă a acțiunii în constatare, față de împrejurarea că aceasta constituie obiectul cererii modificatoare, apreciată ca tardivă, nu mai poate fi analizată pe fond.

Față de toate aceste considerente, apreciind că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și că nu sunt incidente disp. art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate. În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenți la plata sumei de 1.786,88 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Consiliul Local Galați, reprezentând cheltuieli suportate cu deplasarea consilierului juridic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții T.C. și S.E. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, împotriva deciziei nr. 93A din 12 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurenți la 1.786,88 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Consiliul local Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2013.