ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând, asupra recursului în casație, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 17 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare față de inculpatul A., adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură Cabinet avocat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare față de inculpatul A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare, acesta urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 83, art. 84 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e C. pen. se vor comunica Serviciului de Probațiune Suceava.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., da desființat parțial înscrisul intitulat Contract de asistență juridică nr. 12 din 12 aprilie 2005 în ce privește mențiunea falsă de la art. 2.1 relativ la onorariul convenit în sumă de 44.000 RON.
În temeiul art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 C. civ., a respins acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B., ca nefondată.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanță, din care suma de 500 RON din cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 276 alin. (5) C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpat privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat, ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 (1) C. pen., și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de avocat, în scopul obținerii pentru sine a unui un folos patrimonial injust în sumă de 15.000 euro, a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de asistență juridică" nr. 12 din 12 aprilie 2005, atestând în fals că a fost încheiat la data de 12 aprilie 2005 cu B. și l-a folosit la data de 2 decembrie 2014 drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuți unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat și obținut învestirea acestuia cu formulă executorie.
Prima instanță a reținut că inculpatul a asistat-o în calitate de avocat pe numita B. în cadrul dosarului penal nr. x P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, unde aceasta avea calitatea de parte civilă.
B. a declarat că A. nu i-a spus niciodată că vrea o anumită sumă, dar îi achita acestuia, la fiecare termen de judecată, o sumă de bani. A. afirma mereu că va obține cu siguranță suma de 500.000 euro, astfel că persona vătămată i-a spus că în momentul în care se termină procesul se vor întâlni și îi va plăti o sumă de bani.
Instanța de fond a constatat că la Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Suceava se află doar chitanța nr. x din 15 aprilie 2005 privind încasarea sumei de 10.000.000 RON, reprezentând onorariu avocat încasat de către A. de la B.
Prin Decizia penală nr. 1190 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2010, SC C. SA Sucursala Suceava a fost obligată la plata către partea civilă B. a sumei de 97.500 euro, iar SC D. SA a sumei de 52.500 euro, ambele cu titlu de daune morale (un total de 150.000 euro față de 275.000 euro cât stabilise sentința recurată 364 din 1 iunie 2011 a Judecătoriei Suceava).
Potrivit contractului de asistență juridică nr. x din 12 aprilie 2005 încheiat între avocat A. și B., și care are ca obiect activitatea de reprezentare juridică în dosarul penal x/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, onorariul convenit este în sumă de 44.000 RON (art. 2.1 din contract). La art. 2.2 din același înscris se menționează că onorariul de succes este în sumă de 15.000 euro, în cazul obligării inculpaților E. și F., prin asigurător, la plata de daune morale peste 130.000 euro, ambele onorarii urmând a se încasa după obținerea hotărârii definitive.
B. a declarat că nu are cunoștință de existența contractului de asistență juridică nr. x din 12 aprilie 2005, însă recunoaște că a plătit avocatului A. suma de 44.000 RON în luna aprilie 2012. A mai precizat că nu a stabilit cu acesta niciodată să îi plătească onorariul de succes, semnătura de la rubrica client nu îi aparține, fiind contrafăcută. Cu privire la domiciliul menționat în acest înscris, a susținut că la data inserată în contract domicilia în Mun. Rădăuți, str. x, iar la adresa Rădăuți, str. x locuiește din data de 21 aprilie 2006. A mai susținut că A. nu i-a cerut niciodată un onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro, însă la un moment dat a fost dispusă să i-l ofere, însă, în cele din urmă, i-a oferit 10.000 euro, în echivalent RON, în condițiile descrise și inserate în cuprinsul declarației date în cursul urmăririi penale.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Cu privire la încheierea și redactarea contractului, a arătat că acesta a fost întocmit la cabinetul său de avocatură, în prezența numitei B., fiind scris integral de el, doar rubrica client semnătură indescifrabilă și numele B. îi aparțin acesteia, fiind executate de ea. Cu privire la domiciliul numitei B. consemnat în contractul de asistență juridică, a susținut că aceasta i-a solicitat să consemneze la rubrica domiciliu str. x, întrucât primise prin Programul Habitat un lot unde s-a edificat o vilă și intenționa să se mute. Cu privire la menționarea sumei de 44.000 RON, apreciind că dosarul va dura câțiva ani, a consemnat onorariul în RON. Cât privește onorariul de succes, a convenit cu numita B. perceperea unui onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro dacă va obține daune morale în cuantum de peste 130.000 euro, astfel încât pe toată perioada procesului nu a perceput și nici nu a primit de la aceasta, acceptând să asigure asistența juridică pe cheltuiala sa până la finalizarea procesului.
A mai arătat inculpatul că la data de 10 aprilie 2012 a primit de la B. suma de 44.000 RON, sumă pentru care a completat chitanța nr. 1 din 10 aprilie 2012. Cu privire la suma de 15.000 euro, motivat de faptul că sus numita nu a înțeles să o achite, a procedat la învestirea cu formulă executorie a contractului de asistență juridică nr. x din 12 aprilie 2005.
Din declarația inculpatului coroborată cu declarațiile martorilor G., H. și I. rezultă că cel dintâi s-a oferit să o asiste pe numita B. în calitate de avocat în dosarul penal menționat, urmând ca plata să se realizeze la finalizarea procesului.
Cu privire la încheierea unui contract între părți, martorul G. a susținut că au fost încheiate două contracte, chiar la locuința sa, unul pentru suma de 44.000 RON și unul pentru suma de 15.000 euro, nefiind însă prezent în momentul semnării lor. Or aceste afirmații vin în contradicție cu cele declarate de inculpat cu privire la împrejurările încheierii contractului.
Din concluziile Raportului de constatare criminalistică grafică nr. 213.727 din 6 martie 2015 al IGPR-IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic, rezultă că scrisul olograf din cuprinsul documentului intitulat "Contract de asistență juridică", înregistrat sub nr. x din 12 aprilie 2005, a fost executat de numitul A., iar semnătura din dreptul rubricii "Client/Reprezentant/Semnătura" nu a fost executată de numita B..
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice Iași (raport nr. x din 1 noiembrie 2016 - dosar instanță). Opinia expertului este că scrisul manuscris majoritar prezent pe înscrisul în litigiu, mai puțin mențiunea grafică "B.", a fost executat de inculpat. Scrisul manuscris ce redă mențiunea grafică anterior menționată și semnătura poziționată la rubrica "Client/Reprezentant" au fost executate de numita B.. Nu s-au putut formula concluzii cu privire la data la care materialele de scriere au fost aplicate efectiv pe hârtia suport și nici nu s-a putut preciza dacă toate mențiunile scrise de mână au fost făcute în aceleași împrejurări.
Aceleași concluzii de mai sus au fost formulate și de expertul parte al inculpatului (expert criminalist J.-raport de expertiză criminalistică nr. 003 din 10 decembrie 2016 aflat la dosar instanță).
Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București nr. 65 din 30 mai 2017, scrisul olograf inserat în cuprinsul textului de pe actul în litigiu a fost executat de inculpat. Însă expertul nu a putut stabili cine a executat scrisul numelui și prenumelui în clar aflat dedesubtul semnăturii de la finalul contractului, iar semnătura de rubrica "Client/Reprezentant" a fost executată de numita B.. Se mai menționează că mențiunile de mână nu au fost făcute în aceleași împrejurări, iar mențiunea "44.000 RON"a fost inserată ulterior de același scriptor, mai precis după data de 1 iulie 2005 când a avut loc denominarea monedei naționale a României.
Prin nota de obiecțiuni nr. x din 16 iunie 2017, expertul parte al persoanei vătămate, K., a arătat că demonstrațiile din cuprinsul Raportului de expertiză nr. x din 30 mai 2017 privind semnătura depusă la poziția "Client/Reprezentant" nu susțin concluzia cert pozitivă formulată în finalul acestuia, apreciind că semnătura a fost falsificată prin imitarea unei semnături autentice executată de B.
Potrivit raportului nr. x din 30.06.2017 întocmit de expert parte J., scrisul caligrafic majoritar inserat în rubricile contractului, cu excepția semnăturii și a mențiunii grafice B., a fost executat de inculpat. Cu privire la suma de 44.000 RON, această mențiune sugerează concluzia probabilă, dar imposibil de demonstrat prin expertiză grafică că ea a fost scrisă după data de 1 iulie 2005. Precizarea caligrafică de la art. 6, în sensul că ambele onorarii se vor încasa după obținerea hotărârii definitive, sugerează concluzia că această mențiune a fost probabil scrisă la data încheierii contractului, cu folosirea monedei denominate, apreciindu-se că emiterea hotărârii definitive va avea loc după data de 1 iulie 2005.
Prin adresa nr. x din data de 1 septembrie 2017, Institutul Național de Expertize Criminalistice București și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu obiecțiunile formulate de experții parte, menținându-și cele asumate în cadrul Raportului nr. x/2017.
În cauză a fost întocmit un nou raport de expertiză criminalistică de Institutul Național de Expertize Criminalistice București (Raport nr. x din data de 11 decembrie 2017) care a fost efectuată de către o comisie formată din trei experți.
Din concluziile formulate în cadrul acestei lucrări, instanța de fond a reținut că scrisul olograf de pe actul în litigiu a fost executat de o singură persoană, respectiv inculpatul. Scrierea numelui și a prenumelui de la rubrica "client/reprezentant", aflate dedesubtul semnăturii de la finalul contractului nu a fost executată de B., aceste grafisme fiind executate de inculpat. Se mai precizează că semnătura de la aceeași rubrică a fost executată de B., dar nu a fost dată pentru întreg conținutul actului, iar mențiunile scrise de mână nu au fost făcute în aceleași împrejurări. Toate mențiunile scrise de mână, inclusiv semnătura dată de sus-numita au fost probabil executate la data de 12 aprilie 2005, cu excepția mențiunii de 44.000 RON care a fost inserată ulterior de același scriptor, mai precis după data de 1 iulie 2005, când a avut loc denominarea monedei naționale a României.
Față de toate lucrările efectuate în cauză de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, și ale căror concluzii și le-a însușit având în vedere opiniile exprimate și care lămuresc aspectele supuse analizei, instanța de fond a reținut că scrisul olograf de pe actul în litigiu a fost executat de inculpat, cu excepția semnăturii de la rubrica "client/reprezentant" plasată la finalul contractului și care a fost executată de B..
Așadar, contrar susținerilor persoanei vătămate, între părți s-a încheiat un contract de asistență juridică înregistrat sub nr. x din data de 12 aprilie 2005 având ca obiect asistare, reprezentare în faza de urmărire penală, în fața instanței de judecată, exercitarea căilor de atac, redactare concluzii scrise, notificare asigurători, relativ la Dosarul penal nr. x P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Toate mențiunile din contract au fost realizate la data acolo inserată, mai puțin mențiunea "44.000 RON", așa cum au relevat aceleași lucrări de specialitate ale căror concluzii au fost avute în vedere de instanță în sprijinul celor mai sus reținute.
Din analiza înscrisului în litigiu se poate constata existența unor diferențe în ceea ce privește caracteristicile execuției scrisului de la toate rubricile în raport cu cele ale mențiunii onorariului convenit. Sintagma "44.000 RON" este executată mai tremurat, cu o grosime a firului grafic mai mică și presiune mai redusă, ceea ce conduce la concluzia că înscrisul a fost completat cu această mențiune de către inculpat la o dată ulterioară încheierii actului, fără ca aceasta să fie însoțită de semnătura persoanei vătămate căreia i se opune acest înscris.
Că doar onorariul de succes a fost stabilit în momentul încheierii contractului este susținut chiar de depoziția persoanei vătămate în care aceasta arată că la un moment dat intenționa a plăti inculpatului această sumă.
Inculpatul a susținut că pe toată perioada procesului nu a perceput și nici nu a primit de la B. vreo sumă de bani și că a acceptat să asigure asistența juridică pe cheltuiala sa până la finalizarea procesului, prevăzând în contract cele două onorarii al căror cuantum a fost atunci stabilit.
Or, în aceste condiții, nu se explică faptul pentru care, la doar trei zile de la încheierea contractului, inculpatul primește de la persoana vătămată suma de 10.000.000 ROL, în condițiile în care plata urma să se realizeze la finalizarea cauzei și de ce această sumă nu a fost scăzută din cuantumul onorariului fix. Contrar susținerilor inculpatului, această sumă nu a fost încasată pentru a reprezenta persoana vătămată într-un dosar având ca obiect contestație privind neaplicarea unei sancțiuni disciplinare împotriva numitei F., ci pentru a o asista la data de 15 aprilie 2005 la audierea ei în calitate de parte vătămată la Poliția mun. Suceava în Dosarul nr. x/2005.
A mai susținut inculpatul că nu era posibil a se stabili un onorariu de succes fără a se menționa în prealabil unul convenit de părți. Mai mult, la punctul 5 din contract se menționează că ambele onorarii se vor încasa după deținerea hotărârii definitive, aspect care vine în sprijinul susținerilor sale.
Este real că potrivit alin. (6) din art. 129 din Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat, onorariu care poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.
Însă, lipsa mențiunii privind onorariul fix și stabilirea doar a unui onorariu de succes nu conduce la nevalabilitatea contractului, în condițiile în care acesta cuprinde elementele prevăzute de dispozițiile art. 122 alin. (1) din hotărârea de mai sus.
Instanța de fond a arătat că nu va da eficiență motivului invocat de inculpat relativ la cele inserate la punctul 5 din contract, și care din punctul său de vedere infirmă concluziile expertizelor întocmite de INEC București. Valabilitatea contractului de asistență juridică și cu privire la suma de 44.000 RON nu poate rezulta din consemnarea acestei mențiuni invocate de inculpat, având în vedere cele reținute cu privire la aceasta.
Cu privire la domiciliul numitei B. consemnat în contractul de asistență juridică, chiar dacă la data încheierii lui nu locuia la acea adresă, menționarea lui se justifică prin aceea că persoana vătămată primise prin Programul Habitat un lot unde s-a edificat o vilă și intenționa să se mute.
În concluzie, caracterul fals al înscrisului din prezenta cauză derivă din lipsa de veridicitate a împrejurării consemnate de inculpat în cuprinsul său, respectiv că la data încheierii contractului s-a stabilit și un onorariu fix, în cuantum de 44.000 RON, mențiune care nu este opozabilă persoanei vătămate. Această modificare este aptă a produce consecințe juridice, respectiv a genera majorarea obligației de plată a părții la finalizarea procesului în care aceasta din urmă a obținut daune morale.
Orice act contractual poate fi modificat ulterior, însă fie prin modificarea pe ambele exemplare și semnarea de părți a modificărilor astfel aduse, fie prin întocmirea unui act adițional celui inițial, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Ulterior falsificării înscrisului în modalitatea anterior arătată, inculpatul a folosit acest contract în scopul producerii de consecințe juridice. Astfel, acesta l-a folosit la data de 2 decembrie 2014 drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuți (Dosar x/2014) unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat și obținut învestirea acestuia cu formulă executorie.
În raport de toate aceste aspecte, instanța de fond a reținut ca fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele inculpatului.
S-a apreciat că faptele, astfel descrise, întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 269/A din 23 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, în majoritate, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 17 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava au rămas în sarcina statului.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 23 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a formulat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., susținând, în esență, că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație.
Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării " dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.
Sintagma " fapta nu este prevăzută de legea penală " vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege."
Drept urmare, verificarea tipicității faptei în calea extraordinară a recursului în casație implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondență deplină între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Având în vedere că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică doar corespondența formală între elementele faptice reținute în hotărârile recurate și conținutul constitutiv al infracțiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.
În sarcina inculpatului A. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de avocat, în scopul obținerii pentru sine a unui un folos patrimonial injust, a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de asistență juridică" nr. 12 din 12 aprilie 2005, atestând în fals că la data încheierii contractului s-a stabilit și un onorariu fix, în cuantum de 44.000 ron. Ulterior falsificării, inculpatul a folosit înscrisul, la data de 2 decembrie 2014, drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuți (Dosar x/2014), unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat și obținut învestirea acestuia cu formulă executorie. Înscrisul falsificat, învestit cu formulă executorie prin Încheierea nr. 1000/CC din 4 decembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți, a fost încredințat de inculpatul A., la data de 9 decembrie 2014, BEJ L. Rădăuți, care a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x din 9 decembrie 2014 împotriva debitoarei B. și a emis încheierea de încuviințare a executării silite nr. 204 din 12 decembrie 2014.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în raport cu situația de fapt stabilită în mod definitiv în cauză, fapta inculpatului întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
Astfel, inculpatul A. a falsificat Contractul de asistență juridică nr. x din 12 aprilie 2005, atestând în fals că, la data încheierii contractului, s-a stabilit și un onorariu fix, în cuantum de 44.000 RON, iar ulterior l-a folosit, ca titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuți și la BEJ L. Rădăuți, acest înscris fiind apt de a produce consecințe juridice, în sensul că a generat obligația părții vătămate de plată a sumei respective.
Fapta reținută în sarcina inculpatului A. nu realizează elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune. Aceasta este o infracțiune contra patrimoniului, al cărei specific constă în aceea că, în urma unor manopere dolosive ale făptuitorului sau unor elemente frauduloase, victima inducerii în eroare se angajează într-o conduită prejudiciabilă. De esența acestei infracțiuni este aceea că făptuitorul amăgește, nesocotește încrederea acordată în cadrul unor relații cu conținut patrimonial.
Prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt ori de drept în fața unei autorități iese din sfera acestor relații protejate prin incriminarea înșelăciunii (art. 244, Titlul II), însă este ocrotită în cadrul altor infracțiuni cum sunt cele de fals (Titlul VI), contra înfăptuirii justiției (Titlul IV) ș.a.
Astfel, "inducerea în eroare" a unei autorități aduce în discuție alt tip de relații sociale nesocotite și alte incriminări incidente, acelea care protejează autoritatea, cum ar fi falsul în declarații, mărturia mincinoasă, falsul privind identitatea, prezentarea la autoritatea vamală de înscrisuri falsificate etc.
Obiectul juridic special al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen. îl constituie acele relații sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfășurare și dezvoltare implică buna-credință a celor care participă la acestea, infracțiunea fiind inclusă în Titlul II, Partea specială a C. pen., rezervat infracțiunilor contra patrimoniului în general și, totodată, în Capitolul III al acestui titlu, rezervat infracțiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, în mod particular.
Situația premisă a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen. este existența unor raporturi de ordin patrimonial între autor și victimă, în cadrul cărora autorul o induce în eroare pe victimă, urmărind să îi creeze o falsă reprezentare a realității, în scopul de a o determina să asigure în mod direct - fie autorului, fie altei persoane - un folos patrimonial injust, astfel că în cadrul unui raport juridic de autoritate nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune.
În cazul raporturilor juridice de autoritate legea penală impune ocrotirea unor valori sociale care vizează autoritatea de stat sau prestigiul de care se bucură subiectul de drept, și mai puțin raporturile juridice patrimoniale, iar pe de altă parte în cadrul raporturilor menționate, persoana asupra căreia se exercită manoperele dolosive nu participă în nume propriu, ci în virtutea unor prerogative legale asociate autorității de stat cu care este învestită.
Punerea în executare a hotărârilor judecătorești în materie civilă este guvernată de regulă de principiul disponibilității și se realizează de către autoritățile competente potrivit dispozițiilor C. proc. civ. Obligația acestor autorități, respectiv executorii judecătorești, de a pune în executare titlurile executorii, corespunde obligației generale prevăzută de lege de a contribui la efectivitatea activității de înfăptuire a justiției.
Raportul juridic născut între persoana care beneficiază de dispozițiile executorii din hotărârea judecătorească sau alt titlu executoriu și organul/autoritatea învestită cu atribuții de punere în executare a acesteia nu are caracterul unui raport juridic patrimonial de egalitate, ci constituie un raport juridic de autoritate.
În cauza de față, din probele administrate a rezultat că inculpatul A. a folosit înscrisul sub semnătură privată atât în fața unei instanțe, respectiv la momentul învestirii sale cu formulă executorie prin Încheierea nr. 1000/CC din 4 decembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți, dar și câteva zile mai târziu, la data de 9 decembrie 2014, prin depunerea sa la Biroul Executorului Judecătoresc L. din Rădăuți, urmată de inițierea procedurii de executare silită împotriva numitei B..
Chiar dacă s-ar admite că între inculpatul A. și numita B. au existat raporturi juridice de egalitate de natură patrimonială și că primul a falsificat contractul de asistență juridică încheiat între părți cu scopul de a obține în mod injust suma de 44 000 RON, între același inculpat și executorul judecătoresc L. au existat doar raporturi juridice de autoritate, care exclud reținerea tentativei la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen.
Astfel, având în vedere că între inculpatul A. și executorul judecătoresc L. au existat exclusiv raporturi juridice de autoritate, fapta inculpatului de a falsifica contractul de asistență juridică pe care l-a și folosit ulterior, depunându-l la Judecătoria Rădăuți și la Biroul Executorului Judecătoresc L. din Rădăuți întrunește doar elementele de tipicitate ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., iar nu și pe cele ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen., impunându-se achitarea acestuia în baza art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 23 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.
Va casa, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 17 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 83, art. 84 alin. (1) C. pen., va amâna aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., va obliga inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e C. pen. se vor comunica Serviciului de Probațiune Suceava.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
În ceea ce privește acțiunea civilă, se constată că instanța o lasă nesoluționată în cazurile prevăzute de art. 25 alin. (5) C. proc. pen., respectiv în caz de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cum este în speța de față. Drept urmare, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 23 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.
Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 17 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 83, art. 84 alin. (1) C. pen., amână aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e C. pen. se vor comunica Serviciului de Probațiune Suceava.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B..
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2019.