ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5140 din 18 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Bacău, secția civilă, în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. și nu prevederile art. 109 din același cod, întrucât, din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului aflat la dosarul cauzei, nu rezultă că pârâta ar avea un punct de lucru, respectiv un sediul secundar, în municipiul Bacău, ci în Miercurea-Ciuc, respectiv sectorul 3 și sectorul 1 București.

Prin Sentința civilă nr. 6811/2018 din 30 octombrie 2018, Judecătoria Sectorul 1 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a instanței, invocată din oficiu, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Cu toate acestea, fiind vorba de o pricină referitoare la bunuri, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

Astfel, există unele situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe (competență teritorială alternativă), cum ar fi situația prevăzută de art. 109 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Or, contrar celor reținute de Judecătoria Bacău, pârâta A. S.A. are punct de lucru în municipiul Bacău, așa cum rezultă din extrasul O.N.R.C., aspect reținut chiar prin procesul-verbal de constatare a contravenției, care a fost încheiat la sediul punctului de lucru din Bacău.

De asemenea, instanța are în vedere și faptul că, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului (art. 116 din C. proc. civ.).

Astfel, având în vedere că reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria Bacău, instanța nu mai avea posibilitatea de a declina competența de soluționare a cererii.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Bacău, secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea prin care reclamantul Primarul Municipiului Bacău a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la desființarea/demolarea lucrărilor de construcție: rețele și echipamente de comunicații electronice montate pe casa scării și terasa de est a blocului nr. 1 situat pe str. x, Bacău, jud. Bacău, sau, în cazul în care pârâta nu execută această obligație, să se dispună autorizarea reclamantului să desființeze/demoleze lucrările de construcții, pe cheltuiala pârâtei.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 109 din același cod, "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta."

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din noul C. proc. civ.

Cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Bacău, în a cărei circumscripție teritorială pârâta are un sediul secundar, așa cum reiese din informațiile emise de O.N.R.C. sub nr. x din 08.10.2018, instanța nu mai putea invoca necompetența teritorială, fiind legal învestită cu soluționarea cauzei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Bacău, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Primarul Municipiului Bacău - B., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., în favoarea Judecătoriei Bacău, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

GGC - NN