ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2019

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, la data de 21 martie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Regia Autonomă de Transport București a chemat în judecată pârâta Comuna Cornetu, solicitând instanței să dispună:

- 432.396,06 RON - contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători;

- 313.456,93 RON - penalități datorate pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, calculate până la data de 5.02.2014.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile contractelor nr. x/29.03.2012, art. 1165, art. 1166, art. 1270, art. 1350, art. 1523 C. civ., art. 94 coroborat cu art. 111 C. proc. civ.

La data de 14 mai 2014, pârâta Comuna Cornetu a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună:

Pârâta Comuna Cornetu a depus la dosar precizări, arătând că obiectul cererii reconvenționale îl constituie:

Prin Sentința civilă nr. 1771 din 21 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonoma de Transport București, în contradictoriu cu pârâta Comuna Cornetu.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 432.396,06 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de transport public de călători, a sumei de 313.456,93 de RON, cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la data de 5.02.2014 și penalități de întârziere în continuare, începând cu data de 6.02.2014 și până la plata efectivă a debitului principal.

A fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată, așa cum a fost precizată, formulată de pârâta Comuna Cornetu, în contradictoriu cu reclamanta Regia Autonomă de Transport București RA și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.063,53 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Comuna Cornetu a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 1216 A din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă, în sensul schimbării în tot a sentinței civile apelate, cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport București.

Prin aceeași decizie, a fost admisă în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta Comuna Cornetu, în contradictoriu cu reclamanta Regia Autonomă de Transport București.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 127.432,93 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de transport public de călători și suma de 175.257,76 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 08.05.2015, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere aferente debitului restant, calculate în continuare de la data de 09.05.2015 și până la data achitării efective a debitului principal.

A fost constatată nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse la art. 3 pct. 2 din contractul de transport public nr. 3198/29.03.2012, în sensul reducerii costului unitar al serviciului de transport de la valoarea de 7,32 RON/km fără TVA la valoarea de 4,96 RON/km fără TVA.

Au fost respinse în rest cererea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.263,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, iar reclamanta să plătească pârâtei suma de 5.441,68 RON, de asemenea, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

Au fost compensate cheltuielile de judecată reciproce în limita sumei celei mai mici și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.822,13 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

La data de 26 ianuarie 2018, recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Transport București a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

În cuprinsul cererii, reclamanta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în totalitate a deciziei recurate, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță.

Recurenta-reclamantă a susținut că înțelege să critice hotărârea instanței de apel din perspectiva faptului că dreptul de a înființa, gestiona și administra serviciul de transport public local este dreptul exclusiv și discreționar al autorității publice locale, conferit de lege, atât în ceea ce privește înființarea, dar și încredințarea și stabilirea condițiilor contractuale. În acest sens, recurenta a învederat că este irelevant, în cauză, că aceste condiții contractuale sunt negociate cu agenții economici prestatori, atât timp cât autoritatea are, conform legii, dreptul exclusiv de a încredința serviciul oricărui operator de transport sau de a-l presta ea însăși.

Prin rezoluția aflată la dosar, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în valoare de 4018,31 RON, fiind depusă la dosar dovada achitării acesteia în cuantumul datorat.

Prin raportul întocmit la data de 17 mai 2018 s-a constatat că recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport București împotriva Deciziei civile nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu este admisibil în principiu, având în vedere valoarea litigiului care se situează sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Prin încheierea din 18 septembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înțeles să își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 15 ianuarie 2019.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect Decizia civilă nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost admis apelul pârâtei Comuna Cornetu, în sensul schimbării în tot a sentinței civile apelate, cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 745.852,99 RON reprezentând: 432.396,06 RON contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători și 313.456,93 RON penalități datorate pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, calculate până la data de 5.02.2014.

Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, pârâta a solicitat restituirea sumei de 54.855.59 RON reprezentând suma achitata în avans de către Comuna Cornetu, la care se adaugă penalități de întârziere pentru perioada 22.10.2012 - 26.01.2015 în suma de 67.554,6. Totodată, s-au solicitat penalități de întârziere până la data plații efective a debitului restant, precum și daune-interese în cuantum de 150.000 RON.

În speță, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) și (2) C. proc. civ., valoarea litigiului se raportează la capătul principal de cerere, nefiind avute în vedere accesoriile pretenției principale.

Prin capătul principal al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suma de 432.396,06 RON reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători, sumă care se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cererea reconvențională fiind în aceeași situație din perspectiva pragului valoric menționat.

Mai mult decât atât, chiar adunând sumele solicitate de reclamantă prin acțiune sau sumele solicitate de pârâtă prin cererea reconvențională, pragul valoric de 1.000.000 RON nu este depășit.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (parag. 32) s-a reținut că, "efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Astfel, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este aplicabilă și în prezenta cauză, în condițiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată la 29 iunie 2017, iar Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să influențeze condițiile de admisibilitate a căilor de atac.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării deciziei recurate, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON.

Cum valoarea capătului de cerere vizând contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători este în sumă de 432.396,06 RON, rezultă că acțiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În consecință, având în vederea valoarea litigiului și dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma în vigoare la momentul pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport București împotriva Deciziei civile nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport București împotriva Deciziei civile nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV