ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 28 februarie 2012, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat, în ceea ce privește contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 25.10.2007, constatarea ca fiind abuzive a următoarelor clauze:

- clauzele prevăzute la art. 5 (1) "comisioane" la lit. b), c), e);

- clauzele prevăzute la art. 6 "dobânzi" pct. 1 referitor la dobânda curentă variabilă precum și a formulei de calcul a acesteia pct. 2; pct. 3 referitor la modalitatea de notificare a nivelului dobânzii și la impunerea unor renunțări la orice reclamații față de metoda de notificare;

- clauzele prevăzute la art. 7 "dobânzi penalizatoare" pct. 2, cuantumul acesteia fiind unul care, în condițiile în care reclamanții arată că abia își pot achita rata scadentă, doar adaugă sume de achitat către bancă și care sunt imposibil de achitat;

- clauzele prevăzute la art. 9 "alte condiții de plată" pct. 1, în ceea ce privește autorizarea băncii de către împrumutați de a face, în numele acestora orice operațiune de schimb valutar pentru conversia sumelor deținute în conturi; pct. 2 ordinea sumelor încasate care abia la final, cuprind principalul și dobânda curentă, eventual restanțele, acesta fiind o ordine de asemenea, care determină restanțele actuale;

- clauza prevăzută la art. 10 "garantarea creditului" în special cea de la pct. 10.1.9. care se referă la bunul afectat garanției, acesta fiind locuința familială a reclamaților, iar punctul de vedere al Curții de Justiție a Uniunii Europene referitor la executarea silită în ceea ce privește locuința familiei raportat la deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului este unul care are o deosebită relevanță mai ales referitor la executările silite.

De asemenea, reclamanții au solicitat instanței să constate că, în ceea ce privește contractul credit bancar pentru nevoi personale nr. x din 25.10.2007, sunt abuzive următoarele clauze:

- clauzele prevăzute la art. 5 alin. (1) "comisioane" lit. d), e), f);

- clauzele prevăzute la art. 6 "dobânzi" (l) lit. a), referitoare la "variabila băncii", "dobânda de referință a băncii" neexistând o explicație clară a acestor termeni cu atât mai mult cu cât se raportează la formula de calcul de la pct. 2 despre care reclamații arată că nu știu dacă a fost aplicată așa cum e menționată la acest punct; pct. 4 referitor la impunerea unor renunțări la orice reclamații fată de metoda de notificare;

- clauzele prevăzute la art. 7 "dobânzi penalizatoare" pct. 2, cuantumul acesteia fiind unul care, în condițiile în care reclamanții arată că abia își pot achita rata scadentă, doar adaugă sume de achitat către bancă și care menționează că le sunt imposibil de achitat;

- clauzele prevăzute la art. 8 "rambursarea creditului" pct. 5, în condițiile în care, corelat fiind cu art. 9 pct. 1 menționat mai sus, din contractul de credit bancar ipotecar, lasă băncii posibilitatea de a transfera oricând, o sumă de bani depusă în contul aferent contactului de credit de nevoi personale, în contul aferent contractului ipotecar, astfel arată că și în situația în care ar dori să achite o sumă parțială sau chiar totală pentru creditul de nevoi personale, această sumă poate fi transferată creditului ipotecar.

Pentru ambele contracte, reclamanții apreciază ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art. 14, respectiv art. 15, intitulate "alte clauze", respectiv "alte prevederi".

Totodată, reclamații solicită instanței să dispună anularea clauzelor mai sus menționate, să dispună recalcularea dobânzii aferente creditelor în funcție de marja fixă prevăzută în contractele inițiale de creditare: la contractul nr. x din 25.10.2007, prin scăderea indicelui LIBOR din dobânda de achiziție de 3,25% (marja fixa= 3,5% - valoare indice LIBOR la momentul ereditarii); la contractul nr. x din 25.10.2007 să dispună precizarea de către pârâta, care este " variabila băncii" sau " dobânda de referință a băncii" și fixarea acesteia ca și cuantum la momentul inițial al încheierii contractului.

Reclamanții au mai solicitat instanței:

- să dispună repunerea părților în situația anterioară inserării clauzelor abuzive și, drept consecință, să dispună obligarea pârâtei de a restitui reclamanților: sumele plătite cu titlu de comision de administrare, respectiv comision de monitorizare, de la data încheierii contractelor și până la data restituirii sumei; eliminarea din contract a acestor comisioane; suma percepută abuziv, ca urmare a modificării de către pârâtă a ratei anuale a dobânzii curente, începând cu data încasării ei și până la restituirea acesteia;

- să dispună, ca urmare a constatării ca fiind abuzive a clauzelor menționate mai sus, în contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 25.10.2007, modificarea acestora și stabilizarea cursului de schimb CHF/LEU pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanți la cursul CHF/LEU valabil la data încheierii contractului (25.10.2007), începând cu data scadenței primei rate și până la finalizarea raporturilor contractuale dintre părți.

Reclamanții au mai solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziții legale privind protecția consumatorilor.

Prin Sentința civilă nr. 727 din 21 decembrie 2016, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință:

A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. b), c), e) privind comisionul de administrare a creditului, comisionul de rambursare în avans și comisionul de notificare din contractul de credit nr. x din 25.10.2007.

A respins capetele de cerere ce vizează clauzele înscrise la art. 6 referitoare la dobânzile contractuale, art. 7 "dobânzi penalizatoare", precum și cele din art. 9 referitoare la alte condiții de plată, din același contract.

A constatat caracterul abuziv al clauzelor prev. la art. 5 pct. 1 lit. d), e), f) privind comisionul de monitorizare, de rambursare în avans și de notificare din contractul de credit nr. x din 25.10.2007 .

A respins capetele de cerere ce vizează clauzele înscrise la art. 6, dobânzi, art. 7 dobânzi penalizatoare, art. 8 rambursarea creditului, din același contract.

A declara nulitatea absolută a clauzelor constatate ca fiind abuzive din cele două contracte de credit.

A dispus repunerea părților în situația anterioară înscrierii acestor clauze și a obligat pârâta să restituie reclamanților sumele încasate fără drept, în temeiul clauzelor contractuale constatate abuzive, respectiv suma de 687,70 CHF, cu dobânda calculată în raportul de expertiză contabilă de 379,88 euro din contractul de credit x/2007, precum și suma de 564,30 CHF aferentă comisionului de administrare a creditului.

A respins celelalte capete de cerere din acțiune.

A obligat intimata C. S.A. să achite suma de 1.200 RON reprezentând onorariu expert, în contul Biroului Local de Expertize Bistrița.

A obligat intimata C. S.A. să achite reclamanților suma de 1.000 RON, cheltuieli parțiale de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât reclamanții A. și B., cât și intimata C. S.A., care au formulat critici de nelegalitate și netemeinicie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, la 16 iunie 2017, sub nr. x/2015.

Prin Decizia civilă nr. 678 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a respins apelul declarat de C. S.A. membră a D. împotriva Sentinței civile nr. 727 din 21.12.2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. x/2015.

A admis, în parte, apelul incident declarat de A. și B. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea următoarelor clauze stabilite în contractul de credit nr. x din 25.10.2007, astfel:

a) parțial clauza 6 pct. 3 din contract, în partea referitoare la dispoziția conform căreia împrumutatul renunță la orice plângere, apărare sau reclamație ulterioară cu privire la faptul că metoda de notificare a fost nepotrivită sau inadecvată, precum și semnificația acceptării tacite a noului procent de dobândă, în contextul omisiunii de rambursare de către împrumutat a ratelor nescadente, a restului creditului angajat și a dobânzilor aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării dobânzii.

b) parțial clauza 9 pct. 1 din contract în partea referitoare la autorizarea băncii de a face în numele și pe contul împrumutatului orice operațiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deținute de împrumutat în conturile sale de disponibilități în moneda contractului, la cursul practicat de bancă, în ziua operării, precum la preluarea în sarcina sa de către împrumutat a eventualelor diferențe de schimb valutar.

c) integral clauza 10.1.9 din contract: "În caz de neexecutare, Banca poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției, fără a fi necesară notificarea prealabilă a împrumutatului sau îndeplinirea vreunei alte formalități judiciare sau extrajudiciare".

d) clauza 14 care obligă reclamanții consumatori să suporte orice consecință patrimonială ar fi generată de intervenția unor modificări, interpretări sau aplicări ale legislației.

e) clauza 15 pct. 3, pct. 5 și pct. 8 din contract;

- clauza 15 pct. 3 potrivit căreia "Nerespectarea de către împrumutat și/sau codebitor a oricărei obligații asumate prin prezentul contract, și/sau contractele accesorii acestuia, inclusiv a obligațiilor decurgând din polițele de asigurare încheiate constituie caz de culpă și acordă dreptul băncii de a declara întregul credit scadent. Constituie deasemenea caz de culpă nerespectarea de către orice persoană terță a obligațiilor față de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract, a angajamentelor asumate".

- clauza 15 pct. 5 în integralitate: "Banca are dreptul să declare întregul credit scadent, în cazul în care orice creditor al împrumutatului/codebitorului declanșează procedura executării silite împotriva acestuia/acestora sau în cazul în care apar modificări în situația financiară a împrumutaților sau în situația juridică a garanțiilor de natură să afecteze rambursarea obligațiilor față de bancă".

- clauza 15 pct. 8 în integralitate: "banca are dreptul să declare scadente toate obligațiile din prezentul contract în cazul în care împrumutatul are alte obligații față de bancă, care nu au fost onorate la termen, și ca urmare, au fost declarate scadente, considerându-se această situație caz de culpă conform prezentului contract".

A dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/LEU, pentru efectuarea plății ratelor în temeiul contractului de credit mai sus menționat, pe toată durata acestuia, la cursul Băncii Naționale a României valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 2,0049 RON/1 CHF și a dispus calcularea ratelor în RON, pornind de la acest curs.

A dispus restituirea către reclamanți a sumelor reprezentând diferența dintre ratele calculate la cursul Băncii Naționale a României RON/CHF de la data acordării creditului în temeiul contractului nr. x din 25.10.2007 și ratele efectiv achitate de către reclamanți pe parcursul derulării creditului.

A constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea următoarelor clauze stabilite în contractul de credit nr. x din 25.10.2007, astfel:

a) caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la punctul 6 pct. 1 lit. a), referitoare la stabilirea dobânzii variabile în funcție de "dobânda de referință a băncii".

b) Clauza 6 pct. 4 din contract, parțial, referitor la dispoziția conform căreia împrumutatul renunță la orice plângere, apărare sau reclamație ulterioară cu privire la faptul că metoda de notificare a fost nepotrivită sau inadecvată, precum și semnificația acceptării tacite a noului procent de dobândă, în contextul omisiunii de rambursare de către împrumutat a ratelor nescadente, a restului creditului angajat și a dobânzilor aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării dobânzii.

c) Clauza 14 pct. 1 în integralitate "Nerespectarea de către împrumutat și/sau codebitor a oricărei obligații asumate prin prezentul contract, respectiv a oricărei obligații asumate prin contractele de garanție personală încheiate de către împrumutat cu societatea de asigurare agreată de către bancă, constituie caz de culpă și acordă dreptul băncii de a declara întregul credit scadent . . . . . . . . . . .

Constituie deasemenea caz de culpă nerespectarea de către orice persoană terță a obligațiilor față de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract, a angajamentelor asumate".

d) Clauza 14 pct. 3 în integralitate: "Banca are dreptul să declare întregul credit scadent, în cazul în care orice creditor al împrumutatului/codebitorului declanșează procedura executării silite împotriva acestuia/acestora".

e) Clauza 14 pct. 6 în integralitate: "banca are dreptul să declare scadente toate obligațiile din prezentul contract în cazul în care împrumutatul are alte obligații față de bancă, care nu au fost onorate la termen, și ca urmare, au fost declarate scadente, considerându-se această situație caz de culpă conform prezentului contract".

f) Clauza 14 pct. 7 în integralitate: "pentru orice caz de culpă, banca are dreptul de a lua, în ordinea preferată, oricare dintre următoarele măsuri: sistarea temporară sau definitivă, fără preaviz, a tragerilor de credit din contract, sau declararea tuturor datoriilor scadente; recuperarea creditului acordat, din conturile de disponibilități ale împrumutatului; valorificarea bunurilor aduse în garanție".

g) Clauza 15 care obligă reclamanții consumatori să suporte orice consecință patrimonială ar fi generată de intervenția unor modificări, interpretări sau aplicări ale legislației.

A dispus restituirea către reclamanți a sumelor percepute cu titlu de dobândă după primul an de derulare a creditului, constând în diferența dintre dobânda calculată și percepută prin aplicarea mecanismului stabilit prin clauza 6.1.a. din contract, în funcție de dobânda de referință a băncii, și dobânda stabilită prin aplicarea exclusivă a marjei de 4,9750%.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A obligat apelanta intimată C. S.A. să plătească apelanților intimați A. și B. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtă C. S.A. membră a D., prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului incident formulat de către intimații-reclamanți A. și B. și admiterii apelului formulat de către recurenta-pârâtă împotriva Sentinței civile nr. 727 din data de 21 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți.

Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat instanței de recurs să dispună repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimaților-reclamanți la restituirea sumelor încasate prin implementarea deciziei recurate, precum și la plata cheltuielilor de judecată avansate de recurenta-pârâtă, atât în faza apelului, cât și în faza recursului.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă, în cuprinsul căruia, între altele, se apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor instanței cuprinse în încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2018, raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat părților din proces, cărora li s-a pus în vedere să formuleze, în scris, un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată recurentei-pârâte la 5 martie 2018 .

Cum termenul de recurs de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., curge de la data comunicării hotărârii apelate, rezultă că acest termen a început să curgă la 5 martie 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

În condițiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 5 martie 2018, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 5 aprilie 2018.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurenta-pârâtă a expediat prin poștă electronică (e-mail) cererea de recurs la data de 10 aprilie 2018, ora 16:48, fiind înregistrată la 11 aprilie 2018, conform art. 199 C. proc. civ.

Având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speță devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurenta-pârâtă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) și art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. membră a D. împotriva Deciziei civile nr. 678/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. membră a D. împotriva Deciziei civile nr. 678/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2019.

GGC - ED