ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2381/2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 24 aprilie 2019 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul A. a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător B. și C..

Prin încheierea din data de 6 mai 2019 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A..

Împotriva încheierii din data de 6 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., în susținerea căruia, s-a arătat, în esență, că petentul A. a satisfăcut obligația de plată a taxei judiciare de timbru la data de 6 mai 2019.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 19 septembrie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiții exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părți, iar cea de a doua condiție să fie declarat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii care privește fondul cauzei.

Din verificările efectuate se constată că în cadrul judecății în apel nu a fost pronunțată o hotărâre pe fondul cauzei, cauza fiind amânată succesiv la termenele de 7 mai 2019, 23 mai 2019 și 13 iunie 2019. La ultimul termen acordat în cauză instanța de apel în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ. a suspendat judecata apelului până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie.

Totodată, se constată că recurentul atacând cu recurs încheierea din data 06 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a nesocotit dispozițiile art. 53 alin. (1) teza II C. proc. civ., formulând calea de atac înainte de soluționarea litigiului pe fond și comunicarea acestei hotărâri.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Astfel, se constată că recurentul A., atacând cu recurs numai încheierea din data de 06 mai 2019 pronunțată în soluționarea cererii de recuzare, a nesocotit dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat împotriva încheierii din 6 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne-Departamentul pentru Situații de Urgență, Detașamentul de Pompieri "Chimiștilor", Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București - Ilfov și Grupul de intervenție nr. 3.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM