CtEDO 25.09.2008 Auto

GLUKHIKH v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
25.09.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GLUKHIKH v. RUSSIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Valeriy Petrovich Glukhikh, este un național rus care s-a născut în 1953 și locuiește în Stepnoye, un sat din regiunea Kurgan. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev și dna V. Milinchuk, foste reprezentante ale Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un agricultor. La o dată neespecificată, Ministerul Finanțelor l-a interzis pentru a recupera o datorie în temeiul unui acord de împrumut. La 18 martie 2003, Curtea Comercială a Regiunii Kurgan („Curtea Comercială”) a decis împotriva reclamantului și în favoarea reclamantului. Hotărârea ar putea fi contestată în termen de o lună de la data livrării acesteia. Cu toate acestea, nu a fost depusă niciun recurs în acest termen de către Ministerul Finanțelor. Cu toate acestea, la 6 iunie 2003, Curtea Comercială a acordat reclamantului cererea de prelungire a termenului pentru depunerea unui recurs și a programat ședința de recurs pentru 1 iulie 2003. La 1 iulie 2003, Divizia de Apel a Curții de Comerț a suspendat examinarea cazului, menționând că reclamantul nu a apărut și că a fost informat în mod corespunzător de audierea prin scrisoarea din 17 iunie 2003. La 14 august 2003, Divizia de Apel a Curții Comerciale, după ce a remarcat că reclamantul a fost informat în mod corespunzător de audierea și nu a apărut, a acordat recursul Ministerului Finanțelor și a recuperat de la reclamant suma împrumutului și a costurilor juridice. Această decizie a achiziționat forța juridică în aceeași dată. La 19 august 2003, Curtea comercială a emis o scrisoare de executare. La 1 decembrie 2003, un judecător i-a instituit o procedură de executare. Potrivit reclamantului, el a aflat că recursul a fost depus și că o audiere de recurs a avut loc în august 2003 de la hotărârea judecătorului din 1 decembrie 2003 de instituire a procedurii de executare. El nu a indicat data exactă la care a primit această decizie. La 16 decembrie 2003, judecătorul l-a chemat în biroul său. Reclamantul a afirmat că nu a fost notificat nici din cauza recursului care a fost depus, nici din data audierii de recurs. El nu a fost furnizat nici o copie a deciziei de recurs. Reclamantul nu a solicitat permisiunea de a depune un recurs de cazare din timp. Reclamantul a susținut că a informat Curtea Comercială din regiunea Kurgan că intenționează să solicite Curtea și că trebuie să facă copie a anumitor documente din dosarul în acest scop. El a afirmat că, atunci când a ajuns la Curtea Comercială din regiunea Kurgan, nu a fost autorizat să intre. Codul de procedură comercială al Federației Ruse din 24 iulie 2002 prevede, în părțile sale relevante, cum urmează: părțile la procedură pot face apel împotriva deciziilor Diviziei de Apel a Curții Comerciale la Divizia de Casare a Curții Comerciale (art. 273). Un recurs de cazare poate fi depus în termen de două luni de la data intrării în vigoare a deciziei atacate. La cererea unei părți la procedură, Divizia de cassare a Curții Comerciale poate prelungi termenul pentru depunerea unui recurs de cassare în cazul în care o astfel de cerere este depusă în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a deciziei atacate și dacă instanța constată că termenul nu a fost îndeplinit din motive valabile (art. 276). Divizia de cassare a Curții Comerciale verifică legalitatea deciziilor și hotărârilor adoptate de Divizia de Apel, stabilind dacă legea susținută și procedurală a fost aplicată în mod corespunzător în timpul examinării cauzei și ținând seama de argumentele recursului de cassare (art. 286). După examinarea recursului de cassare, Divizia de cassare a Curții Comerciale poate anula decizia atacată și trimite cazul la instanța care a adoptat această decizie pentru o nouă examinare în cazul instanței respective care au încălcat legislația procedurală (art. 287). Examinarea cauzei în absența unei părți la procedură care nu au fost informate în mod corespunzător de ședință constituie un motiv pentru Divizia de Casezare a Curții Comerciale de a anula decizia atacată (art. 288).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă