ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1965/2019

HOTĂRÂRE

06.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1965/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, la data de 12 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, C. SRL: interzicerea fabricării, prezentării și vânzări pachetelor de țigări "D." și "E." cu imaginea fiului lor decedat F. de către pârâtul C.; obligarea pârâților la retragerea de pe piața tutunului a pachetelor de țigări menționate; obligarea Guvernului României și a Ministerului Sănătății de a lua măsuri pentru excluderea, din galeria de imagini din cadrul avertismentelor combinate prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 201/2016, a imaginii fiului lor decedat F.; obligarea în solidar a Guvernului României și a Ministerului Sănătății la plata daunelor morale în sumă de 5.000.000 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și 453 C. proc. civ., art. 256, art. 1531 alin. (3) C. civ.

Prin Sentința nr. 300 din 18 decembrie 2018, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin Sentința nr. 1370 din 7 iunie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat conflictul de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că reclamanții au formulat o cerere având ca obiect o obligație de a nu face, o obligație de a face, precum și un petit întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, solicitând obligarea Guvernului României și a Ministerului Sănătății la plata unor daune morale în cuantum de 5.000.000 RON.

Prin raportare la obiectul cererii, precum și la calitatea de persoane juridice de drept public a doi dintre pârâți, devin incidente în cauză, sub aspectul regulilor de competență, prevederile art. 111, 112 și 113, pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, conform art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanța de la sediul pârâtului.

Potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Cele două texte legale reglementează o competență teritorială alternativă, iar conform art. 116 C. proc. civ., alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține exclusiv reclamantului, care are dreptul de a decide ce instanță competentă dorește să sesizeze. Asupra acestei alegeri nu pot interveni nici pârâții, nici instanța de judecată, câtă vreme era respectă criteriile legale stabilite de normele de competență alternativă incidente.

În cauză, reclamanții, domiciliați în Suceava, au înțeles să învestească tribunalul de la domiciliul lor cu judecarea prezentei cauze, având în vedere calitatea de autorități publice a două dintre pârâte, respectând, așadar, prevederile art. 111 C. proc. civ.

Mai mult, cu privire la capătul de cerere întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, pe lângă calitatea pârâtelor de instituții publice centrale, sunt incidente și normele de competență teritorială alternativă prevăzute de art. 113 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul obligațiilor izvorâte din săvârșirea unei fapte ilicite, este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Or, având în vedere că în cauză se solicită acordarea de daune morale pentru suferințele pretins suportate de reclamanți prin utilizarea imaginii fiului lor decedat pe anumite pachete de țigări, locul săvârșirii prejudiciului este, din punctul de vedere al competenței teritoriale, la domiciliul acestora.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele argumente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Astfel, dispozițiile art. 111 și art. 113 C. proc. civ. reglementează cazurile de competență de ordine privată în care dreptul de opțiune aparține exclusiv reclamantului care, potrivit art. 166 din același cod, are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat interzicerea fabricării, prezentării și vânzări pachetelor de țigări "D." și "E." cu imaginea fiului lor decedat F. de către pârâtul C.; obligarea pârâților la retragerea de pe piața tutunului a pachetelor de țigări menționate; obligarea Guvernului României și a Ministerului Sănătății de a lua măsuri pentru excluderea, din galeria de imagini din cadrul avertismentelor combinate prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 201/2016, a imaginii fiului lor decedat F.; obligarea în solidar a Guvernului României și a Ministerului Sănătății la plata daunelor morale în sumă de 5.000.000 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Rezultă că obiectul acțiunii este o obligație de a nu face, o obligație de a face, precum și un petit întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, constând în obligarea Guvernului României și a Ministerului Sănătății la plata unor daune morale pentru prejudiciul creat prin utilizarea imaginii fiului decedat al reclamanților, pe anumite pachete de țigări

Potrivit art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanța de la sediul pârâtului, iar potrivit art. 113 pct. 9, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Cum în cauză doi dintre pârâți sunt autorități publice centrale, iar locul săvârșirii prejudiciului, astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, este la domiciliul reclamanților, din ambele perspective normative, instanța competentă este cea de la domiciliul reclamanților, respectiv Tribunalul Suceava.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.