ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

La data de 19.05.2016 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A., prin mandatar B., împotriva Deciziei civile nr. 2517/25.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași.

Prin încheierea din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de revizuenta A. prin mandatar B., ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 4811 din 17 octombrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. prin mandatar B., împotriva Deciziei civile nr. 2517/25.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași, ca netimbrată.

Împotriva Deciziei civile nr. 4811 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuenta-reclamantă A. prin mandatar B. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea atacată pe calea cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 201 din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 s-a respins recursul declarat de A. prin mandatar B. împotriva Deciziei civile nr. 4811 din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a constatat că, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., Decizia nr. 4811 din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal este definitivă.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri date asupra unei cereri de revizuire a unei decizii pronunțate în contestație în anulare, decizie care este definitivă. Astfel, și decizia pronunțată în soluționarea revizuirii este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar a constatat că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 201 din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ pronunțată în Dosarul nr. x/2016 revizuenta A., prin mandatar B., a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. și art. 509 alin. (2), (6), (7) și 8 C. proc. civ., cerere de revizuire.

În motivarea prezentei căi de atac, revizuenta a susținut, în esență, că decizia atacată prin care s-a respins recursul ca inadmisibil privește hotărârea Curții de Apel București prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de revizuire, ambele hotărâri fiind nelegale, deoarece în Dosarul nr. x/2016, ce a avut ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, a invocat prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 188/2007, referitoare la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire de față, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În ceea ce privește admisibilitatea acesteia, este necesar ca, pe lângă invocarea motivelor expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de revizuire să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Decizia nr. 201 din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de recurentă.

Înalta Curte reține că în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.

De altfel, dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, iar prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. sunt constituționale în raport cu criticile formulate, reținând următoarele: "Astfel, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., atunci când completul de filtru este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în condițiile legii, ținând seama și de punctele de vedere ale părților exprimate cu privire la raportul asupra recursului, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților și care nu este supusă niciunei căi de atac. Prin urmare, completul de filtru analizează în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. nulitatea recursului pentru lipsa condițiilor sale de formă intrinseci sau extrinseci, în condițiile în care acestei analize îi succede verificarea temeiniciei recursului, atunci când el este admisibil."

În contextul în care demersul revizuentei este îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura de filtru, nesusceptibilă de cale de atac, motivele invocate pe calea cererii de revizuire nu pot fi analizate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) și ale art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 201 din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.

GGC - GV