ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 26/2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2012 pe rolul Tribunalului Prahova la secția I civilă, reclamatul SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea pârâtului la plata sumei de 380.000 euro echivalentul în RON la data introducerii acțiunii în valoare de 1.723.262 RON, reprezentând contravaloare beneficiu pentru investițiile realizate pe terenul proprietatea acestuia, investiții realizate potrivit art. 18 din contractul încheiat între părți, care arată că dacă la finalul celor 24 de luni de funcționare a contractului, proprietarul nu mai prelungește acordul dar utilitățile sunt realizate, proprietarul terenului achită investitorului contravaloarea utilităților (tronson comun pentru tot ansamblu) la valoarea de 200% față de suma investită dovedită.

Societatea reclamantă la data de 10.12.2012 a depus cerere precizatoare la acțiunea principală prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 380.000 RON echivalentul în RON la data introducerii acțiunii în valoarea de 1.723.262 RON, reprezentând contravaloare beneficiu pentru investițiile realizate pe terenul proprietatea pârâtului, teren situat în comuna Păulești, sat. x, jud. Prahova, teren înscris în CF x UAT Păulești. A precizat că acțiunea arătând faptul că investițiile au fost efectuate pe terenul situat în comuna Păulești, sat. x, jud. Prahova, teren înscris în Cartea Funciară x și număr cadastral x, teren identificat cu tarla x, 37/2, 410/2, iar suma de 380.000 euro echivalent în RON de 1.723.262 RON la data introducerii acțiunii, suma solicitată cu titlu de pretenții prin acțiune se va actualiza potrivit cursului leu/euro de la data pronunțării hotărârii.

Prin Sentința nr. 94 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția de insuficientă timbrare, s-a anulat cererea formulată de reclamant SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul B. ca netimbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC A. SRL, care a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală întrucât de la data de 10.12.2012 și până la data de 15.02.2013 cauza trebuia judecata mai întâi pe cererea de sechestru asigurător și ulterior se putea pronunța și asupra pretențiilor sale.

Prin Decizia nr. 107 din 21.11.2013 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul și a casat sentința apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Prin Sentința nr. 1986/14 octombrie 2015, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilități acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul B., a respins acțiunea formulată de SC A. SRL- prin lichidator judiciar CII C. și intervenientul D., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenientul D. și reclamanta SC A. SRL - societate în faliment, reprezentată de D., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La data de 14.09.2016 E. a formulat cerere de intervenție în sprijinul reclamantei A. SRL, solicitând admiterea în principiu a acesteia, respectiv a apelului formulat în cauză și pe cale de consecință a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2012.

Prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 49 și urm. vechiul C. proc. civ., s-a admis în principiu cererea de intervenție formulată de E. în sprijinul reclamantei SC A. SRL.

Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat instanța de fond s-a pronunțat pe această excepție, nu s-a formulat apel.

Prin Decizia nr. 185 din 28 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special D. al SC A. SRL A fost anulat apelul declarat de SC A. SRL societate în faliment, reprezentată de D. în calitate de administrator statutar, administrator special al societății, împotriva Sentinței nr. 1986 din data de 14 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul - pârât B., intimatul Cabinetul Individual de Insolvență C. în calitate de lichidator judiciar SC A. SRL - societate în faliment, intervenientul D., ca fiind formulat de o persoană care nu are calitate de reprezentant. A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta E. în interesul reclamantei SC A. SRL, ca neîntemeiată. A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul intervenient D., împotriva Sentinței nr. 1986 din data de 14 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul - pârât B., intimatul Cabinetul Individual de Insolvență C. în calitate de lichidator judiciar SC A. SRL - societate în faliment, și reclamanta SC A. SRL - societate în faliment, reprezentată de D.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs D. și SC A. SRL care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte, a stabilit în sarcina recurentului intervenient obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 10.515,50 RON și respectiv 5 RON timbru judiciar în baza art. 1 din O.G. nr. 32/1995.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată.

Având în vedere că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 17.01.2018, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare va admite excepția netimbrării recursului intervenientului D. și în consecință, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul - intervenient D. împotriva Deciziei nr. 185 din 28 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, verificând regularitatea sesizării instanței de către recurenta-reclamantă SC A. SRL, din perspectiva prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, semnătura și constatând că, în speță, cererea de recurs de față a fost semnată și ștampilată de avocat, iar nu de lichidatorul judiciar, a dispus citarea lichidatorului recurentei cu mențiunea de a-și însuși recursul formulat în cauză potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, sub sancțiunea dispozițiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ., pentru termenul de judecată din 17.01. 2018.

Prin adresa depusă la dosar, lichidatorul judiciar al recurentei-reclamante SC A. SRL, a învederat instanței că nu își însușește recursul declarat de avocat motiv pentru care instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului în temeiul art. 161 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, reținând neconformarea recurentei în sensul mai sus arătat, constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 133 C. proc. civ., aplicabile în baza art. 298, coroborate cu art. 316 potrivit cărora cererea de chemare în judecată, în speță cererea de recurs, care nu cuprinde, semnătura, va fi declarată nulă, drept pentru care, urmează a se da eficiență dispozițiilor art. 161 C. proc. civ., raportat la art. 133 și 137 C. proc. civ. sens în care se va admite excepția lipsei calității de reprezentant și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva aceleiași decizii, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte, reținând culpa procesuală, va obliga recurenții D. și SC A. SRL să plătească intimatului B. suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării recursului intervenientului D.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-intervenient D. împotriva Deciziei nr. 185 din 28 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite excepția lipsei calității de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă SC A. SRL împotriva aceleiași decizii, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant.

Obligă recurenții D. și SC A. SRL să plătească intimatului B. suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2018.

GGC - GV