Decizia nr. 13/2018 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin contestația în anulare declarată de A. împotriva Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, s-a solicitat suspendarea executării deciziei contestate, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare, ce face obiectul dosarului nr. x/2017

Cererea formulată de petenta A. privind suspendarea executării silite a Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă, prin încheierea din 20 septembrie 2017 pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/2017. A fost restituită cauțiunea în cuantum de 1000 RON consemnată la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție prin recipisa de consemnare nr. x din 18.09.2017 emisă de B.- Sucursala Sala Palatului, aflată în Registrul de valori al instanței la poziția 637/2017.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și art. 507 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea încheierii și reținerea cauzei spre soluționare, cu consecința admiterii cererii de suspendare executare a Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. În motivarea contestației în anulare, s-a susținut că dezlegarea dată cererii de suspendare a executării silite a Hotărârii nr. 1000/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ce reprezintă un titlu executoriu pentru intimata SC C. SRL, prin lichidator judiciar D. SPRL, este rezultatul unei erori materiale. Astfel, contestatoarea a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanță că motivele invocate în susținerea cererii de suspendare a executării nu se circumscriu celor care să justifice luarea acestei măsuri, precum și faptul că nu ar fi dovedit prejudiciul pe care l-ar suferi, ca urmare a executării silite. Sub acest aspect, contestatoarea a reluat situația de fapt, arătând în principal că în cadrul cererii de suspendare au fost dezvoltate motive temeinice, respectiv lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, faptul că lucrările de reparații efectuate în cadrul cinematografului nu au fost recepționate, că prin procesul-verbal din 14 octombrie 2010 au fost consemnate doar o parte din lucrările cuprinse în devizul oferta, iar în lipsa reprezentantului intimatei acestea nu au putut fi puse în discuție, precum și faptul că între părți nu s-a încheiat niciun contract de antrepriză. De asemenea, s-a mai arătat că, în situația în care s-ar trece la executarea silită, contestatoarei i s-ar produce un prejudiciu ce nu mai poate fi recuperat având în vedere starea de insolvență în care se află intimata.

Prin concluziile scrise, intimata SC C. SRL, prin lichidator judiciar D. SPRL, a solicitat respingerea contestației în anulare, întrucât aspectele invocate de către contestatoare vizează o eroare de judecată, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. reglementând erorile materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecării cauzei.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., obiectul contestației fiind reglementat diferit, în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 503 C. proc. civ., pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare sunt toate hotărârile definitive enumerate în art. 634 din același Cod. Alin. (2) și (3) ale art. 503 C. proc. civ. reglementează o altă serie de motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanțelor de recurs și cele ale instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. În cauză, contestatoarea A. și-a întemeiat, în fapt și în drept, contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Obiectul prezentei contestații în anulare îl constituie încheierea din 20 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, prin care cererea petentei A. privind suspendarea executării silite a Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 pronunțată de aceeași instanță a fost respinsă. Așadar, încheierea pronunțată în condițiile art. 507 C. proc. civ., împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, nu poate fi analizată din perspectiva prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu constituie o hotărâre dată în recurs sau o hotărâre a instanței de apel care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 20 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.