ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2913/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 aprilie 2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Școala de Agenți de Poliție "Vasile Lascăr" Câmpina și Ministerul Afacerilor Interne Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, pentru ca, în baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună Anularea Deciziei Medicale nr. x din 15 martie 2017 emisă de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I., ca fiind nelegală.

Prin Sentința nr. 57/CA din 22 martie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Școala de Agenți de Poliție "Vasile Lascăr" Câmpina și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Școala de Agenți de Politie "Vasile Lascăr" Câmpina, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Afacerilor Interne Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară și a anulat Decizia Medicală nr. x din 15 martie 2017 emisă de Direcția Medicală Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a MAI.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, în esență, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că diagnosticul stabilit în privința intimatei-reclamante este rezultatul evaluării complete și complexe prin internare în secția de psihiatrie a Spitalului de Urgență Prof. Dr. D. Gerota și evaluare psihologică de specialitate efectuată de psihologul Spitalului MAI.

A învederat recurenta că, în luna decembrie 2016 intimata-reclamantă, pe fondul unor discuții intrafamiliale dezamăgitoare, conform Procesului-verbal de unitate nr. x din 14 februarie 2017, și-a autoprovocat leziuni pe partea anterioară a articulației pumnului cu un cuțit de bucătărie, fiind prezentată la UPU a Spitalului Municipal Câmpina, unde s-a realizat toaleta plăgilor și a fost diagnosticată, în urma consultului psihiatric cu "Reacție acută la stres".

Diagnosticul stabilit de UPU Spitalul Municipal Câmpina a fost menținut și în urma internării în Spitalul de Urgență Prof. Dr. D. Gerota, pentru evaluarea psihiatrică și psihologică de specialitate, Decizia medicală nr. x din 23 februarie 2017 fiind rezultatul coroborării tuturor datelor medicale ale intimatei-reclamante.

Totodată, decizia medicală contestată, emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei medicale nr. x/2017, a avut în vedere coroborarea tuturor datelor medicale, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a MAI, statuând, conform baremului medical prevăzut de Ordinul nr. 107 din 9 iulie 2014, parag. 130 alin. (4) lit. a), că nu există posibilitatea menținerii intimatei-reclamante în cadrul instituțiilor de învățământ, clasarea medicală ca inapt pentru tipul de afecțiune menționat fiind fără echivoc specificată.

A mai învederat că diagnosticul stabilit în Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2017 din 2 februarie 2018, de "problemă de fază de viață" poate fi înțeles în viața civilă, însă nu poate fi acceptat în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, sistem ce presupune portul și accesul la armament și muniție, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă recunoaște premeditarea gestului și comportamentul dezadaptativ major pe care l-a manifestat în luna decembrie 2016.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 3 iulie 2018, intimata-pârâtă Școala de Agenți de Poliție "Vasile Lascăr" Câmpina a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, admisă de prima instanță, în raport de faptul că actul administrativ contestat nu emană de la intimata-pârâtă.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 9 iulie 2018, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că diagnosticul stabilit prin decizia medicală contestată nu a fost confirmat prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză, împotriva căruia recurenta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni.

Prin Rezoluția completului investit cu soluționarea cauzei din 3 decembrie 2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, a fost fixat termen de judecată în ședința publică de la 19 noiembrie 2020.

La solicitarea recurentei-reclamante înregistrată la data de 14 decembrie 2018, Înalta Curte, prin încheierea dată în ședința de la 7 februarie 2019, a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată de la 9 noiembrie 2020 la 16 mai 2019, apreciind ca întemeiate motivele invocate de recurenta-reclamantă în susținerea cererii de preschimbare.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va admite recursul, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Intimata-reclamantă A. a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea comună a art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalității Deciziei medicale nr. x din 15 martie 2017 prin care Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a MAI a soluționat contestația formulată de intimata-reclamantă împotriva Deciziei medicale nr. x din 23 februarie 2017 prin care s-a menținut diagnosticul clinic și funcțional de "Reacție acută de stres. Autoagresiune în antecedente" afecțiune ce se încadrează la categoria "inapt" pentru a urma instituțiile militare (similare) de învățământ, conform baremului medical prevăzut de Ordinul nr. 107/2014, parag. 130 alin. (4) lit. a).

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit întemeiate criticile de nelegalitate invocate de către intimata- reclamantă, reținând că diagnosticul comisiei de expertiză în baza căruia intimata-reclamantă a fost declarată "inapt" nu a fost confirmat prin raportul de expertiză medico-legală psihiatric întocmit în cauză de către Serviciul Clinic Județean de Medicină Legală Constanța.

Această soluție nu este împărtășită de către instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt stabilită în baza înscrisurilor administrate.

Astfel, din actele medicale depuse la dosar, rezultă în mod incontestabil următoarea situație de fapt:

Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul MAI - emitenta actului administrativ contestat, recurentă în cauza de față, a fost sesizată, conform art. 10 alin. (4) din Ordinul nr. 66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară, cu soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei medicale nr. x din 23 decembrie 2017.

În urma coroborării datelor de anamneză și heteroanamneză (Nota de relații nr. x din 14 februarie 2017 întocmită de psihologul școlii, Nota de relații nr. x din 14 februarie 2017 întocmită de dirigintele acesteia, Procesul-verbal de unitate nr. x din 14 februarie 2017 întocmit de Școala de Agenți de Poliție "V. Lascăr" Câmpina, Fișa UPU nr. x a Spitalului Municipal Câmpina) cu investigațiile clinice și paraclinice efectuate în Spitalul de Urgență "Prof. dr. D. Gerota" București - respectiv Bilet de ieșire din spital nr. x din 6 februarie 2017 și Raport de psihodiagnostic și evaluare clinică nr. x din 7 februarie 2017, în ședința ordinară din data de 15 martie 2017 Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.l. a emis Decizia Medicala nr. x prin care a stabilit faptul că, eleva A., prezintă diagnosticul "Reacție acută de stres - autoagresiune în antecedente", afecțiune ce se încadrează ca "inapt pentru a urma instituțiile militare (similare) de învățământ, conform baremului medical prevăzut de O.M.A.I. nr. 107 din 9 iulie 2014, parag. 130 alin. (4) lit. a).

În cadrul procedurii judiciare de primă instanță, judecătorul fondului a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, având ca obiective:

- dacă reclamanta suferă de vreo boală psihică, sau dacă stresul la care se face referire în Decizia medicală se datorează vreunei astfel de boli;

- dacă autoagresiunea la care s-a făcut referire reprezintă o consecință a unei astfel de manifestări medicale, comisia urmând a avea în vedere toate actele medicale avute în vedere de către comisia ce a emis decizia contestată, precum și examinarea reclamantei.

Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x din 2 februarie 2018 s-a concluzionat că:

"din evaluarea tuturor datelor medicale și nemedicale puse la dispoziție, precum și din examenele psihic și psihologic actuale, în conformitate cu normele diagnostice stabilite de DSM IV, considerăm că numita A. a prezentat la data de 15 decembrie 2016 o Problemă de fază de viață. Examenul psihic, efectuat la Spitalul Municipal Câmpina, nu întrunește criteriile diagnosticului de Reacție acută de stres.

Actul autovătămător a fost demonstrativ, neinspirat, pe care susnumita îl recunoaște și îl regretă, fiind urmarea unui management defectuos a relației din partea familiei. Scopul a fost de a le atrage atenția familiei, în vederea corectării atitudinii acesteia".

Totodată, în cuprinsul capitolului 3.2.1, s-au reținut următoarele:

"toleranță la frustrare scăzută în contextul tensiunii psihoemoționale generată de privarea comunicării cu mama, atitudinea mamei/familiei a fost semnificată ca rejectare ceea ce a condus la un act cu caracter demonstrativ în scopul de a atrage atenția familiei.

Se recomandă - consiliere psihologică pentru A. și intervenție terapeutică pentru părinți, deoarece ei reprezintă punctul vulnerabil al A. în relația sa cu sine și cu realitatea pe care aceștia, indirect o pot destabiliza, întrerupând pe termen scurt coerența emoțională și comportamentală a A.".

În raport de situația de fapt Curtea de apel a admis acțiunea și a anulat decizia medicală contestată, însă soluția este criticabilă întrucât, în considerentele sentinței recurate, instanța de fond nu a lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, în sensul că verificarea legalității deciziei medicale nu s-a realizat prin raportare la dispozițiile Ordinului nr. 107/2014 pentru aprobarea baremelor medicale pentru admiterea la unitățile/instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, pentru ocuparea funcțiilor de soldat/gradat profesionist, precum și pentru candidații care urmează a fi chemați/rechemați/încadrați în rândul cadrelor militare în activitate/polițiștilor în serviciu/funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în condițiile în care intimata-reclamantă solicită să continue studiile în cadrul unei unități de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, sistem ce presupune portul și accesul la armament și muniție.

În cauza de față, chiar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultau indicii că intimata-reclamantă prezintă o toleranță redusă la frustrare, recomandându-se o consiliere psihologică, situație în care se impunea încadrarea acestui comportament în cadrul baremului medical aprobat prin Ordinul nr. 107/2014.

Aceasta întrucât, verificând raportul dedus judecății prin prisma principiului proporționalității, instanța investită cu o acțiune în contencios administrativ obiectiv, de plină jurisdicție, poate modifica sau înlocui o sancțiune aplicată de autoritatea publică, în limitele propriei marje de apreciere.

Procedând la soluționarea cauzei, specifică prin obiectul său, în circumstanțele expuse, prima instanță nu a realizat o analiză completă și obiectivă a situației de fapt, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Sentinței nr. 57/CA din 22 martie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - CP