ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2030/2019

HOTĂRÂRE

12.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2030/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26 iulie 2018, astfel cum a fost precizată, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.322,24 RON, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2015 - 29.02.2016; obligarea pârâtei la plata sumei de 7.430,50 RON înmulțit cu 3, ca urmare a încălcării pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016, reprezentând remunerație acordată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.03.2016 - 31.07.2018; obligarea pârâtei la plata sumei de 2.659,30 RON înmulțit cu 3, ca urmare a încălcării pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016, reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 2, calculate conform Deciziilor ORDA nr. 10/2016 și nr. 120/2016; obligarea pârâtei la încheierea autorizațiilor/licențelor neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 1349 și urm. C. civ., Legea nr. 8/1996 și Deciziile ORDA nr. 399/2006, nr. 189/2013, nr. 10/2016 și nr. 120/2016.

Prin Sentința nr. 2191 din 22 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea soluției de declinare tribunalul a reținut că fapta ilicită ce face obiectul acțiunii constă în comunicarea operelor artiștilor interpreți reprezentați de CREDIDAM, fără autorizație legală, astfel cum este prevăzută de dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996. Această faptă ilicită se consumă la sediul pârâtei, care este situat în loc. Râșnov, jud. Brașov.

Locul unde s-a produs prejudiciul nu poate fi considerat locul unde trebuie făcută plata, întrucât acțiunea privește plata remunerațiilor în lipsa unei convenții de stabilire a locului plății. Reclamanta a indicat drept loc al producerii prejudiciului mun. București, însă acesta nu este opozabil pârâtei, în sensul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât litigiul nu este întemeiat pe existența unei convenții.

Totodată, acțiunea nu este una îndreptată împotriva persoanei reclamantei sau a bunurilor acesteia, astfel că alternativa de stabilire a competenței la locul de producere al prejudiciului nu își găsește aplicare în acest caz.

Tribunalul a mai reținut că reglementarea națională urmărește reglementarea cuprinsă în art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 44/2001, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție (cauza C-21/76 Gj Bier vs Mines de Potasse).

Curtea Europeană a statuat că locul producerii prejudiciului nu este locul unde reclamantul pretinde că a suferit pierderea economică și că dispoziția legală nu este menită să ofere protecție, în sensul stabilirii competenței în favoarea părții care pretinde reparația prejudiciului.

S-a mai reținut și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind amintite Deciziile nr. 561/2015 și nr. 3393/2014, în care s-a stabilit competența teritorială pentru soluționarea unor acțiuni similare, fie la sediul pârâtei, fie la locul săvârșirii faptei ilicite.

Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin Sentința nr. 223/S din 28 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivare instanța a reținut că în această ipoteză competența teritorială este una alternativă, pe lângă sediul pârâtei cererea putând fi introdusă și la instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantei, care a optat, în temeiul art. 116 C. proc. civ., pentru Tribunalul București, ca fiind locul producerii prejudiciului.

Colectarea sumelor în litigiu se realizează în contul bancar al reclamantei, care este deschis la B. Lipscani, în București, astfel că prejudiciul patrimonial a fost suportat de reclamantă în circumscripția Tribunalului București.

Art. 113 pct. 9 C. proc. civ. nu condiționează competența teritorială de o convenție privind stabilirea locului plății, întrucât o atare convenție este exclusă de incidența răspunderii civile delictuale.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 2.322,24 RON, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2015 - 29.02.2016, precum și a sumei de 7.430,50 RON înmulțit cu 3, aferentă perioadei 01.03.2016 - 31.07.2018; obligarea pârâtei la plata sumei de 2.659,30 RON înmulțit cu 3, reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 2 de cerere; obligarea pârâtei la încheierea autorizațiilor/licențelor neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Art. 113 pct. 9 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În speță, fapta ilicită care se impută pârâtei constă în comunicarea publică în scop ambiental a fonogramelor/prestațiilor artistice din domeniul audiovizual aparținând artiștilor interpreți fără a deține autorizații/licențe neexclusive valabile din partea CREDIDAM și fără a achita remunerațiile cuvenite, conform legii.

Astfel, în ceea ce privește locul săvârșirii faptei ilicite, acesta se situează în loc. Râșnov, la locația hotelului și restaurantului aparținând pârâtei.

Cât privește locul producerii prejudiciului, acesta este locul în care se face plata/încasarea sumelor reclamate de către colectorul unic, reclamantul în speță.

Potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății.

Cum sediul creditorului, în speță reclamantul, în calitate de colector unic, este în București și inclusiv unitatea bancară la care acesta are cont deschis este în aceeași localitate, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată (B. Lipscani), competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

La stabilirea competenței s-au avut în vedere și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, instanță care nu își putea invoca din oficiu necompetența de soluționare a cauzei, fiind ținută de alegerea făcută de reclamant, în raport de locul producerii prejudiciului.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 116 C. proc. civ., coroborate și cu prevederile art. 126 alin. (1) din același act normativ, văzând că în speță competența de soluționare a litigiului este una alternativă, Înalta Curte constată că revine Tribunalului București competența de soluționare a pricinii.