ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2128/2019

HOTĂRÂRE

19.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2128/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 27 noiembrie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor/Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din Comuna Pogăceanu și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului Mureș, a solicitat următoarele:

- obligarea pârâtelor Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din Comuna Pogăceaua, respectiv Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului Mureș la comunicarea documentelor prin care decizia și dosarul aferent cererilor de retrocedare depuse la cele două pârâte au fost înaintate către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor sau a fazei în care se găsesc aceste dosare la data curentă, precum și la comunicarea la dosarul cauzei a unei copii de pe dosarele de retrocedare întocmite ca urmare a cererilor de retrocedare depuse de către reclamantă;

- să se pronunțe instanța, în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor/Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor dacă aceasta nu a emis decizia de soluționare în termenul legal, cu privire la existența și întinderea dreptului reclamantei de a primi despăgubiri, conform art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013;

- să se dispună acordarea efectivă a despăgubirilor, conform art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013;

- să fie obligate pârâtele căzute în pretenții să achite reclamantei eventualele cheltuieli de judecată pe care le va suporta cu ocazia prezentului dosar.

Prin Sentința nr. 1549 din 26 iunie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, reținând că prin Legea nr. 111/2019 s-a stabilit competența teritorială absolută de soluționare a contestațiilor și cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementate de lege.

Tribunalul Mureș, secția civilă, prin Sentința nr. 1175 din 17 octombrie 2019, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, s-a reținut că la data formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze (27 noiembrie 2018) competența de soluționare a acesteia aparținea instanței de la sediul "entității", conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Ulterior, în cursul procesului, prin Legea nr. 111 din 24 mai 2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, s-a modificat competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva respectivelor decizii în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.

Faptul că ulterior sesizării Tribunalului București, prin Legea nr. 111/2019, textul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat, în sensul atribuirii de competență instanței în a cărui circumscripție se află imobilul, nu atrage modificarea competenței în prezenta cauză, cât timp instanța competentă la momentul sesizării rămâne competentă indiferent de modificările ulterioare intervenite în legislație.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea cu care reclamanta a învestit instanța de judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165 din 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocată drept temei al cererii introductive, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competența de soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Se reține faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019. În cauza de față, acțiunea a fost introdusă la 27 noiembrie 2018, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că în privința litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competența absolută în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că are această semnificație Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, structură cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

Având în vedere că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuții în aplicarea legii speciale, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat la art. 34 din aceeași lege, litigiul de față este de competenta (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități, învestită cu emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

Cum sediul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este în București, Calea x, în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.