ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2091/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2091/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Cererea
Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2019, sub nr. x/2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, petentul Biroul Executorului A., din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.", a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei C., în sensul cedării custodiei minorului D. creditorului E..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665, art. 666 și următ. C. proc. civ.
Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 București
Prin Sentința nr. 5294 din 25 iulie 2019, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a constatat că, potrivit art. 651 alin. (1) din același act normativ, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că în speță, cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul executorului judecătoresc la 15 iulie 2019, dată la care domiciliul debitoarei era în jud. Prahova, astfel cum rezultă din datele comunicate de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date aflate la dosarul cauzei.
Raportându-se la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și la cele ale H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, actualizată, a apreciat că instanța de executare este Judecătoria Ploiești, potrivit art. 651 alin. (3) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ.
Pe cale de consecință, Judecătoria Sectorului 6 București a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Hotărârea Judecătoriei Ploiești
Prin Sentința nr. 7253 din 4 octombrie 2019, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cererii de încuviințare a executării silite și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploiești a reținut că executorul judecătoresc a solicitat instanței de la reședința debitoarei încuviințarea executării silite.
Însă, din verificările efectuate la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că debitoarea figurează cu domiciliul activ în jud. Prahova, din 6 august 2008. Totodată, din același înscris a reieșit și faptul că debitoarea are reședința în Municipiul București, str. x, reședință care era valabilă la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite, respectiv 15 iulie 2019.
Judecătoria Ploiești a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 91 C. civ., "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane."
Prevederile legale evocate se completează cu cele ale art. 87 C. civ. potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", precum și cu cele ale art. 89 din același act normativ care prevăd că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale, (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se muia într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."
Raportându-se la normele legale menționate, Judecătoria Ploiești a apreciat că noțiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a unei cereri de încuviințare a executării silite, nu corespunde numai elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu în fapt, deoarece rațiunea pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanțelor de executare de adresa de domiciliu sau de reședința debitorului, privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține, se regăsesc la locul unde acesta își are locuința stabilă, respectiv domiciliul.
Din actele dosarului reiese că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea reședința (domiciliul în fapt) în București, aceasta fiind, de altfel și adresa indicată de creditor.
În raport de considerentele arătate și de textele legale menționate, precum și față de natura obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentant de minuta nr. 2018/00513-Camera a 6-a Sala D, din 19 iulie 2018, eliberată de Tribunalul din Creteil, departamentul Val de Marne, Republica Franceză, Judecătoria Ploiești a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Sectorului 6 București, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se afla domiciliul în fapt al debitorului la data formulării cererii de executare silită.
Față de considerentele reținute, Judecătoria Sectorului 6 București a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Ploiești, ca instanță de executare, stabilită în raport de domiciliul în fapt al debitoarei.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."
Dacă titularul și-a declarat domiciliul sau reședința, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza mențiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.
Sancțiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menționată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, care prevede că în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.
Cu toate acestea inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina și în practica judiciară, s-a arătat constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.
În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea privind încuviințarea executării silite a debitoarei C., formulată de petentul Biroul Executorului A., din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.", la solicitarea creditorului E..
În cuprinsul cererii deduse judecății, petentul a arătat că debitoarea domiciliază în municipiul București, str. x.
Aceeași adresă a debitoarei a fost indicată și de creditorul E. în cererea de executare silită formulată la 15 iulie 2019, cu soluționarea căreia a învestit Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "B.", înregistrată pe rolul acestuia sub nr. x/2019.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate de cele două instanțe aflate în conflict la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, debitoarea are domiciliul activ în jud. Prahova, de la 6 august 2008. Însă, conform acelorași date, în perioada 5 iulie 2019 - 4 iulie 2020, debitoarea și-a stabilit reședința în municipiul București, str. x, apel. 16, sector 6 .
În cauză, se constată că E., în calitate de creditor, a sesizat organul de executare din București, la 15 iulie 2019, în considerarea reședinței debitoarei.
Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitoarea domicilia în fapt în municipiul București, str. x, Înalta Curte reține că Judecătoria Sectorului 6 București este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.