Decizia nr. 3256/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva deciziei nr. 1152/2018 a Tribunalului Cluj

Soluția instanței de fond Prin Decizia nr. 1152 din 26 iunie 2018, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantele A., și B. în contradictoriu cu intimatul C., împotriva Sentinței civile nr. 247/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o păstrează în întregime.

Cererea de revizuire Împotriva Deciziei nr. 1152 din 26 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuenta B. în contradictoriu cu intimatul C. a formulat cererea de revizuire, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de revizuire invocat a arătat că hotărârea a cărei revizuire o cere încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1103/R pronunțate de Curtea de Apel Brașov în 29 octombrie 2015 și a Deciziei nr. 885/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, având în vedere următoarele: 1. Relațiile litigioase dintre familia revizuentei și intimatul C. au început încă din anul 2005, atunci când intimatul a solicitat instanței anularea autorizației de construire nr. x din 30 septembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Această autorizație, în baza căreia B. și D. (decedat), au edificat construcția, a fost anulată prin Decizia nr. 2406/CA din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia. 2. Intimatul a solicitat instanței inclusiv demolarea casei construite, această cerere fiind judecată mai întâi de Judecătoria Făgăraș, iar apoi, în urma anulării sentinței pe motiv de necompetență materială, de Tribunalul Brașov în fond, respectiv de Curtea de Apel Brașov în recurs.

Înainte ca cererea de demolare să fie judecată, în anul 2014 revizuenta, împreună cu mama sa, B., au încercat să intre în legalitate cu construcția printr-o demolare parțială, solicitând în acest sens un certificat de urbanism în vederea demolării parțiale (cerere - anexa 2). Au fost nevoiți să se adreseze instanței de contencios administrativ împotriva refuzului nejustificat al autorității publice pentru ca autoritatea să fie obligată să emită certificatul de urbanism în scopul solicitat. Prin Decizia nr. 471/2015 (anexa 3), Curtea de Apel Cluj a obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca la emiterea unui certificat de urbanism în scopul demolării parțiale a casei.

Cererea de demolare formulată de către intimat a fost soluționată, pronunțându-se admiterea acesteia și, în consecință, obligarea revizuentei și a mamei sale, B., la demolarea imobilului edificat în baza autorizației de construire nr. x din 30 septembrie 2002. De asemenea, instanța a stabilit și un termen de 3 luni în vederea demarării procedurii prevăzute de Legea nr. 50/1991 în ceea ce privește desființarea construcțiilor.

După comunicarea hotărârii judecătorești de admitere a cererii de demolare (4 decembrie 2015), mai înainte de a începe executarea, care presupunea o acțiune ireversibilă, și, având în vedere că în această casă locuiesc 5 persoane, printre care și cei doi copii minori ai revizuentei în vârstă de 8 și 10 ani, s-a negociat cu intimatul condițiile în care acesta ar renunța la executarea deciziei.

Termenul de 3 luni care a fost stabilit de către instanță prin dispozitiv s-a folosit pentru a ajunge la o înțelegere cu intimatul, care de la început s-a arătat foarte interesat să renunțe la executarea hotărârii de demolare în schimbul unei sume de bani în valoare de 150.000 euro. Treptat, de-a lungul acestei perioade de 3 luni - termen pentru demararea procedurii de demolare conform Legii nr. 50/1991 -, suma a fost coborâtă până la valoarea de 80.000 euro, sumă care figurează inclusiv în notificarea trimisă prin executorul judecătoresc.

Revizuenta nu și-a permis să achite suma solicitată de către intimat, motiv pentru care acesta a inițiat procedura executării silite. În acest context, sus-numita a formulat o contestație la executare, indicând aspectele mai sus menționate și solicitând anularea Somației întocmite în dosarul execuțional nr. x/2016 din 4 august 2016 precum și anularea tuturor actelor de executare întocmite în baza acelui titlu executoriu (Anexa) arătând în motivare că și-a executat de bună voie obligația impusă prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă, solicitând emiterea unui certificat de urbanism de desființare, pentru a proceda la demolarea construcției.

În primă instanță contestația a fost respinsă prin sentința nr. 247 din 2017, instanța indicând că revizuenta ar fi avut obligația de a trece imediat la punerea în executare a hotărârii prin care s-a stabilit obligația de demolare. Împotriva acestei sentințe a formulat apel (Anexa), arătând că în mod greșit instanța a reținut că nu și-a îndeplinit obligațiile în cuprinsul termenului de 3 luni, întrucât în cuprinsul acestui termen nu trebuia să procedeze efectiv la demolarea construcției, ci la demararea procedurii, astfel că a efectuat demersuri pentru obținerea documentației necesare demolării. De asemenea, contrar celor arătate de către instanță, astfel cum s-a arătat și prin Decizia nr. 1103/R din dosarul nr. x/2015, pentru demolarea construcției este necesar a fi respectate prevederile cuprinse în Legea nr. 50/1991, în sensul în care este necesară obținerea unui certificat de urbanism precum și o autorizație de desființare a lucrărilor, în temeiul căreia se va proceda la demolarea efectivă a imobilului.

De altfel, în dosarul nr. x/2016, soluționat definitiv prin Decizia civilă nr. 885/2018 a Curții de Apel Cluj din 08 februarie 2018, instanța a dispus obligarea Primarului Municipiului Cluj-Napoca la emiterea certificatului de urbanism în scop de demolare, lucru care atestă că urmarea unei astfel de proceduri este necesara în vederea desființării construcțiilor.

În data de 6 mai 2018, la solicitarea revizuentei, a fost emis Certificatul de urbanism cu nr. x în scopul desființării construcției, în cuprinsul acestuia fiind prevăzut că pentru obținerea autorizației de demolare, este necesară obținerea acordului de mediu.

În 26 iunie 2018 a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1152/2018 în Dosarul nr. x/2016* prin care a fost respins apelul formulat de către revizuenta din prezenta cauză, în motivarea hotărârii instanța a reținut că revizuenta nu și-a îndeplinit obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, urmând ca aceasta să fie adusă la îndeplinire prin executare silită. Instanța a mai reținut că în temeiul prevederilor din Legea nr. 50/1991 coroborate cu prevederile art. 63 alin. (2) din Ordinul MDRL, lucrările de desființare a unor construcții executate fără autorizație sau cu încălcarea autorizației, s-ar putea executa fără a fi necesară emiterea unei autorizații de desființare.

Această hotărâre a fost pronunțată după ce în prealabil, atât prin Decizia nr. 1103/R pronunțată de Curtea de Apel Brașov, cât și prin Decizia nr. 885/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a arătat că pentru desființarea construcției este necesar a se urma procedura prevăzută în cuprinsul Legii nr. 50/1991. Instanța a arătat că: "Deși există o hotărâre judecătorească care a obligat reclamanta să procedeze la demolarea imobilului, câtă vreme în chiar considerentele și dispozitivul acesteia se face mențiune că este necesar a se respecta prevederile Legii nr. 50/1991, în speță nu este incident art. 63 din Ordinul 839/2009".

În cuprinsul Deciziei nr. 885/2018 instanța a reținut că art. 63 alin. (2) din Ordinul nr. 839/2009 nu este aplicabil, întrucât măsura demolării nu a fost luată ca urmare executării unei construcții fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia, ci pentru desființarea unei construcții care a fost ridicată în baza autorizației nr. x din 30 septembrie 2002, autorizație care ulterior a fost anulată prin Decizia nr. 2406/CA/2010 a Curții de Apel Alba Iulia. II. Admisibilitatea cererii de revizuire 1. Motivul de revizuire invocat Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea din C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". În prezenta cauză, este incident acest motiv de revizuire, având în vedere că prin Decizia civilă nr. 1152/2018 din 26 iunie 2018, Tribunalul Cluj a pronunțat o hotărâre asupra fondului contestației la executare formulată de către revizuenta din prezenta cauză prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1103/R a Curții de Apel Brașov, cât și a Decizie nr. 885/2018 a Curții de Apel Cluj. Prin Decizia nr. 1103/R a Curții de Apel Brașov a fost admis în parte recursul declarat de către C. împotriva Sentinței civile nr. 600/CA din 5 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov. Prin această decizie dispus obligarea revizuentei la demolarea imobilului edificat în baza autorizației de construire nr. x din 30 septembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Cluj -Napoca și anulată în baza Deciziei civile nr. 2406/CA/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, stabilindu-se un termen de 3 luni în vederea demarării procedurii prevăzute de Legea nr. 50/1991. Decizia nr. 885/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul prin care revizuenta a solicitat obligarea Primarului Municipiului Cluj-Napoca la emiterea certificatului de urbanism în scopul desființării construcției, a explicitat cele arătate prin Decizia la care mai sus a făcut referire. Instanța a arătat că este necesar a se urma procedura prevăzută de Legea nr. 50/1991, nefiind aplicabil art. 63 din Ordinul nr. 839/2009, întrucât construcția a fost edificată în baza unei autorizații care s-a bucurat la acel moment de prezumția de legalitate, fiind anulată abia după finalizarea construcției de către instanță. Din aceste motive, cauza dedusă judecății nu poate fi asimilată cu ipoteza în care particularul construiește fără a deține autorizație de construire sau cu încălcarea dispoziției acesteia. Chiar dacă existau două hotărâri definitive prin care s-a prevăzut că demolarea construcției poate fi realizată doar în măsura în care se urmează procedura prevăzută în Legea nr. 50/1991, care presupune obținerea unui Certificat de urbanism, urmat de o Autorizație de desființare a lucrărilor, Tribunalul Cluj, prin Decizia definitivă prin care a fost soluționată contestația la executare introdusă a arătat, cu încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor mai sus indicate, că urmarea procedurii prevăzute de Legea nr. 50/1991 nu este necesară, fiind aplicabile prevederile art. 63 din ordinul menționat. Pentru aceste motive, hotărârile menționate sunt potrivnice, fiind aplicabile prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, se impune ca ultima hotărâre pronunțată, cu încălcarea autorității de lucru judecat de Deciziei 1103/R și a Deciziei nr. 885/2018, să fie anulată de către instanța care soluționează cererea de revizuire. 2. Competența instanței Potrivit prevederilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul în care motivul de revizuire invocat este cel prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire, este instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. În situația de fapt dată, prima hotărâre fiind pronunțată de Curtea de Apel Brașov în 29 octombrie 2015, motiv pentru care, cererea de revizuire este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. 3. Termenul de exercitare Cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de C. proc. civ., respectiv în cuprinsul termenului de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri. Decizia civilă nr. 1152/2018 a fost pronunțată în 26 iunie 2018, termenul pentru exercitarea revizuirii expirând în 26 iulie 2018. 4. Consecința admiterii cererii de revizuire Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de revizuire formulate, respectiv că, deși în contestația la executare formulată, s-a invocat atât Decizia nr. 1103/R a Curții de Apel Brașov, cât și Decizia nr. 885/2018, instanța a omis să se pronunțe asupra acestui aspect, pronunțând practic în faza de executare, o hotărâre care contravine chiar titlului executoriu, în măsura în care nu s-ar pronunța o soluție de admitere a prezentei cereri, ar însemna că în orice situație, o instanță de executare (de grad inferior celei care a pronunțat hotărârea judecătorească definitivă) ar avea posibilitatea de a pronunța o hotărâre prin care să revină asupra titlului executoriu, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză. Având în vedere că hotărârile potrivnice au fost pronunțate în faze distincte, anularea ultimei hotărâri nu este suficientă. Astfel, în măsura în care prin soluționarea cererii de revizuire se anulează hotărârea Tribunalului Cluj, va rămâne în ființă oricum sentința Judecătoriei, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată, fără a avea o soluție asupra apelului formulat împotriva acesteia. În consecință, pentru a se evita această situație, care nu pare a fi acoperită de C. proc. civ., instanța care soluționează prezenta cerere are două posibilități: fie anulează hotărârea potrivnică, și în consecință admite apelul formulat în cadrul contestației la executare, fie anulează hotărârea potrivnică, cu consecința trimiterii apelului formulat instanței competente (Tribunalul Cluj) în vederea rejudecării cauzei. În concluzie, având în vedere argumentele mai sus expuse, solicită admiterea cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1152/2018, cu consecința anulării acestei hotărâri, având în vedere că a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei 1103/R a Curții de Apel Brașov, precum și a Deciziei 883/2018 a Curții de Apel Cluj. 3. Apărările intimatului. Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a depus concluzii scrise. 4. Soluția instanței de revizuire. Examinând cererea de revizuire din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 și următoarele din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este a admisibilă, având în vedere următoarele: Potrivit alin. (1) al art. 430 C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată", iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea din C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă: "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". În prezenta cauză se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea din C. proc. civ. pe motiv că, prin Decizia civilă nr. 1152/2018 din 26 iunie 2018, Tribunalul Cluj a pronunțat o hotărâre asupra fondului contestației la executare formulate de către revizuentă prin care nu a ținut seama de autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1103/R din 29 octombrie 2015 a Curții de Apel Brașov, cât și a Deciziei nr. 885 din 8 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj. Prin Decizia nr. 1103/R din 29 octombrie 2015 a Curții de Apel Brașov a fost admis în parte recursul declarat de către C. împotriva Sentinței civile nr. 600/CA din 5 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov. Prin această decizie s-a dispus obligarea revizuentei la demolarea imobilului edificat în baza autorizației de construire nr. x din 30 septembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Cluj -Napoca și anulată în baza Deciziei civile nr. 2406/CA/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, stabilindu-se un termen de 3 luni în vederea demarării procedurii prevăzute de Legea nr. 50/1991. Prin Decizia nr. 885 din 8 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, cu privire la cererea de obligare a Primarului Municipiului Cluj-Napoca la emiterea certificatului de urbanism în scopul desființării construcției, s-au explicitat cele arătate prin Decizia nr. 1103/R din 29 octombrie 2015 a Curții de Apel Brașov. Instanța a arătat că este necesar a se urma procedura prevăzută de Legea nr. 50/1991, nefiind aplicabil art. 63 din Ordinul nr. 839/2009, întrucât construcția a fost edificată în baza unei autorizații care s-a bucurat la acel moment de prezumția de legalitate, fiind anulată abia după finalizarea construcției de către instanță. În acord cu susținerile revizuentei, Înalta Curte reține că cauză atât prin Decizia nr. 1103/R a Curții de Apel Brașov, cât și prin Decizia nr. 885/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a prevăzut că demolarea construcției poate fi realizată doar în măsura în care se urmează procedura prevăzută în Legea nr. 50/1991, care presupune obținerea unui Certificat de urbanism, urmată de o Autorizație de desființare a lucrărilor, nefiind incident art. 63 din Ordinul MDRL nr. 839/2009. Tribunalul Cluj, prin Decizia civilă nr. 1152 din 26 iunie 2018, definitivă, a respins apelul formulat împotriva Sentinței nr. 247/2017 al Judecătoriei Cluj, reținând că prima instanță a interpretat în mod corect titlul executoriu și prevederile Legii nr. 50/1991 completate prin norme de aplicare a acestei legi, prin Ordinul MDRL nr. 839/2009, care prevede la art. 63 alin. (2) că lucrările de desființare a construcțiilor executate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia dispuse de instanță, se pot executa fără a fi necesară emiterea unei autorizații de desființare. În acest context, prin considerentele Sentinței nr. 247 din 12 august 2017, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a reținut că autorizația de construire inițială a contestatoarei a fost anulată, efectul retroactiv al acestei sancțiuni generând o situație de echivalență cu lipsa unei autorizații, instanța arătând că apărarea contestatoarei și a intervenientului forțat, în sensul că lucrarea a fost realizată în baza unei autorizații de construire, presupune să se acorde eficiență juridică unui act făcut cu încălcarea legii, ori efectuarea unor lucrări în baza unei autorizații presupune existența unei autorizații valabile. Observând că prin hotărârile pronunțate cu privire la contestația la executare (Decizia civilă nr. 1152/2018 din 26 iunie 2018 a Tribunalului Cluj și Sentința nr. 247/2017, pronunțată de Judecătoria Cluj -Napoca) s-a reținut că urmarea procedurii prevăzute de Legea nr. 50/1991 nu era necesară, fiind aplicabile prevederile art. 63 din Ordinul nr. 839/2009, Înalta Curte apreciază că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al Deciziei nr. 1103/R a Curții de Apel Brașov, cât și al Deciziei nr. 885/2018 a Curții de Apel Cluj, ambele definitive, prin care s-a stabilit că demolarea construcției va fi realizată conform procedurii prevăzute în Legea nr. 50/1991. Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că hotărârile menționate sunt potrivnice, fiind incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, se impune ca ultima hotărâre, pronunțată cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat de care beneficiază Decizia 1103/R a Curții de Apel Brașov și Decizia nr. 885/2018 a Curții de Apel Cluj, să fie anulată. Totodată, va trimite apelul formulat de apelantele A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 247/2017 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca spre o noua judecată la Tribunalul Cluj.