ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 282 din data de 14 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Câmpina în Dosarul nr. x/2019 s-au hotărât următoare:

I. În temeiul art. 327 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. precum și cu aplicarea art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. a fost adăugată pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa anterioară, de 10 ani închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 49 din 08.02.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 1961 din 21.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa să fi executată conform art. 60 C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, pedeapsa deja executată, de la 29.01.2016 la zi.

S-a dispus anularea MEPI nr. 91 din 22.10.2013, emis de Judecătoria Cornetu și s-a dispus emiterea unui nou MEPI în conformitate cu prezenta.

II. În temeiul art. 327 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. precum și cu aplicarea art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., inculpata B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen., au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiționată dispusă prin Decizia penală nr. 327 din 22.06.2018 de Tribunalul Prahova și a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare la pedeapsa anterioară, de 8 ani închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 49 din 08.02.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 1961 din 21.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa să fi executată conform art. 60 C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, pedeapsa deja executată, de la 29.01.2016 la 22.06.2018.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i), C. proc. pen. s-a dispus desființarea cărților de identitate falsificate folosite de inculpați.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de 1500 RON (câte 750 RON fiecare) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român (urmărire penală și instanță)."

Prima instanță a reținut că inculpații au recunoscut fapta comisă, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare, solicitând aplicarea procedurii de judecată întemeiată pe recunoașterea învinuirii.

În drept s-a reținut că:

- fapta inculpatului A., care în data de 29.01.2016, în jurul orei 2000, fiind depistat de organele de poliție pe raza comunei Valea Doftanei din județul Prahova, s-a legitimat cu o identitate falsă, prezentând o carte de identitate falsificată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (1) și (2) C. pen.

- fapta inculpatei B., care în data de 29.01.2016, în jurul orei 2000, fiind depistată de organele de poliție pe raza comunei Valea Doftanei din județul Prahova, s-a legitimat cu o identitate falsă, prezentând o carte de identitate falsificată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (1) și (2) C. pen.

Inculpații au comis infracțiunea de fals privind identitatea în stare recidivă, instanța de fond constatând că inculpații, deși au fost condamnați definitiv la pedeapsa închisorii, fiind emise mandate de executare a pedepselor încă din data de 22.10.2013, au fost depistați abia la 29.01.2016.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri în termen legal, cei doi inculpați au exercitat calea de atac a apelului.

Prin Decizia penală nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. x/2019 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 282 din data de 14 noiembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Câmpina.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. fiecare apelant inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat

Împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 5 februarie 2020, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a susținut că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare este nelegală, deoarece, în opinia sa instanța a reținut greșit dispozițiile art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la recidivă, trebuind să aplice dispozițiile art. 39 și art. 40 C. pen., fiind vorba de un concurs de infracțiuni.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că inculpatul nu a indicat cazul de casare prevăzut de lege, însă din motivarea cererii sale a rezultat că acesta este cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin încheierea din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 02 septembrie 2020, dispunându-se citarea recurentul inculpat A. la locul de deținere.

S-a emis adresă la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din data de 02 septembrie 2020, recurentul inculpat A. a solicitat amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, cerere încuviințată prin încheierea de ședință de la acea dată.

Dezbaterile asupra recursului în casație au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2020, susținerile părților fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a susținut că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare este nelegală, deoarece, în opinia sa instanța a reținut greșit dispozițiile art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la recidivă, trebuind să aplice dispozițiile art. 39 și art. 40 C. pen., fiind vorba de un concurs de infracțiuni, motivul invocat fiind încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

La termenul din 16 septembrie 2020, apărătorul ales a mai solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. e) și g) din C. pen. privind individualizarea pedepsei, raportat la nivelul de educație și de cultură al recurentului inculpat, susținând că recurentul inculpat a uzat și de procedura simplificată raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare, însă pedeapsă nu a fost redusă cu o treime, conform dispozițiilor legale.

Înalta Curte reamintește că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este incident în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând dosarul cauzei Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 282 din data de 14 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Câmpina în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a fost condamnat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, infracțiune prevăzută de art. 327 alin. (1) și (2) C. pen. și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

În situația în care inculpatul uzează de prevederile art. 375 alin. (1) și art. 374 alin. (4) C. proc. pen., adică în cazul recunoașterii învinuirii, ceea ce s-a întâmplat și cu inculpatul A., limitele de pedeapsă, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., se reduc cu o treime. Prin urmare, limitele de pedeapsă reduse cu o treime pentru infracțiunea de fals privind identitatea, se situează între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.

Contrat susținerilor apărătorului pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea se situează în limitele legale prevăzute de lege.

Inculpatul a mai susținut că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare stabilită de instanță este nelegală, deoarece, în opinia sa instanța a reținut greșit dispozițiile art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la recidivă, incidente erau dispozițiile art. 39 și art. 40 C. pen., fiind vorba de un concurs de infracțiuni.

Analizând dosarul cauzei Înalta Curte constă că, prin Sentința penală nr. 49 din 08.02.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 1961 din 21.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a, inculpatul A. mai fusese condamnat o pedeapsă de la 10 ani închisoare, pentru care a și fost emis, la data de 22.10.2013 Mandatul de executare a pedepsei nr. 91, mandat care nu a putut fi pus în executare întrucât condamnatul s-a sustras.

Contrar susținerilor inculpatului infracțiunea de fals privind identitatea, a fost săvârșită la data de 29 ianuarie 2016, adică în stare de recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen., potrivi cu care:

"Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare".

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen. "Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta".

Prin urmare, Înalta Curte constă că pedeapsa rezultată de 13 ani închisoare stabilită condamnatului A. este legală iar cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu este incident.

Referitor susținerile apărătorului ales privind aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. e) și g) din C. pen., raportat la nivelul de educație și de cultură al recurentului inculpat, Înalta Curte reamintește că aceste solicitări nu pot fi invocate în calea de atac a recursului în casație, întrucât în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operațiune judiciară fiind de esența căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce pe calea recursului în casație se verifică numai erori de drept.

Susținerile apărătorului, potrivi cu care în mod greșit s-a reținut că infracțiunea de fals privind identitatea a fost comisă la data de 21 ianuarie 2016, în loc de 22 noiembrie 2011, dată la care au fost eliberate buletinele falsificate, nu pot fi face obiectul cauzei de față, deoarece Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - NN