ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Dolj prin Consiliul Județean Dolj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea în parte a procesului-verbal al Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 26 august 2015, a adresei nr. x/12 octombrie 2015, a adresei nr. x/14 octombrie 2015, precum și a procesului-verbal din data de 22 decembrie 2015 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, ca fiind nelegale, cu consecința exonerării de la plata sumei în cuantum de 1.871.458,44 RON și a altor dobânzi.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 438 din data de 13 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată reclamantul Județul Dolj prin Consiliul Județean Dolj, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință, a dispus anularea punctului 5 din procesul-verbal al Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 26 august 2015, în privința Consiliului Județean Dolj, a adreselor nr. x/12 octombrie 2015 și nr. y/14 octombrie 2015 emise de Administrația Fondului pentru Mediu și a procesului-verbal din 22 decembrie 2015 al Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu, privind soluționarea plângerii Consiliului Județean Dolj.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței civile nr. 438 din data de 13 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a solicitat, mai întâi, recalificarea căii de atac exercitate ca "apel", raportat la dispozițiile art. 460 C. proc. civ., precum și la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția conexității invocată de recurentă, iar acest aspect nu ar putea fi reexaminat de o instanță de control judiciar decât în apel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.
A mai arătat că a invocat excepția conexității motivat de faptul că a introdus la Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, o acțiune împotriva Județului Dolj prin Consiliul Județean Dolj (dosar înregistrat sub nr. x/2016), prin care am solicitat instanței de judecată să constate intervenția rezilierii de drept a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 194/N/10 decembrie 2009, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.871.458,44 RON, reprezentând 1.603.857,87 RON valoare finanțată și 267.600,57 RON valoarea aferentă dobânzii legale calculată până la data de 9 octombrie 2015, sumă la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, calculată la nivelul ratei dobânzii Băncii Naționale a României, până la data plății.
Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 194/N/10 decembrie 2009 prevede la art. 10 pct. 10.2, competența teritorială în caz de litigiu între părți în favoarea instanței de judecată de drept comun în a cărei rază teritorială își are sediul AFM.
Recurenta a evocat circumstanțele încheierii Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 194/N/10 decembrie 2009 cu intimatul Județul Dolj, precum și circumstanțele de fapt care au determinat adoptarea procesului-verbal din data de 26 august 2015 al Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu prin care s-a decis rezilierea contractului și recuperarea sumelor decontate.
A făcut referire la art. 27 alin. (1) din Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul nr. 1090/2009 și la pct. 8.4 și 8.5 din Contractul de finanțare.
1.4. Apărările intimatului
Legal citat, intimatul Județul Dolj prin Consiliul Județean Dolj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește recalificarea căii de atac, a arătat că prima instanță a soluționat cauza și a stabilit calea de atac incidentă raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 și la ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
A mai susținut că instanța de fond a analizat excepția conexității, reținând în mod întemeiat că între cele două cauze nu există o strânsă legătură în sensul art. 139 alin. (1) C. proc. civ.
Intimata a mai învederat că în cuprinsul recursului doar se reiau argumentele utilizate în fața primei instanțe, necriticându-se Sentința atacată și a mai argumentat, în esență, că în mod nelegal a procedat recurenta la imputarea sumelor decontate.
Soluția și considerentele Înaltei Curți
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că excepția este întemeiată.
Astfel, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.
Deși recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de recurs preia susținerile din întâmpinarea depusă la fond, privind preponderent aspecte de fapt, fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate și fără a le combate în mod efectiv.
Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor legii și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 438 din data de 13 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.