ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3800/2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin Decizia nr. 5/D/03.09.2019, Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2109 a admis protocolul de constituire a alianței electorale dintre A. și B. cu denumirea "C.".

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 04.09.2019, sub nr. x/2019, contestatorul D. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5/D/03.09.2019 emise de Biroul Electoral Central (BEC) prin care s-a admis protocolul de constituire a alianței electorale "C.", solicitând anularea deciziei și obligarea BEC la respingerea protocolului menționat.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că cererea înregistrată la Biroul Electoral Central la data de 03.09.2019, prin care s-a solicitat admiterea protocolului de constituire a alianței electorale "C.", a fost depusă și semnată de către o persoană care nu are calitate de reprezentant legal al A., domnul E., vicepreședinte al A.

Conform Registrului Partidelor Politice de pe lângă Tribunalul București, funcția de președinte interimar și, totodată, de reprezentant legal al A., este deținută, începând cu 26.05.2018, de către domnul F., astfel că toate documentele depuse la BEC, care poartă o altă semnătură decât a acestuia, sunt nule de drept.

A arătat că, la data de 26.05.2018, a avut loc ședința Biroului Permanent al A., care a avut pe ordinea de zi constatarea vacantării postului de președinte al partidului și desemnarea unui președinte interimar. Ulterior, s-a adresat Tribunalului București pentru înregistrare în Registrul Partidelor Politice, în Dosarul nr. x/2018. Tribunalul a calificat cererea ca fiind formulată în procedură necontencioasă, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 14/2003 și, prin încheierea din data de 21 iunie 2018, a dispus înaintarea cererii către Registrul Partidelor Politice.

Astfel, A. are un singur reprezentant legal, domnul F., care a fost desemnat președinte interimare până la alegerea unui președinte de către congres.

Potrivit art. 73 lit. c) din Statutul A., congresul alege președintele iar, potrivit art. 81 din același statut, în cazul în care una dintre funcțiile din cadru partidului devin vacante, ele vor fi preluate de un interimar numit de Biroul Permanent.

A mai arătat contestatorul că, în Dosarul nr. x/2017*, prin Decizia civilă nr. 8/DEC/P din 4 februarie 2019, Tribunalul a reținut că domnul E. nu deține calitatea de președinte interimar și nici calitatea de reprezentant în vederea semnării unei alianțe electorale. Decizia tribunalului a devenit definitivă prin Decizia nr. 1020A din 19 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.09.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea G. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5/D/03.09.2019 emise de Biroul Electoral Central (BEC) prin care s-a admis protocolul de constituire a alianței electorale "C.", solicitând anularea deciziei și obligarea BEC la respingerea protocolului menționat.

În motivarea contestației, au fost învederate aceleași motive ca și cele formulate de către contestatorul D.

1.4. Prin încheierea de ședință din 5 septembrie 2019, Înalta Curte, constatând că ambele dosare au ca obiect contestarea Deciziei nr. 5/D/03.09.2019 emise de Biroul Electoral Central, a admis excepția conexității și, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a conexat Dosarul nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019.

Examinând contestațiile conexate, prin prisma criticilor formulate de contestatori, a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că sunt fondate, pentru următoarele considerente.

2.1. Prin Decizia nr. 5/D/03.09.2019, Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2109 a admis protocolul de constituire a alianței electorale dintre A. și B. cu denumirea "C.".

Biroul Electoral Central a luat în considerare faptul că, potrivit mențiunilor din Registrul Partidelor Politice, cele două părți semnatare ale protocolului sunt înscrise în Registrul Partidelor Politice la pozițiile nr. 10 și nr. 166.

Contestatorii invocă, în esență, faptul că persoana care a formulat cererea de constituire a alianței electorale în numele A., domnul E., nu avea calitatea de reprezentant legal al partidului.

2.2. Înalta Curte consideră că problema dreptului de reprezentare al persoanei care, prin semnătura sa, a angajat partidul în formarea unei alianțe electorale, este una de esență, fiind firesc să facă obiectul verificării, fără ca prin aceasta să se aprecieze că Biroul Electoral Central a acționat cu exces de putere ori cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege.

În cauză, chestiunea dreptului de reprezentare produce consecințe asupra posibilității de a angaja A. într-o alianță electorală.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că scopul procedurii administrative desfășurate în fața Biroului Electoral Central, cât și al procedurii judiciare aflate pe rolul Înaltei Curți, nu îl reprezintă tranșarea disputelor litigioase ale părților cu privire la persoana care are dreptul de a exercita funcția de președinte (chiar și interimar) al A., aceste aspecte fiind în competența de soluționare a Tribunalului București, conform Legii nr. 14/2003.

2.3. Prin contestațiile formulate s-a susținut că dreptul de reprezentare a partidului îl are domnul F., în urma numirii sale în funcția de președinte interimar al A. în ședința din 26.05.2018 a Biroului Permanent al A. Ulterior acestei ședințe, domnul F. s-a adresat Tribunalului București pentru înregistrare în Registrul Partidelor Politice, în Dosarul nr. x/2018, cerere calificată de instanță a fi formulată în procedură necontencioasă, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 14/2003 a Partidelor politice, fiind înaintată către Registrul Partidelor Politice.

De asemenea, reține Înalta Curte că, prin Sentința civilă nr. 8/DEC/P din 4 februarie 2019 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia civilă nr. 1020A din 19 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a IV-a civilă, de respingere a apelului formulat de A. prin președinte E., s-a constatat că prima ședință a Consiliului Național din data de 01.10.2016 prin care a fost validată decizia biroului permanent de numire a domnului E. ca președinte interimar nu este legală și statutară. Astfel, instanța a apreciat, în esență, că nu poate lua act de desemnarea în calitate de președinte interimar a domnului E.

2.4. Registrul Partidelor Politice este instrumentul de evidență a acestei categorii de persoane juridice de drept public, conform Legii nr. 14/2003, care reflectă situația juridică a partidelor, în privința mențiunilor a căror înscriere este impusă de prevederile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 14/2003.

Însă, din cele expuse mai sus, nu este exclus ca într-un litigiu precum cel de față părțile interesate să facă dovada că mențiunile înscrise nu corespund situației juridice reale.

Cele două persoane își contestă funcția de președinte interimar al A. în mod reciproc, problema recunoașterii juridice a măsurii desemnării ca președinte interimar a lui F. venind în contradicție cu cererea similară formulată anterior de E.

În acest sens, Înalta Curte constată că ultimele modificări din Registrul Partidelor Politice, efectuate la cererea A. sunt cele din: 08.08.2019, în baza cererii formulate de partid prin numitul E. "în calitate de Președinte Interimar al A., conform propriei declarații", care se prevalează de o validare de către Consiliul Național al A. ce ar fi avut loc la data de 22.06.2019, și, respectiv, cele din 22.08.2019, în baza cererii formulate de același partid, prin numitul F., tot "în calitate de Președinte Interimar al A., conform propriei declarații", care a depus acte de validare (inclusiv drept candidat la alegerile prezidențiale) emanând de la Consiliul Național al PRIM, ce ar fi avut loc la 17.08.2019.

Reține Înalta Curte că instanțele de judecată, prin hotărârile invocate prin contestațiile conexate ce fac obiectul prezentei analize, nu au fost învestite cu analizarea legalității actelor de numire în funcția de președinte interimar al partidului, ci această problemă a fost analizată în mod incidental, cu ocazia examinării legalității altor acte și măsuri.

2.5. Astfel, aspect care excedează atât competenței Biroului Electoral Central, cât și Înaltei Curți în cauza de față, calitatea de președinte al A. este contestată, niciunul dintre cei menționați, domnul E. sau domnul F., neavând un act definitiv de numire în această funcție (act emis conform procedurii necontencioase prevăzute de Legea partidelor politice sau o hotărâre judecătorească).

În concluzie, Înalta Curte apreciază că Biroul Electoral Central nu putea dispune admiterea cererii de constituire a protocolului alianței electorale formulate de A., persoana semnatară a cererii nefăcând dovada calității de reprezentant legal al partidului.

2.6. Așa fiind, în temeiul art. 6 din Legea nr. 370/2004 republicată pentru alegerea Președintelui României raportat la dispozițiile art. 17 alin. (3) din aceeași lege, urmează a admite contestațiile, a anula decizia contestată și a respinge protocolul de constituire a alianței electorale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile conexate, formulate de contestatorii D. și G.

Anulează Decizia nr. 5/D/03.09.2019 emisă de Biroul Electoral Central.

Respinge protocolul de constituire a alianței electorale "C.".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 septembrie 2019.

GGC - GV