ÎCCJ, Decizia nr. 99/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2018, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimatul Birou Executori Judecătorești Asociați C., au solicitat anularea dispoziției prin care intimatul a respins, ca neîntemeiată, cererea îndreptată împotriva creditorului Comisia Locală de Fond Funciar Mădârjac, introducerea Comisiei Locale de Fond Funciar Mădârjac, în calitate de debitor, în dosarul de executare silită nr. x/2018 cu privire la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 24263/2002 a Judecătoriei Iași și eliberarea unor titluri de proprietate, în cotă indiviză de câte 50% pentru fiecare dintre aceștia, pentru toate suprafețele de teren restituite în proprietate prin sentințele nr. 24263/2002 și nr. 5432/2007 ale Judecătoriei Iași.

Prin sentința civilă nr. 12311/16.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Iași a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare, reținând că, din cele două titluri executorii exhibate de contestatori, reiese că au calitatea de debitori numai Comisia județeană de fond funciar Iași, conform sentinței civile nr. 24263/2002, și Comisia locală de fond funciar Țibana și Comisia județeană de fond funciar Iași, conform sentinței civile nr. 5432/2007, în condițiile stabilite prin fiecare hotărâre judecătorească. Prin urmare, în mod corect intimatul BEJA C. a respins cererea creditorilor împotriva Comisiei locale de fond funciar Mădârjac.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2, au formulat apel petenții A. și B..

Prin decizia civilă nr. 1711 din 11 iunie 2019 ("Decizia nr. 1711/2019 a Tribunalului Iași"), Tribunalul Iași, secția I civilă a respins apelul, reținând că în mod corect judecătoria a reținut că executarea silită poate fi pornită doar pentru aducerea la îndeplinire a celor stabilite printr-un titlu executoriu, raportat la categoriile de titluri executorii enumerate în art. 632 alin. (2) C. proc. civ., și, contrar susținerilor contestatorilor, prevederile Legii nr. 165/2013 vizează măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, neavând aplicabilitate în cauză. Prin urmare, în mod corect executorul judecătoresc a respins cererea petenților de introducere în cauză în calitate de debitoare a Comisiei locale de fond funciar Mădârjac.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, menționată la pct. 3, contestatorii A. și B. au formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, în raport cu dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., că decizia civilă nr. 1711/2019 a Tribunalului Iași încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 2420 din 11 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B..

În raport cu dispozițiile art. 431 și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a reținut că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 519 C. proc. civ. au menirea să preîntâmpine apariția unor practici neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești, iar nu tranșarea, pe fond, a unor raporturi juridice litigioase, astfel că, nefiind hotărâri judecătorești în sensul art. 424 C. proc. civ., deciziile pronunțate în soluționarea unor chestiuni de drept nu conțin acele elemente definitorii, în raport de care se poate analiza incidența autorității de lucru judecat, sub aspectul triplei identități de părți, obiect și cauză.

Cum judecata în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 19/2017 nu s-a purtat în privința unui drept, nu se poate realiza, în raport cu această decizie, o analiză a încălcării autorității de lucru judecat, condiție sine qua non pentru incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este adevărat că, potrivit art. 521 C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar aceasta nu presupune că, în caz de nerespectare, părțile au deschisă procedura revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 5 au declarat recurs revizuenții A. și B., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ.

Recurenții expun istoricul litigiului, iar, în susținerea motivelor de recurs, formulează criticile arătate în continuare.

6.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

a) Hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei

În contestația la executare, în apel și în cererea de revizuire s-a învederat că problema principală este conturată de următoarele elemente: (i) înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 punerea în aplicare a celor două titluri executorii ar fi trebuit să fie făcută în mod obligatoriu pe terenuri din Comuna Țibana, conform celor menționate în cuprinsul lor; (ii) titlurile nu au fost puse în aplicare nici până în prezent din motive imputabile debitorilor; (iii) după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, punerea în aplicare a titlurilor executorii trebuia făcută cu respectarea prevederilor imperative ale acestei legi în ceea ce privește restituirea în natură pe vechiul amplasament, iar acest fapt face ca, ope legis, Comisia locală Mădârjac să devină debitor în ceea ce privește porțiunile din vechiul amplasament situate în prezent pe raza unității administrativ-teritoriale Mădârjac; (iv) pentru aceste aspecte a fost contestată parțial încheierea de executare și s-a solicitat instanței aprobarea includerii Comisiei Locale Mădârjac în rândul debitorilor în ceea ce privește porțiunile din vechiul amplasament situate în prezent în raza comunei Mădârjac; (v) instanța de revizuire a reținut contrariului situației expuse; (vi) punerea în executare cu întârziere a sentinței civile nr. 24263/2002 a Judecătoriei Iași, după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 165/2013, a făcut imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum solicitaseră contestatorii, parțial pe vechiul amplasament și parțial pe amplasamente care nu au aparținut autorului acestora, aflate în rezerva statului, pe raza unității administrativ-teritoriale Țibana; (vii) situația reținută în decizia atacată este contrară realității faptice și juridice a cauzei.

b) Hotărârea cuprinde motive contradictorii

Pe de o parte, în decizia atacată s-a reținut că, potrivit art. 521 C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru celelalte instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, iar, pe de altă parte, s-a reținut că împrejurarea că Tribunalul Iași ar fi pronunțat o soluție care nu este în acord cu decizia pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu reprezintă un caz de contrarietate, ci, eventual, de jurisprudență neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii.

Există mai multe decizii anterioare, definitive, obligatorii pentru toate instanțele, prin care s-a reținut că Legea nr. 165/2013 se aplică situației juridice deduse judecății. În acest sens, sunt menționate Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 71 din 15 octombrie 2018 (pct. 53), nr. 42 din 21 noiembrie 2016 (pct. 49-52), nr. 80 din 12 noiembrie 2018 (pct. 60) și nr. 45 din 14 octombrie 2019 (pct. 77), afirmând-se că, prin acestea, s-a statuat în mod constant că, în situația dedusă judecății, se aplică prevederile Legii nr. 165/2013. Totodată, se argumentează că nu au existat modificări legislative care să impună, cu privire la această problemă de drept, o modificare a jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar instanța de revizuire a avut cunoștință de hotărârile menționate.

6.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În mod greșit instanța a reținut că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este o hotărâre în sensul art. 424 C. proc. civ.. Făcând distincție între hotărârile pronunțate în litigiile de drept comun și hotărârile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de revizuire a adăugat la lege două categorii de hotărâri judecătorești nereglementate și, astfel, a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Se susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești adăugând C. proc. civ. condiționări suplimentare care ar anula caracterul de "obligatorie pentru toate instanțele" atribuit de lege tuturor hotărârilor emise de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Hotărârile pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt reglementate de art. 521 C. proc. civ., în sensul că produc efecte în orice cauză, independent de părțile sau de particularitățile pricinii. Prin această prevedere se asigură, pe de o parte, efectul urmărit de legiuitor și anume uniformitatea practicii instanțelor, iar, pe de altă parte, se asigură îndeplinirea din oficiu a cerințelor triplei sau dublei identități, care guvernează instituția autorității de lucru judecat fie în privința efectului negativ, fie în privința efectului pozitiv al acesteia.

Având în vedere considerentele Deciziilor nr. 11/2014, nr. 1/2017 și nr. 19/2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reținut că, pe calea acestui mecanism se oferă o rezolvare de principiu unei anumite chestiuni de drept și se asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii, susțin recurenții că instanța de revizuire a adăugat la lege afirmând că hotărârile prealabile nu ar beneficia de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat decât în cazul dublei sau triplei identități, deși reglementarea specială, derogatorie de la dispozițiile art. 519 C. proc. civ., asigură condiția identității.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 18 iulie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

În cadrul procedurii de filtrare, a fost verificată îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar, prin încheierea din 15 iunie 2020, Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la 6 iulie 2020.

III. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin hotărârea recurată, a fost soluționată o cerere de revizuire formulată pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

[...]

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora se verifică tripla identitate - părți, cauză, obiect - din perspectiva respectării autorității de lucru judecat.

În raport cu circumstanțele cauzei, astfel cum au fost expuse la pct. I din prezenta decizie, se constată că instanța de revizuire în mod corect a reținut că nu pot verificate condițiile triplei identități - părți, cauză și obiect - subsumat autorității de lucru judecat, în sensul art. 431 C. proc. civ. ("Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect"), întrucât decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu a fost pronunțată într-un litigiu identic celui în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sunt întemeiate susținerile din recurs în sensul că deciziile pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt obligatorii pentru instanțe conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ.. Însă, este necesar a se face distincția între caracterul obligatoriu al acestor decizii și ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care presupune existența a două hotărâri pronunțate în litigii care au aceleași părți, obiect și cauză, aspecte care nu se verifică în litigiul dedus judecății.

Pentru aceste considerente, criticile din recurs circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu pot primi relevanța propusă de recurenții-revizuenți.

Prin criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții expun aspecte referitoare la fondul cauzei și tind să obțină o reevaluare a litigiului în fond, analiză care excedează cadrului procesual al căii de atac extraordinare a revizuirii, în cadrul căreia, în virtutea principiului res judicata, instanța de revizuire nu procedează la o evaluare a legalității ori temeiniciei hotărârii a cărei revizuire se cere.

Pentru considerentele arătate, se reține că decizia atacată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 2420 din 11 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iulie 2020.