ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 805/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul A..

S-a lămurit conținutul sentinței penale nr. 21/F - C. civ. din data de 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă la data de 08.10.2019, în sensul că:

S-a hotărât că executarea pedepsei de 12 ani închisoare a început la data de 23.04.2010, iar pedeapsa se consideră executată în totalitate la data de 09.09.2021.

S-a hotărât că perioada executată de condamnat, care se deduce din durata pedepsei închisorii de 12 ani este de la 23.04.2010 la zi.

S-a dedus din pedeapsă și cele 225 de zile de eliberare anticipată, conform Certificatului emis de autoritățile judiciare ale statului de condamnare.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin sentința penală nr. 1222 din 26 mai 2020, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de către instanță și, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect recunoaștere hotărâri penale sau a altor acte judiciare străine, formulată de petentul-condamnat A..

În considerentele sentinței de dezînvestire, Judecătoria Craiova a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, petentul-condamnat a solicitat deducerea celor 3 luni executate în Italia.

Judecătoria a observat prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții: a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent; b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9) și c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Alin. (16) al art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Raportând aceste dispoziții legale la cererea formulată de către petentul - condamnat, s-a constatat că acesta se află în executarea unei pedepse ce a fost recunoscută de Curtea de Apel Pitești, ca urmare a unei sentințe de condamnare pronunțate de Tribunalul din Padova, Italia.

Legal învestită cu soluționarea contestației la executare, din probatoriul administrat în cauză, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/F- C. civ. din 23.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

A fost recunoscută sentința penală nr. 2417/10 R.G. din data de 30.11.2010 a Tribunalului din Padova, Italia, definitivă la data de 06.04.2012, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. , deținut în Penitenciarul din Padova, Italia, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 12 ani închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa principală de 12 ani închisoare pe care condamnatul A. o are de executat, durata pedepsei privative de libertate deja executate, de 6 ani și 2 luni, calculate până la data de 07.07.2015 și a fost dedusă în continuare durata pedepsei privative de libertate, începând cu data de 07.07.2015 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea a avut în vedere cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, însoțită de hotărârea judecătorească, la care au fost adăugate informații privind stadiul executării pedepsei.

Din informațiile și documentele comunicate de statul solicitant, a rezultat că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, viol și tâlhărie prev. de art. 56-61 nr. 2-81-605 bis. alin. (1) și (2) art. 609 și art. 628 din C. pen. italian. Condamnatul a executat deja din pedeapsă 6 ani și 2 luni, calculate până la data de 07.07.2015, iar la data înaintării cererii se afla încarcerat în Penitenciarul din Padova, Italia, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus în continuare perioada executată, începând cu 07.07.2015 la zi.

Curtea de apel a constatat că nu există niciun impediment pentru ca persoana condamnată să fie transferată într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2417/10 R.G. din data de 30.11.2010 pronunțată de Tribunalul din Padova, Italia. S-a reținut că natura și durata pedepsei aplicate de instanța italiană corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Având în vedere că nu s-a identificat niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a recunoscut sentința penală nr. 2417/10 R.G. din data de 30.11.2010, pronunțată de Tribunalul din Padova, Italia, definitivă la data de 06.04.2012, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și a dispus transferarea condamnatului, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Împotriva sentinței penale nr. 21/F - C. civ. din data de 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, condamnatul A. a formulat contestație la executare, vizând greșita deducere a perioadei executate .

Instanța învestită cu soluționarea contestației la executare a solicitat informații cu privire la mandatul de executare emis pe numele condamnatului și, în baza acestei solicitări a fost înaintată la dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova, adresa nr. x/22.04.2020 a Penitenciarului Pelendava, din care reiese că pedeapsa ar expira la termen la data de 06 mai 2021.

Întrucât, în hotărârea de recunoaștere se precizează că executarea pedepsei se va finaliza la 09 septembrie 2021 (pag. 3, paragr. 1), iar această mențiune este conformă certificatului emis de statul de executare, s-a solicitat PNT București - Jilava, în care se afla încarcerat condamnatul, relații cu privire la acest aspect și, care potrivit adresei nr. x din 09 octombrie 2020, data de început a executării pedepsei de 12 ani închisoare este 23 aprilie 2010, data expirării pedepsei în termen, având în vedere cele 225 de zile de eliberare anticipată este 09 septembrie 2021.

Analizând cererea de contestație formulată de condamnat, ce vizează deducerea integrală și corectă a perioadei deja executate din pedeapsa principală de 12 ani închisoare, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit certificatului înaintat de autoritățile judiciare din Italia, numitul A. a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de viol, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, fiind arestat la data de 23 aprilie 2010 .

În raport cu data începerii executării pedepsei, aceasta s-ar considera executată la data de 22 aprilie 2022, însă în certificat se menționează că din cuantumul total al pedepsei de 12 ani închisoare trebuie scăzute 225 de zile de eliberare anticipată, astfel încât pedeapsa "trebuie executată în totalitate la 09 septembrie 2021 (iar nu la 06 mai 2021, așa cum rezultă din adresa înaintată de PNT Craiova Pelendava).

S-a apreciat că eroarea constă în greșita traducere a certificatului înaintat de autoritățile statului de condamnare, în varianta în limba italiană a acestuia fiind făcută precizarea că persoana condamnată mai are de executat 6 ani și 2 luni închisoare la data de 07 iulie 2015, aspect aflat în concordanță cu restul certificatului, respectiv cu punctul nr. 5.4, în care se precizează că pedeapsa va fi în întregime executată la 09 septembrie 2021.

Împotriva sentinței penale nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin motivele de contestație, condamnatul A. a solicitat admiterea contestației și deducerea perioadei de 3 luni din pedeapsă.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în raport cu dispozițiile legale aplicabile, dar și cu criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se poate exercita contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 21/F- C. civ. din 23 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019 s-a recunoscut sentința penală nr. 2417/10 R.G. din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului din Padova, Italia, definitivă la data de 06 aprilie 2012, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare, din care s-a dedus, durata pedepsei privative de libertate deja executate, de 6 ani și 2 luni, calculate până la data de 07 iulie 2015 și apoi dedusă în continuare durata pedepsei privative de libertate, începând cu data de 07 iulie 2015 la zi.

Se constată că, conținutul sentinței penale nr. 21/F - C. civ. din data de 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă la data de 08 octombrie 2019 a fost lămurit, în mod legal, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că a stabilit că executarea pedepsei de 12 ani închisoare a început la data de 23 aprilie 2010, iar pedeapsa se consideră executată în totalitate la data de 09 septembrie 2021.

S-a mai hotărât că perioada executată de condamnat, care se deduce din durata pedepsei închisorii de 12 ani este de la 23.04.2010 la zi și s-a dedus din pedeapsă și cele 225 de zile de eliberare anticipată, conform certificatului emis de autoritățile judiciare ale statului de condamnare.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constatând neconcordanțe între conținutul hotărârii de recunoaștere a sentinței de condamnare pronunțate în Italia și conținutul certificatului, care au determinat calcularea unor date diferite ale expirării pedepsei, 06 mai 2021 de către PNT Craiova - Pelendava, respectiv 09 septembrie 2021 - PNT București - Jilava, în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată, se apreciază că, în mod corect a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul A., în sensul că executarea pedepsei de 12 ani închisoare a început la data de 23 aprilie 2010, iar pedeapsa se consideră executată în totalitate la data de 09 septembrie 2021, iar perioada executată de condamnat, care se deduce din durata pedepsei închisorii de 12 ani este de la 23 aprilie 2010 la zi.

Totodată, contrar susținerilor contestatorului A., Înalta Curte constată că, în mod judicios s-a dedus din pedeapsă cele 225 de zile de eliberare anticipată, conform certificatului emis de autoritățile judiciare ale statului de condamnare, la dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești neexistând documente înaintate de autoritățile judiciare din Italia, din care să rezulte că persoana condamnată ar mai fi beneficiat și de alte reduceri ale pedepsei, în afara celor 225 de zile care au fost scăzute din pedeapsă.

În consecință, constatând că hotărârea contestată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2020.