ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1479 din 29 martie 2019, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională privind pe petenta A. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, având ca obiect plângere contravențională, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.
Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Neamț, prin Sentința civilă nr. 1089 din 9 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Târgu Neamț, a declinat în favoarea Judecătoriei Suceava competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Suceava și Judecătoria Târgu Neamț, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică sau de ordine privată, iar, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 130 C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În cauză, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. x din data de 11 august 2018 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1305 RON pentru că la aceeași dată, la ora 16:19, pe DN 15C - Crăcăoani, a condus autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare x și a fost înregistrat de aparatul radar montat pe auto 43808 cu viteza de 93 km/h, pe hard disk x 465.
În susținerea plângerii, petenta a invocat faptul că are calitatea de judecător la Judecătoria Piatra Neamț, depunând acte în acest sens.
Conform art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretate extensiv, în sensul în care, prin sintagma cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul se înțelege cererea care ar reveni spre soluționare, în fond sau în căile de atac, instanței la care judecătorul își desfășoară activitatea, raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 558 din 16 octombrie 2014.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2020.