ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2020

Deliberând asupra contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 74/P din 3 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 52, raportat la art. 22 alin. (2) și art. 27 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a respins cererea formulată de Ministerul Justiției al Republicii Bosnia și Herțegovina, privind extrădarea persoanei solicitate A.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în baza difuziunii de urmărire internațională nr. 2019/37860 din 22 martie 2019, emisă de autoritățile judiciare din Republica Bosnia și Herțegovina, începând cu data de 29 mai 2019 până la data de 8 iulie 2019.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Adresa nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 37 alin. (1) și (2), precum și art. 40 - 45 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a dispune arestarea preventivă în vederea extrădării către Bosnia și Herțegovina a numitului A., până la prezentarea cererii de extrădare.

În cuprinsul sesizării, se arată că acesta este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de crimă de război împotriva civililor, prev. de art. 142 alin. (1) în relație cu art. 22 din C. pen. din S.F.R din Iugoslavia, în baza difuziunii de urmărire internațională nr. x, urmare a emiterii pe numele său a mandatului de arestare cu nr. x, pronunțat la data de 6 martie 2019, în dosarul nr. x, de Tribunalul Doboj - Bosnia și Herțegovina (dosar secretariat general Interpol nr. x)

Din înscrisurile înaintate de autoritățile din Bosnia și Herțegovina a rezultat că, în fapt, la data de 5 mai 1992, în fața casei victimei B., mai multe persoane îmbrăcate în uniformă militară, printre care și cetățeanul suedez și bosniac A., au coborât dintr-un camion și au dus-o pe victima B., pe mama acesteia și pe sora sa, C., în școala "D." pentru a-i pune într-o sală de gimnastică. În această sala au fost aduse apoi mai multe persoane de naționalitate croată, care au fost apoi interogate de un polițist. Ulterior, în cursul nopții, în sala de gimnastică A., împreună cu alte două persoane, au preluat-o pe victima B., ducând-o într-o altă sală, unde victima a fost interogată și supusă la violențe de către A., împreună cu o altă persoană.

Împotriva persoanei extrădabile s-a luat măsura reținerii prin Ordonanța nr. 230/II/5/2019 din data de 29 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin încheierea din 29 mai 2019, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 25 zile, de la data de 30 mai 2019 până la 23 iunie 2019, inclusiv, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) și (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, măsură care a fost menținută prin Încheierea din 20 iunie 2019, pe o durată de 15 zile, începând cu 24 iunie 2019 până la data de 8 iulie 2019, inclusiv.

La data de 5 iulie 2019, Curtea a repus cauza pe rol pentru depunerea cererii de extrădare, a rezultatului controlului de regularitate, precum și pentru ca statul solicitant să dea asigurări că pedeapsa cu moartea nu se va executa, urmând a fi comutată.

Prin Încheierea din data de 8 iulie 2019, Curtea a constatat că măsura preventivă urma să înceteze de drept, la ora 24:00, a aceleiași zile, în contextul în care cererea de extrădare nu fusese trimisă, de statul solicitant, în interiorul celor 40 zile, pentru care putea fi dispusă măsura arestului provizoriu, în condiții de urgență, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 republicată.

Cererea de extrădare și documentele aferente precum și controlul de regularitate au fost înaintate instanței la data de 15 iulie 2019.

După cum rezultă din cererea de extrădare transmisă pe cale diplomatică de autoritățile judiciare ale Bosniei și Herțegovinei, persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la data de 6 martie 2019 de către Curtea Regională din Doboj - republica Srpska - Bosnia și Herțegovina, sub nr. x. Totodată, s-a trimis, odată cu cererea de extrădare, decizia Curții regionale din Doboj din data de 21 februarie 2019 privind determinarea/stabilirea detenției.

S-a reținut în această decizie că:

"Ordinul de efectuare a anchetei este in sarcina suspectului, deoarece, încălcând regulile dreptului internațional, cuprinse în articolul 3, poziția 1 punctul a) al Convenției de la Geneva privind protecția cetățenilor in timpul războiului din 12 august 1949 și articolul 13 poziția 2 în legătură cu articolul 4 poziția 1 și 2 punctul a) al Protocolului adițional la Convenția respectiva privind protecția jertfelor conflictelor armate non- internaționale din 8 iunie 1977 (Protocol II), în timpul conflictelor armate în Bosnia și Herțegovina, între Forțele armate organizate ale Armatei Republicii Srpska, pe de o parte, și Armata BiH și Consiliul Croat al apărării, pe de altă parte, pe data de 5 mai 1992, în timp de seară, în localitatea Kalenderovd, municipiul Derventa, după ce a fost scutit de libertate, deterioratul B., a fost dus în încăperile sălii de educație fizică ale școlii generale "D.", unde au fost închise și alte persoane de naționalitate Croată, împreună cu E. și F., i-a comandat lui B. să iasă din sală, iar apoi l-a dus într-o încăpere unde l-a lovit cu piciorul drept în regiunea rinichilor, iar apoi, împreună cu sus-numiții G. și H., a încălcat integritatea corpului deterioratului, lovindu-l cu mâinile, picioarele și patul puștii pe tot corpul, iar apoi i-a comandat să se așeze pe un scaun și a început să-l interogheze, solicitând informații unde se află "uitase, comenzi, legături", din nou l-a lovit pe acesta peste tot corpul, și totul a durat pe parcursul aceleiași seri de la orele 23:00 pana la 01:00 dimineața, când deterioratul este adus înapoi în sala de educație fizică, unde a rămas până la 19 mai 1992, când i-au dat drumul acasă.

Din dovezile adunate în timpul cercetării, și anume: declarația martorului - deterioratului B., martorului I., J., K., L., respectiv nota oficială numărul x din 29 martie 2013, Nota oficială numărul x din 5 aprilie 2013, Nota oficială numărul x din 14 iunie 2013, reiese suspiciunea fondată că suspectul A. a săvârșit faptul penal crimă de război împotriva poporului civil din articolul 142 poziția 1 în legătură cu articolul 22 Legea privind C. pen. al SFRJ (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia).

Martorul B. relatează că pe 5 mai 1992, în fața casei sale a venit un camion cu 8 soldați printre care soldați i-a recunoscut pe M., E. și A., și persoana despre care mai târziu a aflat că se numește G. În continuare, spune că, pe el, pe mama lui și pe sora lui C., cu camionul i-au dus la școala generală D., unde i-au cazat în sala de educație fizică. Pe lângă ei au mai adus persoane de naționalitate Croată. Atunci, fiecare din ei a fost dus la interogare la ofițerul de politie, care crede că s-a numit L. Nimeni nu s-a plâns de relația Iui L. față de ei.

În aceeași noapte, în sala unde era deterioratul, au venit E., A. și N., care i-au comandat să se ridice și să meargă cu ei. La ieșire, l-a văzut pe O., pe care nu-l acuza pentru nimic, deoarece nu a putut să-i oprească pe cei trei să-l ducă. În continuare, spune că a fost dus într-o încăpere, sala de clasă, unde prima lovitură o primește de la A. în regiunea rinichilor. Apoi l-au așezat pe un scaun și au început să-l întrebe unde sunt cazate "ustase", comanda lor, legăturile, bucătăria și altele. În timp ce puneau întrebări, tot timpul îl loveau pe deteriorat cu mâinile și picioarele peste tot corpul. Își amintește că de trei ori a căzut de pe scaun, iar ei l-au ridicat și au continuat să-l lovească cu picioarele în piept, spate, precum și cu patul puștii peste umeri. Când a căzut a treia oară de pe scaun, l-au stropit cu apă, și au crezut atunci că și-a pierdut conștiința. Toată acea interogare a durat mult timp, după ce l-au adus înapoi în sală, mai exact l-au aruncat, deoarece din cauza bătăilor nu a putut să meargă pe picioare. Spune că i-au dat drumul pe 19 mai 1992 și atunci i-a fost comandat să nu se îndepărteze de acasă și că va fi controlat zilnic. În declarația dată de către deteriorat, în încăperile acestei procuraturi, aceasta a rămas în concordanță cu declarația sa anterioară.

În declarația sa, martorul I. spune că pe B. îl cunoaște din anii tinereții, dintotdeauna au fost în relații bune, și în anul 1992 a plecat să-l viziteze pe B., deoarece a fost arestat și închis într-un depozit mic, din componența unui magazin. Atunci l-a văzut pe B., care a ieșit numai până la ușa de la intrare și a văzut ca B. este vânăt la față și în regiunea coastelor, tot umflat, și atunci B. i-a spus că l-au bătut. Când i-au dat drumul lui B. din acea închisoare, atunci B. i-a povestit că l-au bătut, printre alții, și un anume P., al cărui prenume nu-l știe, dar că este fiul lui Q., apoi fiul avocatului R. și alții. B. i-a povestit că l-a arestat M., și încă niște persoane, care au aparținut de poliția militară autodeclarabilă.

În declarația sa, J. a spus că pe B. îl cunoaște dinainte de război, și că cu el a fost în relații bune. Acest martor spune și că în luna aprilie a fost rănit, și că până la întoarcere la unitate, mergea la pansat, la dispensar, în localitatea Gornji Kalenderovci. Aici, în fața clădirii, l-a observat pe B., a vorbit cu el câteva minute și a observat ca lui B. îi este mare teamă și a vorbit că se simte bine, dar a fost evident că B. a fost bătut. Spune că a văzut vânătăi, răni și umflături pe față. Spune că B. nu i-a spus cine l-a bătut, probabil pentru că s-a temut.

În declarația sa, martorul K. spune că pe B. îl știe de dinainte de război și-i este cunoscut din poveștile lui B., dar și din cele povestite de vecinul lui B., pe nume S., că B. în timp ce a fost închis a fost maltratat fizic și psihic, menționând că S. între timp a decedat.

Martorul L., în declarația sa, spune că persoanele civile de naționalitate croată au fost închise în localitatea Kalenderovci, și că el a interogat persoanele civile de altă naționalitate care au fost închise, își aduce aminte că printre ei a fost și B., mama lui și sora lui C., de asemenea relatând că-i este cunoscut că au avut loc scutiri de libertate și arestări de persoane din partea echipei de intervenții și-i este cunoscut că membrii acelei echipe au fost F. din Derventa, un anume T. care este fiul avocatului din Derventa, un anume U., un anume P., căruia nu-i știe prenumele, dar crede că se cheamă V., iar numele tatălui este Q. din Derventa, iar de alții nu-și poate aduce aminte.

Când se aduc în legătură declarațiile acestor martori cu alte dovezi depuse, fondat se poate ajunge la concluzia că acest suspect, că complice a efectuat fapta penală numită, respectiv există astfel de grad de suspiciune rezonabilă suficient pentru existența condițiilor generale pentru stabilirea detenției. La o astfel de stare a lucrurilor, se poate trage concluzia fiabilă că în faptele suspectului s-au împlinit toate trăsăturile legale ale faptei penale crimă de război împotriva civililor din art. 142 poziția 1 în legătură cu art. 22, Legea privind C. pen. al SFRJ (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia), respectiv încălcarea gravă a dreptului umanitar internațional, prin care este îndeplinită condiția generală pentru determinarea detenției."

La termenul din 3 iulie 2019, fiind audiat, conform art. 46 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare bosniace.

Examinând actele dosarului, în raport de dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Constanța a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări și că nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării statuate în art. 21 din Legea nr. 304/2004.

În ciuda acestor constatări, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării de sănătate, din redactarea acestui text de lege reieșind că vârsta sau starea de sănătate constituie cu precădere doar unele dintre cauzele care pot determina refuzul extrădării unei persoane, însă nu și singurele cauze de refuz ale extrădării.

Astfel, s-a arătat că se impune sublinierea că persoana extrădabilă A. se găsește în România din anul 1992, de aproximativ 10 ani este stabilit în Constanța (după ce o perioadă de 5 ani a locuit în Suedia, fiind și cetățean suedez), este căsătorit din anul 2017 cu numita W., cetățean român, are 2 copii gemeni, minori, născuți în anul 2017, este asociat unic al unei firme din mun. Constanța, constituită în anul 2018, fiind evident că predarea sa autorităților din Republica Bosnia și Herțegovina ar influența iremediabil viața privată și de familie a acesteia, conducând la o ruptură, imposibil de reparat, în condițiile în care echilibrul familial, odată distrus, nu ar mai putea fi remediat niciodată, eventuala predare a persoanei extrădabile afectând deopotrivă și soția și cei doi copii, toți cetățeni români.

În susținerea argumentului dezvoltat anterior, s-a evocat și situația în care echilibrul vieții private, a persoanei solicitate, clădit în cei 28 de ani de la comiterea pretinsei fapte, reținută în sarcina acesteia, ca și crimă de război, nu are cum să nu fie grav afectat de eventuala predare către autoritățile emitente, câtă vreme acest echilibru a fost caracterizat de stabilitate, continuitate și fluență, în răstimpul de când se află în România.

Mai mult decât atât, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 302/2004, republicată. Conform acestora: "Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către statul solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu condiția ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată."

Deși răspunsurile primite de la autoritățile din republica Bosnia și Herțegovina sunt aparent lămuritoare, în sensul în care persoana extrădabilă nu ar putea fi supusă pedepsei capitale, în cazul extrădării sale, din pricina modului lapidar și neclar în care au fost formulate acestea, coroborat cu conținutul înscrisurilor depuse de persoana extrădabilă la dosarul cauzei, din care reiese nerespectarea garanțiilor privind neexecutarea pedepsei capitale, în republica Srpska, republică integrată în Republica Bosnia și Herțegovina (în a cărei jurisdicție se găsește Tribunalul Doboj - instanță ce a solicitat extrădarea persoanei solicitate A.) Curtea nu le-a putut considera suficient de convingătoare/explicite, menținându-se dubiul cu privire la abolirea pedepsei cu moartea și executarea pedepsei capitale în republica Srpska, precum și relativ la respectarea unor minime garanții privind securitatea juridică în materie penală.

Așadar, în dosarul cauzei se găsesc:

- Copia rezumatului raportului din data de 5 iulie 2016, către guvernul din Bosnia și Herțegovina provenind de la Consiliul Europei din care reiese că delegația consiliului a constatat încălcări importante ale standardelor privind condițiile de detenție, comportamentului personalului penitenciarelor, modalității acordării îngrijirilor medicale deținuților, a procedurilor disciplinare, la locurile de deținere.

- Copia raportului Ombudsmanului pentru drepturile omului din Bosnia și Herțegovina, din data de 5 octombrie 2017, cu privirea la implementarea convenției împotriva torturii și a altor elemente crude, inumane sau degradante și a pedepselor, care a relevant că sistemul de executare a sancțiunilor penale, impuse în Bosnia și Herțegovina este unul complex, legislația ce reglementează domeniul, fiind pusă în aplicare, pe trei niveluri de guvernământ, conform structurii constituționale din Bosnia și Herțegovina. Astfel, jurisdicția cu privire la executarea sancțiunilor penale este împărțită între Ministerul de Justiție din Bosnia și Herțegovina, Ministerul Justiției din Republica Srpska și comisia juridică din districtul Brcko, în sistem existând patru legi cu privire la executarea sancțiunilor penale, ce duce la existența unor norme legale diferite care guvernează același domeniu într-un mod diferit și la o aplicare inegală a legislației. În raport s-a mai subliniat încălcarea recomandărilor privind comunicarea deținuților cu lumea exterioară, condițiile precare de detenție, calitatea necorespunzătoare a îngrijirilor medicale, măsurile insuficiente pentru prevenirea conflictelor între deținuți.

- Copia raportului analitic din data de 29 mai 2019, ce însoțește documentul intitulat "Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și avizul comisiei privind cererea de aderare a Bosniei și Herțegovinei la Uniunea Europeană", în conținutul căruia se precizează privitor la dreptul la viață că pedeapsa cu moartea este inclusă în Constituția entității Republica Srpska și nu a fost abrogată, recomandându-se abrogarea acesteia, nefiind în conformitate cu standardele europene.

Drept urmare, a apreciat că nu este îndeplinită condiția, reglementată în art. 27 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitor la existența unor asigurări consistente că pedeapsa capitală nu se va executa, considerând din această perspectivă că și acest ultim argument expus reprezintă un impediment în admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile din Bosnia și Herțegovina.

Curtea a reținut că, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care România optează pentru soluția refuzului extrădării pentru un cetățean străin, persoană suspectată, acuzată sau condamnată în alt stat pentru una dintre infracțiunile prev. de art. 97 alin. (1) sau pentru orice altă infracțiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa închisorii al cărei minim este de cel puțin 5 ani, examinarea propriei competențe și exercitarea, dacă este cazul, a acțiunii penale, se fac din oficiu, fără excepție și fără întârziere. Autoritățile române solicitate hotărăsc în aceleași condiții ca și pentru orice altă infracțiune cu caracter grav, prevăzută și pedepsită de legea română", constatându-se că autoritățile române au obligația de a proceda imediat la examinarea cauzei și efectuarea instrucție penale, în măsura în care vor considera că se impune.

În fine, referitor la solicitarea persoanei extrădabile A., de a constata că a fost depășit termenul de 4 luni, reglementat de art. 51-52din Legea 302/2004 republicată, în interiorul căruia trebuia trimis răspunsul referitor la informațiile suplimentare solicitate de Curte, s-a observat, în contradicție cu susținerile apărării, că acesta a fost respectat, autoritățile din republica Bosnia și Herțegovina trimițând răspunsul solicitat de instanță, Ministerului Justiției, care a înregistrat adresa la data de 4 martie 2020, trimițând-o apoi, Curții de Apel Constanța, care, la rândul său, a înregistrat-o, la data de 17 martie 2020, așa încât s-a arătat că solicitarea formulată nu poate conduce la respingerea cererii de extrădare.

Împotriva acestei sentințe a declarat constestație, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, constată că este întemeiată, motiv pentru care o va admite, va desființa sentința atacată și va trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, în vederea rejudecării.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a constatat, în urma deliberării, că instanța de fond nu a analizat cererea de extrădare formulată de Ministerul Justiției din Republica Bosnia și Herțegovina cu privire la persoana extrădabilă A., sub aspectul îndeplinirii/neîndeplinirii și altor condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată. Prin urmare, cererea de extrădare urmează a fi reanalizată de către instanța de fond, care-și va argumenta soluția pe care o va pronunța în cauză și din punct de vedere al următoarelor trei aspecte:

Faptul că instanța de fond s-a rezumat la a constata, raportat la baza factuală reținută, și anume că, " la data de 5 mai 1992, în fața casei victimei B., mai multe persoane îmbrăcate în uniformă militară, printre care și cetățeanul suedez și bosniac A., au coborât dintr-un camion și au dus-o pe victima B., pe mama acesteia și pe sora sa, C., în școala "D." pentru a-i pune într-o sală de gimnastică. În această sala au fost aduse apoi mai multe persoane de naționalitate croată, care au fost apoi interogate de un polițist. Ulterior, în cursul nopții, în sala de gimnastică, A., împreună cu alte două persoane, au preluat-o pe victima B., ducând-o într-o altă sală, unde victima a fost interogată și supusă la violențe de către A., împreună cu o altă persoană", că "este îndeplinită condiția dublei incriminări", fără a analiza în concret îndeplinirea acestei condiții și fără a preciza care este articolul din C. pen. român (anterior și în vigoare relativ la legea penală mai favorabilă) care prevede ca infracțiune fapta presupus comisă de persoana extrădabilă, nu echivalează cu îndeplinirea acestei cerințe.

În plus, o altă condiție care trebuia analizată de către instanța de fond și care este strâns legată de condiția dublei incriminări, neputând fi analizată fără a fi îndeplinită, în prealabil, această primă condiție a dublei incriminări, este aceea a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că "Extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripția răspunderii penale sau prescripția executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislației române, fie potrivit legislației statului solicitant.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a procedat la verificarea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, nici potrivit legislației statului solicitant și nici potrivit legislației române, în cel de-al doilea caz nefiind nici posibilă efectuarea unei asemenea analize fără a se fi stabilit, în prealabil, care este infracțiunea din C. pen. român care corespunde infracțiunii de crimă de război împotriva civililor, prev. de art. 142 alin. (1) în relație cu art. 22 din C. pen. din R.S.F. Iugoslavia (infracțiunea sub care a fost încadrată de către autoritățile judiciare din Republica Bosnia și Herțegovina fapta presupus comisă de către persoana extrădabilă). Se impune a fi făcută precizarea că instanța de fond va trebui să aibă în vedere, la momentul stabilirii infracțiunii corespondente din C. pen. român, dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevăd că "Diferențele existente între calificarea juridică și denumirea dată aceleiași infracțiuni de legile celor două state nu prezintă relevanță, dacă prin convenție internațională sau, în lipsa acesteia, prin declarație de reciprocitate nu se prevede altfel."

Cu privire la oportunitatea transferului procedurii penale în caz de refuz a cererii de extrădare, Înalta Curte constată că se impune ca instanța de fond să analizeze incidența în prezenta cauză a considerentelor Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 septembrie 2016, C-182/15, privindu-l pe X., hotărâre în care curtea a arătat, în esență, că "trebuie privilegiat schimbul de informații cu statul membru al cărui cetățean este persoana interesată în scopul de a oferi autorităților acestui stat membru, în măsura în care sunt competente potrivit dreptului lor național pentru a o urmări pe această persoană pentru fapte săvârșite în afara teritoriului național, posibilitatea de a emite un mandat european de arestare în vederea urmăririi penale. Cooperând astfel cu statul membru a cărui cetățenie o are persoana interesată și acordând prioritate acestui mandat de arestare în raport cu cererea de extrădare, statul membru gazdă acționează într-un mod care aduce mai puțin atingere liberei circulații, evitând, totodată, în măsura posibilului, riscul de impunitate."

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 74/P din 3 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, pe care o va desființa.

Va trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, în vederea rejudecării.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 74/P din 3 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, pe care o desființează.

Trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, în vederea rejudecării.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM