ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea F/CP din data de 3 septembrie 2020, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul A., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a reținut că prin contestația la executare formulată împotriva încheierii din data de 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispozițiile art. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., A. a criticat faptul că a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, fără a se preciza temeiul juridic al cuantificării și fără a se prezenta petentului un desfășurător cu privire la cheltuielile efectuate și tarifele corespunzătoare acestora.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin încheierea F/CP din data de 9 iulie 2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 332/P/2019 din data de 20 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul fiind obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., iar în baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli judiciare către intimatul B.

Având în vedere dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., precum și natura demersului judiciar promovat, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că pe calea contestației la executare nu poate fi contestat cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, stabilit prin încheierea în speță, neexistând nicio nelămurire prin prisma obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, precizându-se în mod clar temeiul juridic, cuantumul și ce reprezintă acesta. În același timp, a precizat că în C. proc. pen. nu se impune obligativitatea detalierii cheltuielilor judiciare avansate de stat, stabilite într-o cauză, cuantumul acestora fiind un atribuit exclusiv al judecătorului.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, petentul A., solicitând admiterea contestației și trimiterea dosarului la judecătorul de cameră preliminară în vederea lămuriri aspectelor solicitate prin contestația la executare.

Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată, contestația formulată de contestatorul A., pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până la acest moment, în cursul executării, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Prin urmare, prin contestația la executare se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin intermediul contestației la executare se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speța de față, contestatorul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât, prin încheierea din data de 9 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, fără a se preciza temeiul juridic al cuantificării și fără a se prezenta un desfășurător cu privire la cheltuielile efectuate și tarifele corespunzătoare acestora.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că în mod corect, prima instanță a respins contestația la executare formulată de A., întrucât motivele invocate de contestator (privind temeiul juridic al cuantificării, lipsa unui desfășurător cu privire la cheltuielile efectuate și tarifele corespunzătoare acestora), nu se circumscriu cazului de contestație mai sus menționat, nefiind vorba despre o nelămurire sau o împiedicare la executare, câtă vreme prin demersul judiciar inițiat se solicită lămuriri cu privire la temeiul de drept, precum și cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la plata cărora a fost obligat.

Cheltuielile judiciare sunt acele cheltuieli făcute de stat, prin organele judiciare, de către subiecții procesuali principali sau de părți, pentru buna desfășurare a procesului penal. Așadar, în noțiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât și cele realizate de părți, însă cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părți și care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen.

Având în vedere că obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare a intervenit urmare a respingerii plângerii formulată de către acesta, este evident că suma stabilită în sarcina sa face parte din categoria cheltuielilor judiciare datorate statului, respectiv, izvorăsc din culpa procesuală a părții a cărei sesizare a fost respinsă.

În consecință, constatând legalitatea și temeinicia Încheierii F/CP din data de 3 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată contestatorul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii F/CP din data de 3 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM