ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2020

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații A., B. și C. împotriva Încheierii din 23 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 29 alin. (3) și (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., ridicată și susținută de apelanții inculpați B., A. și C.

Pentru dispune astfel, s-a reținut că potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

S-a reținut că prin Decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul alin. (1) al art. 155 din C. pen., este neconstituțională. Astfel, s-a constatat că solicitarea apărătorului inculpaților B., A. și C. pentru sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a art. 155 alin. (1) din C. pen. este inadmisibilă. În acest sens, s-a avut în vedere că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale a României, și considerentele deciziei sunt obligatorii așa încât prin considerentele Deciziei nr. 297/2018 Curtea răspunzând criticilor formulate de cei trei apelanți și constatând neconstituționalitatea art. 155 alin. 1din C. pen., este inadmisibilă noua cerere de sesizare a Curții cu aceeași excepție.

În consecință, în baza art. 29 alin. (5) cu referire la alin. (3) al aceluiași articol din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. formulată de apelanții B., A. și C.

Împotriva Încheierii din 23 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, au declarat recurs inculpații A., B. și C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2016/a2, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 17 noiembrie 2020.

Examinând recursurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva Încheierii din 23 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Verificând, din această perspectivă, în ceea ce privește prima condiție, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită, respectiv excepția a fost invocată de către inculpații A., B. și C. în Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 155 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul alin. (1) al art. 155 din C. pen., este neconstituțională.

Prin urmare, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este inadmisibilă, având în vedere că prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a soluționat deja cererea prin admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., nefiind așadar îndeplinită condiția în sensul ca excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Ca urmare, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că prin considerentele Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 Curtea Constituțională a răspuns criticilor formulate și a constatat neconstituționalitatea art. 155 alin. (1) din C. pen.

Concluzionând, este inadmisibilă noua cerere de sesizare a Curții Constituționale cu aceeași excepție, nefiind îndeplinită condiția nepronunțării anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale la care se referă art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

În consecință, pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva Încheierii din 23 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, și, având în vedere că aceștia se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva Încheierii din 23 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016 .

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM