ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 86 din 28 februarie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A fost recunoscută

Sentința penală nr. 294/07 din 19 martie 2007, pronunțată de Judecătorul pentru

Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia modificată prin

sentința nr. 1/08 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel cu Juri din Brescia.

S-a dispus

transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei de 16 ani, 7 luni și 10 zile închisoare

cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești și

pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcții publice.

A fost dedusă din

pedeapsă perioada executată de la 28 iunie 2006 la 28 februarie 2013.

A dispus emiterea

mandatului de executare.

Onorariul

apărătorului din oficiu, în suma de 320 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la data de 31

ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat

instanța Curții de Apel București în conformitate cu prevederile art. 149 alin.

(4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională

în materie penală pentru recunoașterea efectelor Sentinței nr. 294/2007 a

Judecătorului pentru Cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia,

modificată prin Decizia Curții de Apel Brescia, și a punerii în executare a

acesteia, ca urmare a cererii înaintate de autoritățile judiciare din Republica

Italia, de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei închisorii.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin adresa nr. 110407/2012 din data

de 05 decembrie 2012, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești -

Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată,

cererea formulată de Ministerul Justiției - Departamentul pentru Afacerile de

Justiție - Direcția Generală a Justiției Penale - din Republica Italiană, prin

care solicită transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani, 7 luni și 10 zile

închisoare aplicată de către instanța statului solicitant.

Cererea formulată de

autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2

din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la

Strasbourg în anul 1983, respectiv copia autentificată a sentințelor de

condamnare și copia dispozițiilor legale aplicabile, stadiul executării

pedepsei; expunerea faptelor săvârșite de persoana condamnată pe care se

întemeiază condamnarea; cererea prin care deținutul își exprimă consimțământul

la transfer.

Din verificările

efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național

pentru Evidența Persoanelor și Ministerului Administrației și Internelor -

Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul D.G.C. este cetățean

român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la

Strasbourg și art. 129 lit. a din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

În fapt s-au reținut

următoarele: În noaptea zilei de 21 ianuarie 2006, în zona pieței din fața

supermarketului "L." din Ghedi (BS) - Italia, un grup de albanezi și

un altul de români, făcând parte din doua grupări distincte și rivale de

proxeneți, s-au certat și bătut între ei, în urma scandalului fiind ucis Z.S.

și rănit K.A., căruia i se spunea "N.". În urma semnalării cazului,

Carabinierii din Verolanuova (BS) s-au deplasat la hotelul-residence situat în

Peschiera del Garda (BS), unde se aflau românii implicați în scandal, printre

care și D.G.C., și au identificat doua prostituate minore. După percheziția

personală și locală a fost găsit un pistol semiautomat cal. 9 Luger, un alt

pistol cal. 7,65 dotat cu amortizor, trei cuțite, diferite muniții și bani. S-a

adeverit faptul că scandalul a fost o reglare de conturi între români și

albanezi, după rănirea în urmă cu câteva luni a numitului S.C., cetățean român.

Numitul D.G.C. a fost

reținut de instanța judecătorească de primul grad participant la scandal și,

implicit, responsabil de omor, chiar dacă cu un rol mai curând marginal,

condamnându-l din acest motiv la 8 ani cu închisoare. În urma apelului propus

de Procurorul General, instanța judecătorească de-al doilea grad a evidențiat

alte elemente care demonstrează întreaga responsabilitate a numitului D.,

acesta fiind conștient că românii din gruparea sa erau înarmați și vroiau să se

răzbune pe albanezi pentru rănirea în urmă cu câteva luni a lui S.C. Din aceste

motive, instanța judecătoreasca de-al doilea grad, reținând profilul subiectiv

și participarea la omor, l-a condamnat pe numitul D. la 16 ani, 7 luni și 10

zile închisoare. Sentința a devenit definitivă la data de 01 octombrie 2008 în

urma respingerii recursului propus de D. în Casație.

Din verificarea

documentelor transmise de autoritățile judiciare din Republica Italia s-a

constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, la care se referă

art. 129 lit. e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor

condamnate adoptată la Strasbourg în 1983.

De asemenea, a

rezultat din documentele transmise de autoritățile judiciare italiene că

numitul D.G.C. și-a exprimat consimțământul de transferare pentru comiterea

executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Curtea a apreciat că

este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e din

Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în

sarcina numitului D.G.C. având corespondent în legislația penală română,

realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (2)

lit. a și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, art. 174

- 175 alin. (1) lit. a și i C. pen., art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. 1

lit. a și i din C. pen., art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 322 alin.

(3) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a C. pen., iar pedepsele

complementare, respectiv accesorii aplicate față de persoana condamnată se

regăsesc în disp. art. 64 alin. (1) lit. a și d C. pen. și art. 71 C. pen.,

conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.

Astfel cum rezultă

din declarația din data de 19 august 2012, numitul D.G.C. și-a manifestat

acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea

continuării executării pedepsei.

Față de cele ce

preced, Curtea, având în vedere prevederile art. 129 din Legea nr. 302/2004

modificată și art. 149 din aceeași lege, a admis sesizarea, a recunoscut

sentința penală și a dispus transferarea persoanei condamnate D.G.C.

A dedus și

perioada deja executată.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care

a criticat soluția pentru omisiunea constatării grațierii, greșita deducere a

pedepsei și neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupa

funcții publice și omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare.

Recursul formulat de

Parchet este fondat în ceea ce privește deducerea pedepsei și omisiunea

constatării grațierii.

Prin Sentința penală

nr. 294/2007 din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări

preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia, modificată prin Sentința

penală nr. 1/2008 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel cu Juri din Brescia,

D.G. a fost condamnat la 16 ani, 7 luni și 10 zile închisoare.

Potrivit Ordonanței

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 24 octombrie

2008 Curtea de Apel Brescia a acordat persoanei condamnate beneficiile

prevăzute de Legea nr. 241/2006, reducând pedeapsa cu 3 ani.

Potrivit art. 12 din

Convenția Consiliului Europei asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 și Protocolul său adițional din 18

decembrie 1997, fiecare parte poate acorda grațierea, amnistia sau comutarea

pedepsei în conformitate cu reglementările sale juridice.

Întrucât statul de

condamnare a redus pedeapsa aplicată persoanei condamnate ca efect al

grațierii, pedeapsă ce urmează a fi continuată a fi executată de D.G.C. într-un

penitenciar din România este cea de 13 ani, 7 luni și 10 zile.

Prima instanță de

judecată a dedus din pedeapsa aplicată de statul de condamnare perioada 28

iunie 2006 - 28 februarie 2013.

Conform documentelor

transmise de autoritățile italiene, persoana transferabilă a fost arestată la

28 ianuarie 2006, ca atare Curtea va deduce din pedeapsa aplicată perioada

executată de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013.

În ceea ce privește

critica neaplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupa

funcții publice și omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare, Curtea

o consideră nefondată.

Art. 1 al Convenției

de la Strasbourg privind transferul persoanelor condamnate definește noțiunea

de condamnare ca fiind "o pedeapsă sau măsură care implică privarea de

libertate, indiferent dacă executarea a început sau nu".

Ca atare, pedepsele

accesorii sau complementare aplicate prin hotărârea statului de condamnare nu

pot face obiectul conversiei la care se referă art. 159 din Legea nr. 302/2004

pentru că procedura transferului vizează doar pedeapsa privativă de libertate.

Având în vedere

aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând, va dispune

transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei de 13 ani, 7 luni și 10 zile închisoare.

Se va deduce din

pedeapsă perioada executată, de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă,

în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței

penale nr. 86 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă D.G.C.

Casează în parte

sentința penală atacată și rejudecând.

Dispune transferarea

persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în vederea

continuării executării pedepsei de 13 ani, 7 luni și 10 zile închisoare.

Deduce din pedeapsă

perioada executată, de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană

transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM