ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 86 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A fost recunoscută Sentința penală nr. 294/07 din 19 martie 2007, pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia modificată prin sentința nr. 1/08 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel cu Juri din Brescia. S-a dispus transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani, 7 luni și 10 zile închisoare cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcții publice.

A fost dedusă din pedeapsă perioada executată de la 28 iunie 2006 la 28 februarie 2013. A dispus emiterea mandatului de executare. Onorariul apărătorului din oficiu, în suma de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța Curții de Apel București în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală pentru recunoașterea efectelor Sentinței nr. 294/2007 a Judecătorului pentru Cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia, modificată prin Decizia Curții de Apel Brescia, și a punerii în executare a acesteia, ca urmare a cererii înaintate de autoritățile judiciare din Republica Italia, de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin adresa nr. 110407/2012 din data de 05 decembrie 2012, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției - Departamentul pentru Afacerile de Justiție - Direcția Generală a Justiției Penale - din Republica Italiană, prin care solicită transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani, 7 luni și 10 zile închisoare aplicată de către instanța statului solicitant.

Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia autentificată a sentințelor de condamnare și copia dispozițiilor legale aplicabile, stadiul executării pedepsei; expunerea faptelor săvârșite de persoana condamnată pe care se întemeiază condamnarea; cererea prin care deținutul își exprimă consimțământul la transfer. Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul D.G.C.

este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a din Legea nr. 302/2004 modificată și completată. În fapt s-au reținut următoarele: În noaptea zilei de 21 ianuarie 2006, în zona pieței din fața supermarketului "L." din Ghedi (BS) - Italia, un grup de albanezi și un altul de români, făcând parte din doua grupări distincte și rivale de proxeneți, s-au certat și bătut între ei, în urma scandalului fiind ucis Z.S. și rănit K.A., căruia i se spunea "N.". În urma semnalării cazului, Carabinierii din Verolanuova (BS) s-au deplasat la hotelul-residence situat în Peschiera del Garda (BS), unde se aflau românii implicați în scandal, printre care și D.G.C., și au identificat doua prostituate minore.

După percheziția personală și locală a fost găsit un pistol semiautomat cal. 9 Luger, un alt pistol cal. 7,65 dotat cu amortizor, trei cuțite, diferite muniții și bani. S-a adeverit faptul că scandalul a fost o reglare de conturi între români și albanezi, după rănirea în urmă cu câteva luni a numitului S.C., cetățean român. Numitul D.G.C. a fost reținut de instanța judecătorească de primul grad participant la scandal și, implicit, responsabil de omor, chiar dacă cu un rol mai curând marginal, condamnându-l din acest motiv la 8 ani cu închisoare. În urma apelului propus de Procurorul General, instanța judecătorească de-al doilea grad a evidențiat alte elemente care demonstrează întreaga responsabilitate a numitului D., acesta fiind conștient că românii din gruparea sa erau înarmați și vroiau să se răzbune pe albanezi pentru rănirea în urmă cu câteva luni a lui S.C.

Din aceste motive, instanța judecătoreasca de-al doilea grad, reținând profilul subiectiv și participarea la omor, l-a condamnat pe numitul D. la 16 ani, 7 luni și 10 zile închisoare. Sentința a devenit definitivă la data de 01 octombrie 2008 în urma respingerii recursului propus de D. în Casație. Din verificarea documentelor transmise de autoritățile judiciare din Republica Italia s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, la care se referă art. 129 lit. e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983. De asemenea, a rezultat din documentele transmise de autoritățile judiciare italiene că numitul D.G.C. și-a exprimat consimțământul de transferare pentru comiterea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Curtea a apreciat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului D.G.C. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, art. 174 - 175 alin. (1) lit. a și i C. pen., art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. a și i din C. pen., art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 322 alin. (3) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a C. pen., iar pedepsele complementare, respectiv accesorii aplicate față de persoana condamnată se regăsesc în disp.

art. 64 alin. (1) lit. a și d C. pen. și art. 71 C. pen., conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză. Astfel cum rezultă din declarația din data de 19 august 2012, numitul D.G.C. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Față de cele ce preced, Curtea, având în vedere prevederile art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 149 din aceeași lege, a admis sesizarea, a recunoscut sentința penală și a dispus transferarea persoanei condamnate D.G.C. A dedus și perioada deja executată. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a criticat soluția pentru omisiunea constatării grațierii, greșita deducere a pedepsei și neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupa funcții publice și omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare.

Recursul formulat de Parchet este fondat în ceea ce privește deducerea pedepsei și omisiunea constatării grațierii. Prin Sentința penală nr. 294/2007 din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia, modificată prin Sentința penală nr. 1/2008 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel cu Juri din Brescia, D.G. a fost condamnat la 16 ani, 7 luni și 10 zile închisoare. Potrivit Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 24 octombrie 2008 Curtea de Apel Brescia a acordat persoanei condamnate beneficiile prevăzute de Legea nr. 241/2006, reducând pedeapsa cu 3 ani. Potrivit art. 12 din Convenția Consiliului Europei asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 și Protocolul său adițional din 18 decembrie 1997, fiecare parte poate acorda grațierea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu reglementările sale juridice.

Întrucât statul de condamnare a redus pedeapsa aplicată persoanei condamnate ca efect al grațierii, pedeapsă ce urmează a fi continuată a fi executată de D.G.C. într-un penitenciar din România este cea de 13 ani, 7 luni și 10 zile. Prima instanță de judecată a dedus din pedeapsa aplicată de statul de condamnare perioada 28 iunie 2006 - 28 februarie 2013. Conform documentelor transmise de autoritățile italiene, persoana transferabilă a fost arestată la 28 ianuarie 2006, ca atare Curtea va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013. În ceea ce privește critica neaplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupa funcții publice și omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare, Curtea o consideră nefondată.

Art. 1 al Convenției de la Strasbourg privind transferul persoanelor condamnate definește noțiunea de condamnare ca fiind "o pedeapsă sau măsură care implică privarea de libertate, indiferent dacă executarea a început sau nu". Ca atare, pedepsele accesorii sau complementare aplicate prin hotărârea statului de condamnare nu pot face obiectul conversiei la care se referă art. 159 din Legea nr. 302/2004 pentru că procedura transferului vizează doar pedeapsa privativă de libertate. Având în vedere aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând, va dispune transferarea persoanei condamnate D.G.C.

într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani, 7 luni și 10 zile închisoare. Se va deduce din pedeapsă perioada executată, de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 86 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă D.G.C. Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând. Dispune transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani, 7 luni și 10 zile închisoare. Deduce din pedeapsă perioada executată, de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - AM