ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 206/PI din data de 12 august 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 74 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Timișoara formulată de inculpatul A..

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a arătat că prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2020 inculpatul A. a solicitat strămutarea soluționării Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Timișoara la o altă instanță de același grad, arătând că imparțialitatea și obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă judecătorii de la Judecătoria Timișoara sunt mult afectate și nu ar avea parte de un proces corect.

Curtea a menționat că dispozițiile C. proc. pen. prevăd două situații în care se poate cere strămutarea soluționării unei cauze.

Prima situație este aceea în care atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților. Cea de-a doua situație este aceea când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În speța dedusă judecății, instanța a reținut că nu s-au făcut referiri la existența unui pericol de tulburare a ordinii publice, inculpatul manifestându-și în special nemulțumirea față de faptul că anumite persoane ar face presiuni asupra sa pentru a le vinde un teren în apropiere de Timișoara.

S-a mai arătat că în cazul formulării cererii de strămutare, sarcina probei privind împrejurări ale cauzei, calitățile părților sau a pericolului de tulburare a ordinii publice revine petentului care a solicitat strămutarea.

Instanța a apreciat că în cauză nu este regăsit nici primul caz pentru care s-ar putea solicita strămutarea, având în vedere faptul că textul art. 71 din C. proc. pen. face referire la existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată și nu eventuala imparțialitate a judecătorului de caz și nici nu s-a făcut dovada existenței unui pericol de tulburare a ordinii publice.

S-a reținut că motivele invocate de către petent cuprind percepții personale care nu sunt de natură a naște o suspiciune că judecătorul cauzei ar fi lipsit de imparțialitate, sau aceasta ar fi afectată în vreun fel, iar orice intervenție în judecarea unei cauze de către o instanță prin luarea acesteia de pe rolul instanței la care s-a înregistrat și trimiterea spre judecată altei instanțe nu se poate face decât strict cu respectarea legii și numai pentru motive temeinice.

Cum în cauză nu au fost identificate motive temeinice, ci doar unele percepții personale ale petentului, s-a concluzionat că aceste aspecte nu pot constitui temei al unei cereri de strămutare, atâta timp cât în cauză nu s-au invocat aspecte ce ar putea ține de o eventuală imparțialitate a judecătorilor instanței.

Împotriva Sentinței penale nr. 206/PI din 12 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală a formulat contestație petentul A. la data de 13 august 2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 5 octombrie 2020, iar termenul pentru soluționare a fost fixat la data de 21 octombrie 2020 cu citarea contestatorului petent.

Cu ocazia dezbaterilor din ședința publică de la termenul din 21 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând contestația formulată de petentul A., raportat la excepția invocată de Ministerul Public, Înalta Curte constată următoarele:

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Prin Sentința penală nr. 206/PI din 12 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 74 C. proc. pen., s-a respins cererea de strămutare formulată de petentul A., ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Timișoara.

Hotărârea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a strămutării este definitivă, în conformitate cu art. 74 din C. proc. pen., care prevede:"(1) Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință. (...) (6) sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) lit. 1 lit. a) raportat la art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 206/PI din data de 12 august 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 206/PI din data de 12 august 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM