ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4979/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 11 decembrie 2012 reclamantul S.T. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele Sentinței civile nr. 1210 din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 23946/3/2007, în sensul că, din eroare, s-a reținut faptul că imobilul construcție, situat în Voluntari, str. E.I., "nu mai există în prezent fiind demolat". În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 30 ianuarie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele Sentinței civile nr. 1210 din 4 iulie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 23946/3/2007, formulată de reclamantul S.T., ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 281 C. proc. civ. "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere". Tribunalul, verificând actele dosarului, a constatat că susținerile reclamantului S.T. nu sunt întemeiate întrucât nu se înscriu în ipotezele prevăzute de art. 281 C. proc. civ.

Pe de altă parte, legiuitorul a avut în vedere îndreptarea erorilor materiale care pot avea consecințe juridice, iar nu a oricăror alte erori strecurate, aspectele invocate de către reclamant fiind analizate și lămurite de instanțe și în cadrul deciziilor pronunțate în căile de atac, prin care Sentința civilă nr. 1210 din 4 iulie 2008 a devenit definitivă, respectiv irevocabilă, ceea ce înseamnă că eroarea invocată nu îi poate aduce nicio vătămare în situația respingerii cererii, ori avantaj, în ipoteza admiterii ei. Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul S.T. În motivarea cererii de apel a arătat că prin cererea de îndreptare a erorii materiale a solicitat înlăturarea mențiunii instanței în sensul că imobilul "nu mai există în prezent fiind demolat". În considerente s-a reținut că: "Din raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de domnul expert T.Z.

rezultă că imobilul construcție situat în str. I.N., localitatea Voluntari și care nu mai există în prezent fiind demolat, a avut o suprafață totală la parter de 180,61 mp și mansardă de 75 mp și, fiind evaluat ipotetic, a rezultat suma de 580.000 RON". Situația reținută de către instanța de fond în considerentele hotărârii acesteia: "imobilul nu mai există în prezent fiind demolat" a determinat, dacă nu în tot, cel puțin în parte, soluția pronunțată pe fondul cauzei, și anume restituirea în echivalent și nu în natură.

Motivarea instanței că aspectele invocate de reclamant "fiind analizate și lămurite de instanțe și în cadrul deciziilor pronunțate în căile de atac .." apel și recurs, "ceea ce înseamnă că eroarea invocată nu îi poate aduce nicio vătămare în situația respingerii cererii, ori avantaj în ipoteza admiterii ei" nu este corectă pentru că: situația de fapt reținută de către instanța de fond pe acest aspect ("imobilul fiind demolat") s-a reflectat în considerentele hotărârii, considerente care au fost analizate în căile de atac exercitate: apel și recurs. În cazul "admiterii" cererii, avantajul ar putea fi (este) folosirea acestei situații corecte, în sensul că imobilul nu a fost demolat, în căile extraordinare de atac exercitate, cum este acțiunea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (care formează obiectul Cererii nr. 31592/11 S./România).

În drept, și-a întemeiat motivarea pe baza dispozițiilor art. 281 3 C. proc. civ. Prin întâmpinare, intimatul Serviciul Român de Informații a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea dispozițiilor încheierii din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului București, ca fiind legală și temeinică. În motivare a arătat că criticile formulate de petent nu se înscriu în ipotezele prevăzute de art. 281 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 105 A din 11 aprilie 2013 a respins apelul reclamantului, ca nefondat. Curtea a constatat că în mod corect tribunalul a apreciat că cererea de îndreptare a erorilor materiale nu este întemeiată, întrucât o asemenea rectificare nu se încadrează în ipotezele vizate de textul art. 281 C. proc.

civ., reprezentând un aspect al situației de fapt reținute de prima instanță la momentul adoptării soluției, printr-o hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă, prin respingerea căilor de atac. Or, motivele de fapt și de drept din cuprinsul hotărârii reprezintă premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv. Pe de altă parte, a reținut Curtea, acest aspect a fost oricum examinat și în faza apelului prin Decizia civilă nr. 476A din 1 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța de control judiciar stabilind întinderea și felul construcției în litigiu și a reanalizat cererea de restituire în natură, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 - situație în care este corectă și aprecierea tribunalului referitoare la lipsa oricăror consecințe juridice a rectificării solicitate de reclamant în prezent.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamantul S.T. dezvoltând aceleași argumente ca și în apel și precizând că instanțele în mod nelegal nu au reținut incidența dispoz. art. 281 C. proc. civ. Situația reținută de către instanța de fond în considerentele hotărârii acesteia, respectiv că imobilul nu mai există fiind demolat, a determinat, cel puțin în parte, soluția pronunțată la fond și anume măsuri reparatorii prin echivalent și nu restituirea în natură, motivarea instanței fiind contradictorie și atrăgând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Nu în ultimul rând a criticat faptul că instanța de apel a apreciat greșit că eroarea invocată nu îi poate aduce reclamantului nicio vătămare în situația respingerii cererii, ori avantaj în ipoteza admiterii ei.

Or, admiterea cererii de îndreptare este importantă în folosirea în mod corect a situației de fapt în cadrul unor căi extraordinare de atac cum este acțiunea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Cererea nr. 31592/11 S./România, în care reclamantul a solicitat restituirea imobilului în natură. Înalta Curte, analizând criticile de nelegalitate formulate de recurent le va respinge, ca nefondate, având în vedere următoarele considerente: Astfel, critica privind motivarea contradictorie a încheierii recurate este nefondată. Contrar susținerilor recurentului, curtea de apel și-a motivat soluția, sens în care a reținut, în considerentele deciziei atacate, că cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., nefiind indicată nicio eroare materială în sensul acestor dispoziții legale, nemulțumirea părții vizând modul în care instanța a interpretat constatările raportului de expertiză efectuat în cauză. Motivarea curții de apel respectă exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la darea soluției, ceea ce face inaplicabil, în speță, cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea, nu se poate imputa curții de apel că prin soluția pronunțată, aceea de respingere a cererii reclamantului de îndreptare eroare materială, a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile art. 281 C. proc.

civ. Astfel, prin cererea formulată la data de 11 decembrie 2012, întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., reclamantul a arătat că instanța a reținut eronat faptul că în raportul de expertiză s-a menționat că imobilul construcție nu mai există fiind demolat, aspect ce ar fi influențat soluția de respingere a solicitării de a-i fi restituit în natură imobilul. Rezultă că, prin motivele invocate, reclamantul repune în discuție aspecte de fond ale litigiului, legate de stabilirea situației de fapt în raport de probele administrate, și aplicarea legii în ce privește forma de reparație, ceea ce nu este posibil în procedura îndreptării erorilor materiale, reglementată de art. 281 C. proc.

civ. Noțiunea de greșeală materială are, în sensul textului de lege sus-menționat, înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii, care nu pune în discuție soluția dată pe fondul cauzei, sens în care sunt erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul și altele asemenea. Nu pot fi asimilate noțiunii de greșeală materială și, în consecință, nu pot fi îndreptate pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C. proc. civ., eventualele greșeli de judecată, care privesc fondul pricinii, acestea putând fi remediate numai în căile de atac. Or, așa cum corect a reținut și curtea de apel, prin cererea formulată de reclamant la data de 11 decembrie 2012 nu se invocă nicio eroare materială în sensul art. 281 C. proc.

civ., ci se tinde la schimbarea soluției date pe fondul cauzei. Ceea ce invocă reclamantul vizează, în fapt, eventuale greșeli de judecată, care repun în discuție fondul pricinii, a căror valorificare era posibilă doar prin intermediul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii, iar nu în procedura reglementată de art. 281 C. proc. civ., care vizează exclusiv îndreptarea erorilor materiale, iar nu a celor de judecată. De altfel, așa cum corect a reținut instanța de apel, reclamantul și-a valorificat dreptul de a ataca cu apel și recurs soluția tribunalului iar faptul că instanțele au reținut o altă situație de fapt decât cea pe care o reclamă nu îi deschid acestuia o nouă cale de reformare pe temeiul art. 281 C. proc.

civ., textul de lege fiind restrictiv așa cum s-a arătat în argumentele anterior expuse. Pentru aceste considerente, decizia recurată, apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., astfel că nu sunt întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de toate considerentele prezentate, recursul reclamantului apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva Deciziei nr. 105 A din 11 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS