ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4979/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 11 decembrie 2012 reclamantul S.T.

a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele Sentinței

civile nr. 1210 din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, în Dosarul nr. 23946/3/2007, în sensul că, din eroare, s-a reținut

faptul că imobilul construcție, situat în Voluntari, str. E.I., "nu mai

există în prezent fiind demolat".

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Prin încheierea din

Camera de consiliu din data de 30 ianuarie 2013, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în

considerentele Sentinței civile nr. 1210 din 4 iulie 2008 pronunțată în Dosarul

nr. 23946/3/2007, formulată de reclamantul S.T., ca neîntemeiată.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 281 C. proc. civ. "erorile

sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele

de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot

fi îndreptate din oficiu sau la cerere".

Tribunalul,

verificând actele dosarului, a constatat că susținerile reclamantului S.T. nu

sunt întemeiate întrucât nu se înscriu în ipotezele prevăzute de art. 281 C.

proc. civ.

Pe de altă parte,

legiuitorul a avut în vedere îndreptarea erorilor materiale care pot avea

consecințe juridice, iar nu a oricăror alte erori strecurate, aspectele

invocate de către reclamant fiind analizate și lămurite de instanțe și în

cadrul deciziilor pronunțate în căile de atac, prin care Sentința civilă nr.

1210 din 4 iulie 2008 a devenit definitivă, respectiv irevocabilă, ceea ce

înseamnă că eroarea invocată nu îi poate aduce nicio vătămare în situația

respingerii cererii, ori avantaj, în ipoteza admiterii ei.

Împotriva acestei

soluții a declarat apel reclamantul S.T.

În motivarea cererii

de apel a arătat că prin cererea de îndreptare a erorii materiale a solicitat

înlăturarea mențiunii instanței în sensul că imobilul "nu mai există în

prezent fiind demolat".

În considerente s-a

reținut că: "Din raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții

civile efectuat de domnul expert T.Z. rezultă că imobilul construcție situat în

str. I.N., localitatea Voluntari și care nu mai există în prezent fiind

demolat, a avut o suprafață totală la parter de 180,61 mp și mansardă de 75 mp

și, fiind evaluat ipotetic, a rezultat suma de 580.000 RON".

Situația reținută de

către instanța de fond în considerentele hotărârii acesteia: "imobilul nu

mai există în prezent fiind demolat" a determinat, dacă nu în tot, cel

puțin în parte, soluția pronunțată pe fondul cauzei, și anume restituirea în

echivalent și nu în natură.

Motivarea instanței

că aspectele invocate de reclamant "fiind analizate și lămurite de

instanțe și în cadrul deciziilor pronunțate în căile de atac .." apel și

recurs, "ceea ce înseamnă că eroarea invocată nu îi poate aduce nicio

vătămare în situația respingerii cererii, ori avantaj în ipoteza admiterii

ei" nu este corectă pentru că: situația de fapt reținută de către instanța

de fond pe acest aspect ("imobilul fiind demolat") s-a reflectat în

considerentele hotărârii, considerente care au fost analizate în căile de atac

exercitate: apel și recurs.

În cazul

"admiterii" cererii, avantajul ar putea fi (este) folosirea acestei

situații corecte, în sensul că imobilul nu a fost demolat, în căile

extraordinare de atac exercitate, cum este acțiunea la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului (care formează obiectul Cererii nr. 31592/11 S./România).

În drept, și-a

întemeiat motivarea pe baza dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ.

Prin întâmpinare,

intimatul Serviciul Român de Informații a solicitat respingerea apelului, ca

nefondat, și menținerea dispozițiilor încheierii din 30 ianuarie 2013 a

Tribunalului București, ca fiind legală și temeinică.

În motivare a arătat

că criticile formulate de petent nu se înscriu în ipotezele prevăzute de art.

281 C. proc. civ.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia nr. 105 A din 11 aprilie 2013 a respins apelul reclamantului, ca

nefondat.

Curtea a constatat că

în mod corect tribunalul a apreciat că cererea de îndreptare a erorilor

materiale nu este întemeiată, întrucât o asemenea rectificare nu se încadrează

în ipotezele vizate de textul art. 281 C. proc. civ., reprezentând un aspect al

situației de fapt reținute de prima instanță la momentul adoptării soluției,

printr-o hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă, prin respingerea

căilor de atac.

Or, motivele de fapt

și de drept din cuprinsul hotărârii reprezintă premisele de fapt și de drept

care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

Pe de altă parte, a

reținut Curtea, acest aspect a fost oricum examinat și în faza apelului prin

Decizia civilă nr. 476A din 1 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, instanța de control judiciar stabilind întinderea și felul

construcției în litigiu și a reanalizat cererea de restituire în natură,

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 - situație în care este corectă și

aprecierea tribunalului referitoare la lipsa oricăror consecințe juridice a

rectificării solicitate de reclamant în prezent.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat recurs reclamantul S.T. dezvoltând aceleași

argumente ca și în apel și precizând că instanțele în mod nelegal nu au reținut

incidența dispoz. art. 281 C. proc. civ.

Situația reținută de

către instanța de fond în considerentele hotărârii acesteia, respectiv că

imobilul nu mai există fiind demolat, a determinat, cel puțin în parte, soluția

pronunțată la fond și anume măsuri reparatorii prin echivalent și nu

restituirea în natură, motivarea instanței fiind contradictorie și atrăgând

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând a

criticat faptul că instanța de apel a apreciat greșit că eroarea invocată nu îi

poate aduce reclamantului nicio vătămare în situația respingerii cererii, ori

avantaj în ipoteza admiterii ei.

Or, admiterea cererii

de îndreptare este importantă în folosirea în mod corect a situației de fapt în

cadrul unor căi extraordinare de atac cum este acțiunea la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului - Cererea nr. 31592/11 S./România, în care reclamantul a

solicitat restituirea imobilului în natură.

Înalta Curte,

analizând criticile de nelegalitate formulate de recurent le va respinge, ca

nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, critica

privind motivarea contradictorie a încheierii recurate este nefondată.

Contrar susținerilor

recurentului, curtea de apel și-a motivat soluția, sens în care a reținut, în

considerentele deciziei atacate, că cererea reclamantului nu îndeplinește

condițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., nefiind indicată nicio eroare

materială în sensul acestor dispoziții legale, nemulțumirea părții vizând modul

în care instanța a interpretat constatările raportului de expertiză efectuat în

cauză.

Motivarea curții de

apel respectă exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la

darea soluției, ceea ce face inaplicabil, în speță, cazul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, nu se

poate imputa curții de apel că prin soluția pronunțată, aceea de respingere a

cererii reclamantului de îndreptare eroare materială, a încălcat sau aplicat greșit

dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Astfel, prin cererea

formulată la data de 11 decembrie 2012, întemeiată pe dispozițiile art. 281 C.

proc. civ., reclamantul a arătat că instanța a reținut eronat faptul că în

raportul de expertiză s-a menționat că imobilul construcție nu mai există fiind

demolat, aspect ce ar fi influențat soluția de respingere a solicitării de a-i

fi restituit în natură imobilul.

Rezultă că, prin

motivele invocate, reclamantul repune în discuție aspecte de fond ale

litigiului, legate de stabilirea situației de fapt în raport de probele

administrate, și aplicarea legii în ce privește forma de reparație, ceea ce nu

este posibil în procedura îndreptării erorilor materiale, reglementată de art.

281 C. proc. civ.

Noțiunea de greșeală

materială are, în sensul textului de lege sus-menționat, înțelesul de eroare

materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii, care nu pune în

discuție soluția dată pe fondul cauzei, sens în care sunt erorile sau

omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul și altele asemenea. Nu pot fi asimilate noțiunii de greșeală materială

și, în consecință, nu pot fi îndreptate pe calea procedurii prevăzute de art.

281 C. proc. civ., eventualele greșeli de judecată, care privesc fondul

pricinii, acestea putând fi remediate numai în căile de atac.

Or, așa cum corect a

reținut și curtea de apel, prin cererea formulată de reclamant la data de 11

decembrie 2012 nu se invocă nicio eroare materială în sensul art. 281 C. proc.

civ., ci se tinde la schimbarea soluției date pe fondul cauzei. Ceea ce invocă

reclamantul vizează, în fapt, eventuale greșeli de judecată, care repun în

discuție fondul pricinii, a căror valorificare era posibilă doar prin

intermediul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii, iar nu în procedura

reglementată de art. 281 C. proc. civ., care vizează exclusiv îndreptarea

erorilor materiale, iar nu a celor de judecată. De altfel, așa cum corect a

reținut instanța de apel, reclamantul și-a valorificat dreptul de a ataca cu

apel și recurs soluția tribunalului iar faptul că instanțele au reținut o altă

situație de fapt decât cea pe care o reclamă nu îi deschid acestuia o nouă cale

de reformare pe temeiul art. 281 C. proc. civ., textul de lege fiind restrictiv

așa cum s-a arătat în argumentele anterior expuse.

Pentru aceste

considerente, decizia recurată, apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., astfel că nu sunt întrunite cerințele

cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de toate

considerentele prezentate, recursul reclamantului apare ca nefondat și va fi

respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva Deciziei nr. 105 A

din 11 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 4 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS