ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4892/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1919 din 16 martie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-au respins recursurile

declarate de reclamanții O.V., O.V.M., O.F.M. și de pârâții Municipiul

București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice împotriva Deciziei civile nr. 387A din 7 aprilie 2012 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei

decizii au formulat contestație în anulare reclamanții O.V., O.V.M. și O.F.M.,

la data de 18 martie 2013, invocând dispozițiile art. 318 teza întâi C. proc.

civ. În motivare au arătat că dezlegarea dată de instanța de recurs este

rezultatul unei greșeli materiale constând în omisiunea instanței de a se

pronunța asupra capătului de cerere principal, care se referă la încălcarea dispozițiilor

art. 267 C. proc. civ. și încadrarea în art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în

sensul de a se renunța la judecată și nicidecum la dreptul pretins.

Contestația în

anulare nu este fondată.

Potrivit art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate

cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Textul are în vedere

erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și

care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este, deci, vorba

despre acea greșeală, pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente

importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.

Exempli gratia, sunt

greșeli materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ.: respingerea unui recurs ca

tardiv, în raport de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la

dosar rezultă că recursul a fost depus la oficiul poștal înăuntrul termenului

de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea

chitanța de plată a taxei de timbru, ori nu s-a observat că pentru unul din

motivele de casare nu era necesară timbrarea; anularea greșită a recursului ca

fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se găsea procura dată

reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri

decât cea recurată etc.

Textul citat vizează

greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de

apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale ori

de rezolvare a unui incident procedural. În doctrină s-a arătat că a da

părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea

de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar

însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac,

ceea ce ar echivala cu o opoziție (cale de atac ce funcționa în trecut numai

atunci când judecata avusese loc în lipsa părții), astfel încât contestația în

anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs,

care, cel puțin, se adresează unei instanțe superioare.

Așadar, numai o

greșeală materială esențială și evidentă poate fi invocată pe calea

contestației în anulare. În consecință, împrejurările invocate de contestatori

în sensul că instanța a încălcat dispozițiile art. 267 C. proc. civ.,

reprezintă o critică vizând greșeli de judecată și nu greșeli de fapt,

involuntare, în legătură cu un aspect formal al judecării recursului, ce pot fi

remediate pe calea contestației în anulare.

În considerarea celor

ce preced, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii O.V., O.V.M. și

O.F.M. împotriva Deciziei nr. 1919 din 16 martie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 67/3/1999.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS