ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3991/2010

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

încheierea de ședință de la 8 octombrie 2007 dată de Curtea de Apel Constanța,

secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, în

Dosarul nr. 1058/88/2006, a fost dispusă suspendarea judecării apelului

declarat de reclamanta A.C.E. și de P.S.D. împotriva sentinței civile nr. 398

din 9 martie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și

de contencios administrativ, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.,

constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în instanță la strigarea

cauzei și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii menționate, a

declarat recurs P.S.D., susținând că hotărârea instanței de apel a fost

pronunțată cu încălcarea competenței Curții Constituționale, a formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. și cu invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Recursul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul unic de Dosar 1058/88/2006,

iar la termenul din 23 mai 2008, această instanță a dispus suspendarea

judecății, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, la

strigarea pricinii, nu a răspuns niciuna dintre părți și nici nu s-a cerut

judecarea cauzei în lipsa părților.

La data de 22 ianuarie 2010, s-a

dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, fixându-se termen de judecată în

acest sens la data de 25 iunie 2010.

La acest termen de judecată,

magistratul asistent a învederat că intimata A.C.E. a solicitat, prin petiția

înregistrată la 10 iunie 2010, suspendarea judecății, invocând art. 242, 243,

244 C. proc. civ., dar fără a indica, în concret împrejurări de fapt care s-ar

încadra în situațiile reglementate de dispozițiile legale invocate. Totodată,

în cauză, a fost înregistrată la aceeași dată o cerere prin care a fost

invocată excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (5) C. proc. civ.

în raport cu art. 129 din Constituție și, în același timp, reiterate și

reactualizate toate excepțiile de neconstituționalitate formulate în prezentul

dosar.

Curtea a invocat excepția perimării și

a reținut cauza în vederea pronunțării asupra excepției, apreciind ca fiind

prioritară soluționarea acesteia, în raport cu cererile menționate în raportul

asupra cauzei.

Față de prevederile art. 248 C. proc.

civ., Curtea urmează a constata perimarea recursului pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu dispozițiile legale

menționate, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Din înscrisurile existente la dosar,

rezultă că la termenul de judecată din 23 mai 2008, judecarea cauzei a fost

suspendată în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că,

la strigarea pricinii, nu a răspuns niciuna dintre părți, în condițiile în care

nici prin cererea de recurs, nici prin vreo cerere ulterioară, nu se ceruse de

către vreuna dintre părți judecarea cauzei și în lipsa sa.

De la acea dată, cauza a rămas în

nelucrare, până în prezent scurgându-se o perioadă mai mare de 1 an fără ca

vreuna dintre părți să efectueze vreun act de procedură din care să rezulte

intenția de a continua judecata.

Astfel, instanța constată îndeplinite

condițiile art. 248 C. proc. civ., în sensul perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

P.S.D. împotriva încheierii din 8 octombrie 2007 dată de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 1058/88/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

25 iunie 2010.