ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 550/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31.01.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roșiorii de Vede a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.01.2017.

Ulterior, printr-o cerere completatoare, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării și cu privire la Decizia nr. 240626/14.03.2017 emisă de Organismul Intermediar pentru Energie în soluționarea contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Prin Sentința civilă nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a executării, astfel cum a fost precizată și modificată, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, ca neîntemeiată și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 6573,69 RON, achitată conform recipisei de consemnare seria x nr. x nr. x/1/09.03.2017 la A. unitatea Sucursala Alexandria.

Împotriva Sentinței civile nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roșiorii de Vede solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 240626/14.03.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.01.2017, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Recursul este întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului arată, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că instanța de fond nu s-a raportat la toate aspectele invocate prin cererea de suspendare a executării, respectiv nu a analizat suficient următoarele aspecte: încălcarea de către Organismul Intermediar pentru Energie a principiului securității juridice; a obligației de a motiva actele administrative emise; lipsa neregulilor; lipsa dovezilor privind prejudiciul adus bugetului UE.

Critică faptul că prima instanță a invocat împrejurarea că aspectele invocate ar necesita o cercetare a fondului cauzei, recurenta-reclamantă apreciind că hotărârea judecătorească este nemotivată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că în speță este îndeplinită cerința referitoare la existența cazului bine justificat, având în vedere că în Articolul 5 din Contractul de finanțare sunt enumerate cheltuielile eligibile, printre care la lit. (a) și (b) se regăsesc cheltuielile pentru investiția de bază și organizarea de șantier, iar potrivit prevederilor art. 8 (18) din același contract, OIE și AM POS CCE au dreptul de a efectua corecții parțial sau în totalitate a cheltuielilor aferente unei cereri de rambursare, în cazul constatării unor cheltuieli neeligibile și/sau în cazul nerespectării/ încălcării prevederilor contractuale și/sau legale, naționale și/sau comunitare aplicabile.

Cu toate acestea, arată că Procesul-verbal atacat cuprinde o serie de aprecieri contradictorii referitoare la încadrarea acestor cheltuieli și că recurenta-reclamantă a respectat prevederile contractului de finanțare supunând spre aprobare Organismului Intermediar pentru Energie cheltuielile direct legate de obiectivele și rezultatele proiectului. Urmare a verificărilor efectuate, autoritatea a apreciat eligibile aceste cheltuieli și a aprobat plata lor, astfel că declararea ca neeligibile a acestor cheltuieli ulterior încalcă principiul securității juridice.

De asemenea, invocă nemotivarea actelor administrative atacate, susținând că procesul-verbal nu se referă la situația de fapt concretă și cuprinde consemnări contradictorii, iar pe de altă parte, Organismul Intermediar pentru Energie nu a arătat temeiurile de drept aplicabile speței, ci a invocat doar generic Ordinul nr. 2228/2008. Totodată, arată că decizia atacată nu răspunde criticilor invocate în contestația administrativă, ci a preluat susținerile din procesul-verbal.

Recurenta-reclamantă mai susține că actele administrative ce fac obiectul cauzei nu prezintă abaterile de la legalitate presupuse a fi fost constatate de către autoritate și nici nu prezintă dovezile în privința prejudiciului adus bugetului Uniunii Europene.

În același sens, recurenta-reclamantă consideră că este îndeplinită și cerința privind necesitatea prevenirii unui prejudiciu iminent, deoarece executarea actului administrativ ar avea repercusiuni grave asupra bugetului recurentei, cu consecințe de ordin social și economic, respectiv ar bloca activitatea administrației locale.

Intimatul-pârât Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

II. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roșiorii de Vede a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.01.2017, precum și a Deciziei nr. 240626/14.03.2017 emise de Organismul Intermediar pentru Energie în soluționarea contestației administrative.

2.1.1. Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată, verificând considerentele hotărârii recurate, că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată, neîndeplinirea cerinței cazului bine justificat fiind amplu motivată.

2.1.2. Înalta Curte găsește a fi neîntemeiat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanța poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenței dreptului.

În recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu se conturează elemente de natură să conducă la modificarea soluției date de către prima instanță, care a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat și că susținerile reclamantei pe cazul bine justificat sunt în fapt considerente ce țin de fondul cauzei, ce nu pot analizate în cadrul acestui demers judiciar

Mai mult, prin Sentința civilă nr. 1466 din data de 27 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, având ca obiect acțiunea în anularea Deciziei nr. 240626/14.03.2017 privind soluționarea contestației administrative și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2017.

Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv, soluția pronunțată constituie un argument în susținerea neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenței de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalității actului contestat, pronunțându-se în sensul validării acestuia.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a legalității actului administrativ de către instanța care a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare și care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex și analizării actului dedus judecății sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acțiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ și pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalității actului administrativ.

În consecință, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiției cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea condiției pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenței unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, prin recurs nefiind aduse argumente care să determine pronunțarea unei soluții contrare, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost confirmată și de hotărârea pronunțată în acțiunea în anularea actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită în dosarul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roșiorii de Vede împotriva Sentinței civile nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Roșiorii de Vede împotriva Sentinței civile nr. 2756 din 30 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

GGC - GV