ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2078/2010

Asupra cauzei de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin încheierea din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenta C.A.R. învățământ - I.F.N. întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. A admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului Constanța. În baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a fost suspendată soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. până la soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 183/2008 a Curții de Apel Constanța. S-a reținut că cererea de revizuire întemeiată pe pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. nu vizează situații de excepție reglementate de alin. (2) al art. 323 C. proc. civ., ci urmărește schimbarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța, motiv pentru care, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. aparține tribunalului, ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Astfel învestit, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 147 din 03 februarie 2009 a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Constanța și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Constanța.

A fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. Tribunalul a reținut, în esență că, analiza dispozițiilor art. 323 C. proc. civ. atrage consecința că invocarea unei pluralități de motive impune prorogarea legată de competența în situația concursului motivului de la pct. 7 cu oricare altul prevăzut de art. 322 C. proc. civ. Consecința caracterului incidental al unuia dintre motivele de revizuire este aceea că, instanța inițial învestită cu o astfel de cerere complexă și în situația în care va analiza doar un alt motiv decât cel ce i-a determinat competența, va fi obligată să-l verifice în fond și nu să trimită cauza la instanța pe care ar considera-o competentă material.

De asemenea, Codul prevede o competență diferențiată în soluționarea revizuirii, în funcție de exercitarea căilor legale de atac și a soluției pronunțate în acestea și nu instituie o regulă de atribuire a competenței primei instanțe în a analiza revizuirea (întotdeauna). Referitor la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost sesizată instanța se constată următoarele: Revizuirea, cale de atac extraordinară prevăzută de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., fiind o cerere de retractare, competența de soluționare a acesteia revine instanței care a pronunțat hotărârea de fond și în fața căreia aceasta a devenit definitivă. În acest sens sunt dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.", text care instituie competența instanței de fond în soluționarea cererii de revizuire, în cazul în care, ca în speță, recursul a fost respins ca nefondat. De la regula enunțată mai sus, legea instituie o singură excepție și anume în privința motivului de revizuire întemeiat pe existența unor hotărâri judecătorești potrivnice. Potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în acest caz, revizuirea se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

În cazul în care, asemenea speței, unul dintre motivele invocate atrage competența unei alte instanțe decât cea sesizată cu revizuirea, nu poate opera o prorogare de competență și deci învestirea instanței superioare și cu soluționarea unui motiv/cauză de revizuire ce nu intră în sfera sa de competență, în considerarea caracterului de ordine publică al regulilor de competență în materie. Într-o asemenea situație, instanța superioară va soluționa motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar instanța de fond va rezolva cererea bazată pe alte motive, unica modalitate procedurală de separare a cererii întemeiată pe motive multiple de revizuire constituind-o disjungerea, soluție adoptată de instanța învestită cu revizuirea.

Dacă s-ar accepta soluția contrară partea interesată ar putea proceda formal la invocarea mai multor motive, cu scopul de a obține astfel soluționarea cererii de revizuire de o instanță superioară. Ca urmare și întrucât, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 22 alin. (3) C. proc. civ. urmează a fi respinsă cererea dedusă judecății, iar cauza trimisă Tribunalului Constanța pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.