ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând
asupra cauzei de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 754/F
din 17 octombrie 2013, a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost
condamnat inculpatul S.V. la:
- 3 ani închisoare
și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform
art. 65 C. pen. , pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută
de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. la art. 74 lit. a), c) și
a art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea
prev. art. 71-64 lit. a), b) C. pen.
În baza prev.
art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. l-a obligat pe inculpat
la despăgubiri astfel: 2.929,86 RON cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic
de Urgență, cu dobânda legală aferentă la completa achitare a debitului și la 10.000
RON daune morale către partea civilă V.G.
În baza prev.
art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 2 cuțite - 1 cuțit
cu mâner de culoare neagră și lama de 12 cm, 1 cuțit cu mâner culoare gri-albastru,
decolorat, ușor jupuit și lama de 14 cm.
A fost menținut
sechestrul asigurător în vederea recuperării pagubei cauzată prin infracțiune, asupra
apartamentului situat în București, sector 2, proprietatea inculpatului S.V.
În baza prev.
art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și, conform
art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 10 aprilie 2013 la zi.
În baza prev.
de art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat pe la plata sumei de 4.000
RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON, onorariu avocat oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În fapt, în esență,
s-a reținut că la 07 aprilie 2013, în timp ce se afla în locuința sa, situată în
București, sector 2, în contextul unui conflict spontan generat de consumul prealabil
de alcool, inculpatul S.V. i-a aplicat părții vătămate V.G. mai multe lovituri cu
corp dur tăietor-înțepător (două cuțite), cu intenția de a-i suprima viața, cauzându-i
astfel leziuni traumatice constând în multiple plăgi înjunghiate penetrante și nepenetrante
torace anterior și posterior, bilateral, pneumotorax bilateral parțial și emfizem
subcutanat latero-toracic.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere împrejurările
comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat al acesteia, dar și persoana
inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, caracterizat pozitiv în familie
și societate și cu o conduita sinceră atât în faza de urmărire penală, cât și a
cercetării judecătorești, considerente în raport de care a reținut circumstanțele
atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dispunând reducerea pedepsei,
în condițiile art. 76 lit. b) C. pen.
Sentința a fost
apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru motive de nelegalitate
și netemeinicie ce țin de greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului
S.V., prin acordarea de circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și
c) C. pen.
Prin decizia penală
nr. 359/A din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală,
a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva
sentinței penale nr. 754 din 17 octombrie 2013 a Tribunalul București, secția a
II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 20350/3/2013, pe care a desființat-o în parte
și, în rejudecare a au fost înlăturate prevederile art. 74 lit. a) și c) și
art. 76 lit. b) C. pen. și a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului S.V. de
la 3 ani la 5 ani și 6 luni închisoare.
A fost menținută
starea de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 10 aprilie 2013
la zi.
Au fost menținute
celelalte dispozițiile sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare
au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200
RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî
astfel instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului
S.V. de instanța de fond nu reflectă în mod echilibrat toate criteriile de individualizare,
fiind insuficientă pentru realizarea scopului său.
S-a arătat că
deși s-a avut în vedere formal criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța
a aplicat inculpatului o pedeapsă care nu ține seama de acestea, dând o relevanță
nejustificată lipsei antecedentelor penale a inculpatului și atitudinii procesuale
sincere.
Or, comportamentul
social adecvat avut de inculpat nu poate fi catalogat ca o împrejurare de natură
să atragă aplicarea unei circumstanțe atenuante, atâta vreme cât astfel de conduită
este una normală în societate, iar referitor la atitudinea sa de recunoaștere, chiar
instanța fondului a reținut „poziția sa contradictorie” care a determinat administrarea
de probe.
Mai mult, inculpatul
a încercat inițial să se ascundă pentru a nu fi depistat de organele de urmărire
penală, petrecându-și noaptea de 7/8 aprilie 2013 în Triajul de la Gara Basarab
și, ulterior, s-a dus la sora sa, Ș.I.
Periculozitatea
inculpatului rezultă și din modalitatea în care a săvârșit fapta: în urma unei neînțelegeri
minore (legate de durata convorbirilor telefonice ale părții vătămate) a luat 2
cuțite de bucătărie, câte unul în fiecare mână, și a lovit victima atât din față,
cât și când aceasta se afla cu spatele, în retragere.
De asemenea, instanța
fondului a ignorat și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, în sensul
absenței totale de empatie față de partea vătămată, căruia nu i-a acordat ajutor,
spunându-i că „nu are nimic și nu este cazul să se vaite”.
În concluzie,
față de aceste împrejurări, s-a apreciat că nu se conturează date minim rezonabile
de natură să justifice activarea în favoarea inculpatului a vreuneia din circumstanțele
atenuante prev. de art. 74 C. pen.
Împotriva acestei
decizii, inculpatul S.V. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând,
prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1)
pct. 17
2
C. proc. pen., o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate,
în sensul casării deciziei, cu menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței
pronunțate de instanța de fond.
Examinând recursul
declarat de inculpatul S.V. prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta
Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:
În cauză, se observă
că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a
penală, la 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie
2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute
în art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen., în radactarea dată prin sus-arătata
lege.
Totodată, instanța
observă că inculpatul nu a declarat apel în cauză, motiv pentru care, potrivit
art. 385
1
alin. (4) C. proc. pen., critica acestuia poate viza numai
modificarea - defavorabilă - adusă sentinței de către instanța de apel.
Prin Legea
nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri
de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse
în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17
2
alin.
(1) art. 385
9
C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea
cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin
intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni
de drept.
Critica inculpatului,
vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut
de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., neputând fi
examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în
realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat
de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se
că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte
limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare
exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect
al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Urmare a intrării
în vigoare - la 01 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală),
instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile
art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii
până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale,
se aplică legea mai favorabilă”.
Inculpatul S.V.
a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare
pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor , faptă prevăzută de art. 20,
raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
După cum se poate
observa fapta săvârșită de inculpat are corespondent în prevederile art. 32, raportat
la art. 188 C. pen., dar pedeapsa prevăzută de lege se situează între aceleași limite
- de la 5 ani la 10 ani închisoare - încât aceste dispoziții nu pot fi apreciate
ca fiind favorabile inculpatului.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul S.V.
Împotriva deciziei
penale nr. 359/A din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a
penală.
În baza art. 275
alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACEST EMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 359/A din 28
noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie
2013 la 16 aprilie 2014.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 16 aprilie 2014.