ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2014

Deliberând

asupra cauzei de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 754/F

din 17 octombrie 2013, a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost

condamnat inculpatul S.V. la:

- 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform

art. 65 C. pen. , pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută

de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. la art. 74 lit. a), c) și

a art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

prev. art. 71-64 lit. a), b) C. pen.

În baza prev.

art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. l-a obligat pe inculpat

la despăgubiri astfel: 2.929,86 RON cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic

de Urgență, cu dobânda legală aferentă la completa achitare a debitului și la 10.000

RON daune morale către partea civilă V.G.

În baza prev.

art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 2 cuțite - 1 cuțit

cu mâner de culoare neagră și lama de 12 cm, 1 cuțit cu mâner culoare gri-albastru,

decolorat, ușor jupuit și lama de 14 cm.

A fost menținut

sechestrul asigurător în vederea recuperării pagubei cauzată prin infracțiune, asupra

apartamentului situat în București, sector 2, proprietatea inculpatului S.V.

În baza prev.

art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și, conform

art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 10 aprilie 2013 la zi.

În baza prev.

de art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat pe la plata sumei de 4.000

RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON, onorariu avocat oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În fapt, în esență,

s-a reținut că la 07 aprilie 2013, în timp ce se afla în locuința sa, situată în

București, sector 2, în contextul unui conflict spontan generat de consumul prealabil

de alcool, inculpatul S.V. i-a aplicat părții vătămate V.G. mai multe lovituri cu

corp dur tăietor-înțepător (două cuțite), cu intenția de a-i suprima viața, cauzându-i

astfel leziuni traumatice constând în multiple plăgi înjunghiate penetrante și nepenetrante

torace anterior și posterior, bilateral, pneumotorax bilateral parțial și emfizem

subcutanat latero-toracic.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere împrejurările

comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat al acesteia, dar și persoana

inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, caracterizat pozitiv în familie

și societate și cu o conduita sinceră atât în faza de urmărire penală, cât și a

cercetării judecătorești, considerente în raport de care a reținut circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dispunând reducerea pedepsei,

în condițiile art. 76 lit. b) C. pen.

Sentința a fost

apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru motive de nelegalitate

și netemeinicie ce țin de greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului

S.V., prin acordarea de circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și

c) C. pen.

Prin decizia penală

nr. 359/A din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală,

a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

sentinței penale nr. 754 din 17 octombrie 2013 a Tribunalul București, secția a

II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 20350/3/2013, pe care a desființat-o în parte

și, în rejudecare a au fost înlăturate prevederile art. 74 lit. a) și c) și

art. 76 lit. b) C. pen. și a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului S.V. de

la 3 ani la 5 ani și 6 luni închisoare.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 10 aprilie 2013

la zi.

Au fost menținute

celelalte dispozițiile sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200

RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului

S.V. de instanța de fond nu reflectă în mod echilibrat toate criteriile de individualizare,

fiind insuficientă pentru realizarea scopului său.

S-a arătat că

deși s-a avut în vedere formal criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța

a aplicat inculpatului o pedeapsă care nu ține seama de acestea, dând o relevanță

nejustificată lipsei antecedentelor penale a inculpatului și atitudinii procesuale

sincere.

Or, comportamentul

social adecvat avut de inculpat nu poate fi catalogat ca o împrejurare de natură

să atragă aplicarea unei circumstanțe atenuante, atâta vreme cât astfel de conduită

este una normală în societate, iar referitor la atitudinea sa de recunoaștere, chiar

instanța fondului a reținut „poziția sa contradictorie” care a determinat administrarea

de probe.

Mai mult, inculpatul

a încercat inițial să se ascundă pentru a nu fi depistat de organele de urmărire

penală, petrecându-și noaptea de 7/8 aprilie 2013 în Triajul de la Gara Basarab

și, ulterior, s-a dus la sora sa, Ș.I.

Periculozitatea

inculpatului rezultă și din modalitatea în care a săvârșit fapta: în urma unei neînțelegeri

minore (legate de durata convorbirilor telefonice ale părții vătămate) a luat 2

cuțite de bucătărie, câte unul în fiecare mână, și a lovit victima atât din față,

cât și când aceasta se afla cu spatele, în retragere.

De asemenea, instanța

fondului a ignorat și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, în sensul

absenței totale de empatie față de partea vătămată, căruia nu i-a acordat ajutor,

spunându-i că „nu are nimic și nu este cazul să se vaite”.

În concluzie,

față de aceste împrejurări, s-a apreciat că nu se conturează date minim rezonabile

de natură să justifice activarea în favoarea inculpatului a vreuneia din circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul S.V. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând,

prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17

2

C. proc. pen., o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate,

în sensul casării deciziei, cu menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței

pronunțate de instanța de fond.

Examinând recursul

declarat de inculpatul S.V. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a

penală, la 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., în radactarea dată prin sus-arătata

lege.

Totodată, instanța

observă că inculpatul nu a declarat apel în cauză, motiv pentru care, potrivit

art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., critica acestuia poate viza numai

modificarea - defavorabilă - adusă sentinței de către instanța de apel.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

alin.

(1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

Critica inculpatului,

vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi

examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în

realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat

de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se

că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare

exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect

al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Urmare a intrării

în vigoare - la 01 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală),

instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile

art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii

până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea mai favorabilă”.

Inculpatul S.V.

a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor , faptă prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

După cum se poate

observa fapta săvârșită de inculpat are corespondent în prevederile art. 32, raportat

la art. 188 C. pen., dar pedeapsa prevăzută de lege se situează între aceleași limite

- de la 5 ani la 10 ani închisoare - încât aceste dispoziții nu pot fi apreciate

ca fiind favorabile inculpatului.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul S.V.

Împotriva deciziei

penale nr. 359/A din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a

penală.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACEST EMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 359/A din 28

noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie

2013 la 16 aprilie 2014.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 aprilie 2014.