ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1229/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1229/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 398 din data de 12 octombrie 2012 Tribunalul lași în baza art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A.G.N., fără antecedente penale,

fără ocupație, arestat preventiv în cauză, deținut în Penitenciarul lași, pentru

săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc”, la pedeapsa închisorii de

1 an și 8 luni.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b), art. 33 lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen a condamnat pe inculpatul

A.G.N., cu datele de stare civilă de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de

introducere în țară de droguri de risc, fără drept la pedeapsa închisorii de 5 ani

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul A.G.N. va executa pedeapsa

cea mai grea și anume, pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară constând

în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de

art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului A.G.N. drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc.

pen., art 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării

preventive a inculpatului A.G.N.

S-a dispus includerea inculpatului A.G.N.

într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar destinat consumatorilor

de droguri.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c)

și art. 33 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul T.O.C., fără antecedente penale, student la Universitatea

Tehnică G.A. lași, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc”,

la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b)

și art. 33 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. a fost condamnat nculpatul T.O.C. , la pedeapsa. închisorii de 3 ani și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare

risc”.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul T.O.C., va executa pedeapsa

cea mai grea și anume, pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară constând

în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Au fost interzise inculpatului T.O.C. exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului

T.O.C. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendă și

executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen. a fost obligat inculpatul T.O.C. ca pe durata termenului de încercare stabilit

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Galați conform programului stabilit de această instituție.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbare

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lor de existentă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) se

vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 86

1

alin. (3)

C. pen. inculpații au fost obligați să nu intre în legătură cu coinculpații din

prezenta cauză, să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul

dezintoxicării în cadrul programelor derulate de Agenția Național Antidrog, centrele

de prevenire, evaluare și consiliere.

A fost atrasă atenția inculpatului T.O.C.

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Pentru a pronunța sentința, tribunalul

a reținut ca situație de fapt că în anul 2010, inculpatul R.L., în vârstă de 25

de ani, consumator de cannabis, l-a cunoscut pe inculpatul A.G.N., care i-a propus

să-l aprovizioneze cu droguri. Împreună cu fratele său, inculpatul R.O., R.L. a

cumpărat în numeroase rânduri, aproape zilnic și uneori de mai multe ori pe zi,

cannabis de la inculpatul A.G.N. Astfel, R.O. și R.L., până la data prinderii lor

au cumpărat de la A.G.N., cannabis în cantități de până la 8 grame odată, cantități

pe care le vindeau prietenilor și cunoscuților, după care plăteau inculpatului A.G.N.

prețul acestora, care varia între 50 și 80 RON pentru un gram. La rândul lor, frații

R. vindeau drogurile cu preț superior pentru sume cuprinse între 80 și 100 RON pentru

un gram, facilitându-și astfel, obținerea cantităților de drog necesare consumului,

precum și anumite venituri.

Printre persoanele care procurau în mod

obișnuit droguri de la R.O. s-au numărat A.M.A., T.C. și V.F.I., aceștia ocupându-se

și cu revânzarea.

S-a mai reținut că în perioada 2011-2012,

inculpatul A.G.N., persoană fără ocupație, în vârstă de 32 de ani, a procurat în

împrejurări care nu fac obiectul prezentei cauze, mai multe cantități de cannabis,

drog de risc înscris în anexa nr. 1 a Legii nr. 143/2000 cu modificările ulterioare,

pe care cel mai probabil, Ie-a adus din afară țării.

Astfel, în mai multe ocazii, în perioada

2011-2012 , inculpatul A.G.N. s-a deplasat în diverse baruri din municipiul lași,

unde, prezentându-se sub numele „A.” a abordat tineri necunoscuți, cu predilecție

studenți străini, cărora Ie-a propus să le vândă cannabis, dându-le în acest scop,

numărul său de telefon.

Instanța a mai reținut, că inculpatul A.G.N.,

în perioada 2011-2012, a realizat în mod efectiv acte de comerț în mod repetat cu

droguri de risc, cannabis, pe care Ie-a înmânat personal fraților R.L., R.O. și

martorilor audiați în schimbul unui preț. Modalitatea comiterii faptelor, în mod

repetat, la cererea cumpărătorilor și ca urmare a unor oferte generice, făcute acestora

privind vânzarea unor droguri de risc de câte ori vor avea nevoie, dovedesc faptul

că inculpatul a acționat, sub aspect subiectiv, cu intenție directă în baza unei

rezoluții unice, infracționale.

Inculpații au fost surprinși în flagrant

delict în timp ce săvârșeau acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii

de trafic de droguri prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum

rezultă din procesele-verbale de constatare încheiate în cauză și din declarațiile

martorilor, probe ce se coroborează cu declarațiile inculpaților care au recunoscut

că în mod obișnuit consumau droguri și se ocupau cu procurarea și vânzarea acestora.

Referitor la inculpatul T.O.C., s-a reținut

că acesta a vândut investigatorului acoperit G, nume de cod prin intermediul colaboratorului

acoperit I., nume de cod introdus în cauză, pentru suma de 70 RON o pastilă ecstasy,

reprezentând droguri de mare risc.

Din investigațiile efectuate a rezultat

că inculpatul T.O.C. a procurat pastila ecstasy de la inculpatul R.O. pe care apoi

a înmânat-o colaboratorului acoperit. Aceste aspecte au rezultat din activitățile

investigativ informative de supraveghere a persoanelor participante dar și din coroborarea

convorbirilor telefonice interceptate cu datele constatate în mod direct la locul

efectuării tranzacției.

S-a reținut că stabilirea tratamentului

sancționator s-a făcut cu luarea în considerare a criteriilor înscrise în art. 72

C. pen. respectiv, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare

din legea specială, de gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății,

de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, de împrejurările comiterii faptelor,

de implicarea directă, în mod repetat, a fiecăruia dintre inculpați în activitatea

de traficare de droguri pe raza municipiului lași în scopul obținerii unor venituri

ilicite considerabile, de circumstanțele personale ale fiecăruia dintre ei, dându-se

eficiență juridică și dispozițiilor din art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., în condițiile în care sunt întrunite în cauză toate cerințele prevăzute de

art. 1-art. 6 din același articol referitoare la procedura simplificată a judecății

în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpați, cu consecința obligatorie

a reducerii cu

1

/

3

din limitele de pedeapsă prevăzute de textul

incriminator incident în cauză.

În privința inculpatului A.G.N., instanța

a reținut că faptele sale sunt deosebit de grave prin conținutul lor concret, durată

și efectele dezastruoase pe care le are consumul de droguri asupra sănătății. Inculpatul

A.G.N. a acționat fără scrupule și cu un curaj infracțional deosebit punând la dispoziție

personal droguri unor consumatori, vânzând-droguri în scop de revânzare și importând

o însemnată cantitate de cannabis de 1 gram, aproximativ 1000 de doze de un gram.

Totodată instanța a reținut că inculpații

A.G.N. și T.O.C., sunt tineri, necunoscuți cu antecedente penale și bine caracterizați

prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Potrivit art. 52 C. pen. scopul pedepsei

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, ea urmărind

scopul prevenției generale și speciale, prin funcțiile sale împotriva acestei sentințe

au formulat apel, printre alții inculpații A.G.N. și T.O.C., care au invocat faptul

că pedeapsa este prea mare raportat la gravitatea faptelor săvârșite, și faptul

că sunt tineri și fără antecedente penale.

Prin decizia nr. 178/2012 din 13 decembrie

2012 Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile

declarate de inculpații A.G.N. și T.O.C. a desființat sentința, și rejudecând cauza:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 76

lit. c) C. pen. reținute în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 în sarcina inculpaților A.G.N. și T.O.C., și s-a dispus aplicarea

dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., fiind menținute toate celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a reținut că, în cauză, instanța, de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor,

o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația

de fapt cât și vinovăția inculpaților A.G.N. și T.O.C.

De asemenea, Curtea a mai constatat că

vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat

în cauză, relevante fiind: declarațiile date de fiecare inculpat inclusiv cele de

aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în care au recunoscut

în totalitate săvârșirea faptelor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice

interceptate și înregistrate; declarațiile celorlalți inculpați, rapoartele de constatare

tehnico-științifică, procesele-verbale de supraveghere operativă, procesele-verbale

de constatare a infracțiunilor flagrante, procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării

percheziției informatice, declarații de martori, înscrisuri, vinovăție ce nu a fost

contestă de nici un inculpat.

Referitor la individualizarea judiciară

a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, Curtea

a constatat că fiecare pedeapsă aplicată acestora a fost individualizată cu respectarea

criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile

părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C.

pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

au declarat recursuri, inculpații A.G.N. și T.O.C. care au invocat cazul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză

de inculpații A.G.N. și T.O.C. prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că acestea sunt nefondate,

pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât

cele prevăzute de lege.

În recurs, inculpații au invocat cazul

de casare prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau

în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpaților A.G.N. și T.O.C.

pentru fapta săvârșită au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute

în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege,

reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

natura și gravitatea faptei comise de trafic de droguri prevăzută în art. 2

alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea

și aplicarea acestor sancțiuni, precum și adaptarea acestora în funcție de gradul

de pericol social al faptei, și de periculozitatea inculpaților.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere

pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate

și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor

antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se

manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o

infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea

pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute

pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și

a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare

la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul

de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care

agravează sau atenuează răspunderea penală.

Înalta Curte constată că, scopul pedepsei,

de reeducare, nu poate fi atins fără executare în regim de detenție, neexistând

suficiente garanții că pe viitor inculpatul nu va comite alte fapte de natură penală.

Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

alin. (1) C. pen. nu este oportună în

cauză.

De asemene, Curtea a constatat că pedeapsa

de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului T.O.C.

a fost corect individualizată, instanța, având în vedere, și împrejurarea că inculpatul

a recunoscut și regretat fapta săvârșită, conduită care a fost în mod corect reținută

de către instanțe.

Cu privire la modalitatea de executare,

Curtea apreciază că aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. au fost

corect reținute de instanțe, având în vedere că în cazul infracțiunilor de trafic

de droguri, faptele inculpaților prezintă o gravitate sporită în raport de acțiunile

ilicite îndreptate împotriva celei mai importante valori sociale ocrotite de legea

penală, respectiv sănătatea populației tinere, dar și în raport de aria activităților

ilicite, instanța de fond dând dovadă de înțelegere, astfel că nu se impune aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Față de considerentele ce preced, urmează

ca recursurile declarate în cauză de recurenții-inculpați A.G.N. și T.O.C. să fie

respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 100 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 385

17

alin. (4)

C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului A.G.N. va deduce

durata reținerii și arestării preventive de la 26 mai 2012 la 9 aprilie 2013.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații A.G.N. și T.O.C. împotriva deciziei penale nr 178/2012 din 13 decembrie

2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din. pedeapsa aplicată inculpatului

A.G.N. durata reținerii și arestării preventive de la 26 mai 2012 la 9 aprilie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei

de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 9

aprilie 2013.